Papa sădește sămânţa unităţii în leagănul creștinismului

2078

Urmează un sfârșit de săptămână istoric. Papa Francisc va călători pentru prima dată în Israel, unde va trebui să împace două forţe politice și trei religioase și să transforme leagănul creștinismului în leagănul ecumenimsmului, semnând o declaraţie comună cu Patriarhul Bartolomeu I. Totul în 36 de ore.

Vizita în Israel este prima pentru liderul Bisericii Catolice și doar a patra pentru un pontif din epoca modernă. Contextul în care va avea loc este extrem de complex și complicat. Negocierile între Israel și Palestina nu au ajuns niciunde, iar leagănul creștinismului se golește de creștini.

Numărul creştinilor din Israel reprezintă în prezent doar 2% din populaţie, deoarece în ultimele zeci de ani şi cu precădere în ultimii ani, a avut loc un exod masiv al creştinilor. Conform Christian Headlines, 80% dintre creștinii palestinieni trăiesc în prezent în Europa, SUA și America Latină.

Creștinii pleacă din cauza conflictului israeliano-palestinian și din cauza violenţelor grupărilor extremiste. Conform Al Jazeera, în orașul în care Iisus și-a petrecut cea mai mare parte a vieţii, după Biblie, astăzi bisericile sunt vandalizate, iar liderul Bisericii Catolice a fost ameninţat cu moartea.

Papa a declarat încă din noiembrie că nu se va resemna să se gândească la un Orient Mijlociu fără creştini. Și deși a declarat că această vizită este pentru el mai mult ca un pelerinaj, programul întocmit este plin de acţiuni ce „mustesc” de intenţii politice și ecumenice.

Intenţii politice

În primul rând, se așteaptă de la papa Francisc să îndrepte din nou atenţia lumii spre cei săraci, discriminaţi și persecutaţi. În Iordania se va întâlni cu refugiaţi și tineri cu dizabilităţi, ce au fugit din Siria și Irak, iar în Betleem va saluta mai mulţi copii aduși din taberele palestieniene de refugiaţi.

Arhiepiscopul palestinian Atallah Hanna, care este ortodox la fel ca majoritatea creștinilor din Orientul Mijlociu, a mărturisit că speră ca papa să vadă suferinţa poporului palestinian.

„Suntem reprezentaţi în mod greșit și văzuţi ca niște criminali și teroriști, niște oameni care se bucură când văd sânge, crime și violenţă. Sper că acum vom fi văzuţi cu alţi ochi”, citează CNN.

Urmând politica Vaticanului, se așteaptă ca papa să pledeze pentru un stat palestinian, în ciuda declaraţiilor conform cărora vizita nu este axată pe rezolvarea unor probleme politice. O „alianţă” cu Palestina nu va pica bine unor evrei, care au organizat deja proteste împotriva vizitei papei.

Intenţii religioase

Papa Francisc se îndreaptă spre ţara sfântă împreună cu doi prieteni vechi din Argentina: rabinul Abraham Skorka, care a scris o carte în colaborare cu papa, și șeicul Omar Abboud, capul comunităţii musulmane din Argentina.

Ceea ce până acum ar fi fost începutul unui banc, „Un papă, un rabin și un șeic mergeau spre Israel”, devine o realitate care vorbește răspicat despre intenţiile papei cu privire la ecumenism. Vaticanul a declarat că este pentru prima dată când delegaţia oficială a unui papă include lideri de alte religii.

Unul dintre primele gesturi pe care papa le-a făcut în calitate de lider al Bisericii Catolice a fost să spele picioarele a doi musulmani, o mișcare de care a ţinut cont întreaga lume musulmană. „Ceea ce face un papă are aceeași importanţă simbolică ca ceea ce zice, iar musulmanii au fost foarte impresionaţi de Francisc”, a declarat John Esposito, expert în relaţii creștin-musulmane, de la Universitatea Georgetown.

De asemenea, rabinul David Rosen, director internaţional al relaţiilor interreligioase în cadrul American Jewish Congress, a declarat pentru CNN că cea mai mare parte a evreilor, exceptând grupările ultra-ortodoxe, așteaptă cu entuziasm vizita papei. Cu toate astea, rabinul s-a declarat dezamăgit că programul vizitei nu include un serviciu divin interreligios, cu liderii musulmani și evrei, în Ierusalim, așa cum s-a întâmplat la vizita papei Benedict XVI, în 2009.

Cu toate astea, doar pentru că papa a convocat un lider evreu și unul musulman să îl însoţească în Israel, este un gest „cu o mare valoare simbolică”, a declarat reverendul Thomas Rosica, consultant pentru biroul de presă al Vaticanului.

„Dar transmite și un mesaj pragmatic musulmanilor, creștinilor și evreilor, că este posibil să lucreze împreună, nu ca un sistem ce trebuie să menţină o balanţă, ci ca prieteni”, spune Rosica.

Acest mesaj vine să întărească mesajul pe care papa l-a adresat liderilor charismatici și penticostali, care participau la o conferinţă organizată de Kenneth Copeland Ministries, în luna martie. A fost un prim apel clar pentru unitate transmis de un papă în ultimele decenii. Pe baza ideii că protestul lui Luther s-a încheiat, papa și-a învelit mesajul despre unitatea creștinilor în povestea reunirii patriarhului Iosif cu fraţii săi, relatată în Geneza.

De această dată, papa merge un pas mai departe, trecând de la vorbe la fapte. În următoarele două zile, papa va semna o declaraţie comună cu liderul Patriarhiei Ortodoxe de la Constantinopol, Patriarhul Bartolomeu I. La întronizarea papei, acesta l-a invitat pe papă să vină la Ierusalim pentru sărbătorirea a 50 de ani de la întâlnirea istorică a predecesorilor lor.

„Este greu de apreciat cât de importantă a fost acea întâlnire. La vremea aceea, cele două comunităţi religioase nici măcar nu comunicau”, explică reverendul Alexander Karloutsos, care a ajutat la organizarea vizitei papei.

Duminică, Francisc I și Bartolomeu I vor semna o declaraţie în care sunt subliniate principiile comune ale celor două religii și un posibil drum către o unitate mai strânsă. „Acești oameni nu semnează prea ușor. Este un document extrem de important,” a declarat Karloutsos, fără să dea detalii. După aceea, cei doi lideri vor participa la un serviciu divin comun la Biserica Sfântului Mormânt din Ierusalim, pentru prima dată în ultimii 50 de ani.

Așadar, tot programul anunţă succesul papei de a sădi seminţele ecumenismului tocmai în leagănul creștinismului. Israelul, locul de unde credinţele s-au răspândit, va primi sigiliul papal pentru a fi locul în care credinţele ar putea redeveni una.