Raport SUA: legea românească apără libertatea religioasă… doar dacă e aplicată

472

Cu o zi înainte ca prim-ministrul Victor Ponta să facă inedita mărturisire-apel că „nu vrea să îl acuze nimeni sau să spună că e un defect faptul că este român sau ortodox în ţara lui”, Departamentul de Stat al SUA emitea un raport care arăta câteva defecte importante ale aplicării Constituţiei, prin care biserica majoritară este ajutată să discrimineze.

România aceea gata să discrimineze un ortodox și România reală, aceea în care trăim cu toţii, sunt la ani lumină distanţă. O arată Raportul privind libertatea religioasă în lume în 2013, întocmit de Departamentul de Stat American. Potrivit acestuia, statul respectă, în general, libertatea religioasă, așa cum este ea protejată prin Constituţie și alte legi, însă la nivel local încă au loc numeroase nereguli, în defavoarea minorităţilor.

Documentul semnalează mai multe probleme, între care lipsa progresului în restituirea bisericilor greco-catolice, date în 1948 de către regimul comunist Bisericii Ortodoxe, restricţiile legale în privinţa înregistrării și conferirii unui statut oficial grupurilor religioase, precum și dificultăţile cu care se confruntă local minorităţile religioase (cum ar fi accesul în cimitire și obţinerea de pământ pentru amenajarea unor astfel de locuri).

„Au existat cazuri de discriminare socială pe baza afilierii religioase, a credinţelor sau practicilor religioase. Unii preoţi ortodocşi continuă să manifeste ostilitate faţă de grupurile religioase neortodoxe, inclusiv prin refuzarea accesului în cimitire”, se mai arată în raport.

Disputa patrimonială

Chestiunea restituirii bisericilor greco-catolice a făcut obiectul unui document întocmit de Departamentul de Stat al SUA încă din anul 2004, în timp ce Comisia Europeană a inclus-o în raportul de ţară cu privire la progresul României în anul 2002, când ţara noastră spera doar să acceadă la UE.

Unele dintre disputele patrimoniale dintre Biserica Greco-Catolică și cea Ortodoxă au ajuns chiar la Curtea Europeană a Drepturilor Omului, soluţionându-se în favoarea Bisericii Greco-Catolice. Însă statul român nu a dus la bun sfârșit executarea hotărârii judecătorești de la CEDO, credincioșii greco-catolici fiind privaţi de închinarea în lăcașurile de cult pe care le deţin în mod legal.

Restricţiile legale

Raportul americanilor notează că în România funcţionează un sistem tripartit de recunoaștere a formaţiunilor religioase, care face diferenţa între grupări (fără personalitate juridică, care nu primesc scutiri de taxe și nu beneficiază de sprijin guvernamental), asociaţii (recunoscute juridic dacă întrunesc un minimun de 300 de membri, nu primesc fonduri de la stat și beneficiază de scurtiri limitate de taxe) și culte. Însă atrage atenţia că există disfuncţionalităţi care îngreunează reglementarea acestor entităţi.

De exemplu, grupările religioase nu primesc fonduri de la stat, dar nici nu au voie să întreprindă activităţi care să genereze profit. Asociaţiile religioase trebuie să aibă minimum 300 de membri, în timp ce pentru alt tip de asociaţie 3 membri sunt suficienţi. Documentul semnalează și confuzii în privinţa scutirii de impozite, pentru că numeroase cereri de scutiri de taxe au primit asigurări din partea autorităţilor că vor fi soluţionate „în conformitate cu prevederile Codului Fiscal”, însă Codul Fiscal nu are prevederi privind scutirile de taxe aplicabile asociaţiilor religioase.

Discriminare socială

Accesul în cimitire şi obţinerea de pământ pentru construirea de cimitire continuă să reprezinte obiective pentru grupările religioase neortodoxe care se lovesc adesea de lipsa de cooperare a autorităţilor.

„Ani de zile, credincioşii penticostali, baptişti sau creştini după Evnghelie au suferit, pe lângă batjocuri şi jigniri şi îngrădiri ale dreptului de a-şi îngropa în linişte, conform cu credinţa proprie, rudele şi prietenii,” declara, în 2012, președintele Alianţei Evanghelice, Virgil Achihai, într-un protest semnat de comunităţile creștin-evanghelice din România, faţă de unele amendamente pe care Patriarhia Română le-a făcut la Proiectul Legii cimitirelor, crematoriilor umane şi serviciilor funerare.

Raportul american atrage atenţia și asupra presiunilor exercutate de Biserica Ortodoxă asupra oficialilor guvernamentali pentru a obţine beneficii, precum și asupra pasivităţii autorităţilor administrative la plângerile de hărţuire emise de grupurile minoritare. Ce-i drept, raportul notează și că acestea au fost mai reduse numeric decât în alţi ani.

Reflexia României în oglinda americană

Documentul nu se sfiește să acuze Biserica Ortodoxă că a manifestat adesea intoleranţă faţă de alte grupuri religioase, (…) pe care le-a descris în mod repetat drept «secte». Acest lucru a dus, în unele cazuri, la conflicte verbale”, însă, mai spun autorii, „spre deosebire de perioadele anterioare, nu au fost semnalate cazuri de violenţă fizică.”

Cu bunele și relele pe care le semnalează, raportul american arată limitele aplicării legii într-o societate în care normele nu sunt și asimilate din punctul de vedere al educaţiei. E uneori nevoie să apară un actor neutru și să spună că avem ceva probleme în a ne aplica propriile legi protoleranţă, pentru că acesta are o credibilitate mai mare decât ar avea unul dintre actorii interni, care ar putea fi acuzaţi de subiectivism.

Însă până când nu ne vom ocupa intern de rădăcina educaţională a problemei discriminării, ne vom învârti în același cerc vicios, care mizează doar pe existenţa unor legi, uitând că legislaţia în sine nu are putere, dacă nu se găsesc suficiente voci puternice care să o apere, de multe ori chiar de cei puși să o aplice.

Dacă România nu va munci la capitolul educaţie, declaraţii halucinante precum cea din debutul articolului vor trece fără probleme drept prognosticuri pertinente ale realităţii, când, de fapt, nu sunt altceva decât o tentativă de a mișca emoţional un electorat care nu se cunoaște suficient pe sine, însă care nu este obligatoriu să rămână în ignoranţă.