Are 2 metri înălţime și o voce care se aude cu ușurinţă până în spatele îndepărtat al sălii, în special când rage sau când înjură.

Are 57 de ani și arată ca alţii la 47. Când indică spre tine, cu mâinile sale care ar putea crăpa un pepene în două, și când îţi spune să sari de pe o stâncă, nu te gândești de două ori. Doar e omul de la care au ascultat sfaturi Oprah Winfrey, Bill Clinton, Ariana Huffington, Serena Williams și chiar Nelson Mandela. Doar e omul considerat un pionier în domeniul self-help, cu atât de multe apariţii TV câte bestseleruri publicate. Doar e omul care te-a îmbogăţit. Lui îi datorezi tot ce ai, tot ce ești.

Aceasta este povestea a cel puţin unuia dintre fanii lui Tony Robbins – între timp devenit prietenul acestuia –, care a recunoscut că, atunci când Tony l-a sculat din pat în mijlocul nopţii și i-a cerut să sară împreună cu el de pe o stâncă pentru a-și înfrunta temerile, a făcut-o. Marc Bennioff l-a descoperit pe Tony când avea 28 de ani, lucra într-o corporaţie, dar visa să fie propriul șef. Câţiva ani mai târziu, după ce a ascultat destule prelegeri și a participat la seminarele lui Tony, a demarat o afacere care acum valorează aproape 7 miliarde de dolari.

Aceasta nu este o poveste unică. Oamenii cheltuie o grămadă de bani pentru a participa la seminare care pot dura și câteva zile, câte 8 ore pe zi. Unii dintre ei cheltuie și ultimii bănuţi și peste (își vând mobila din casă) pentru promisiunea că și ei vor pleca acasă cu problemele soluţionate. Iar unii vin cu probleme foarte mari, cu gânduri suicidare, cu amintiri de abuz, cu probleme în relaţii care provin din traume nerezolvate încă din copilărie. Chiar și renumita familie Kardashian a participat anul acesta la seminarele lui Tony, după ce Kim Kardashian a trecut prin trauma unui jaf în care a fost imobilizată și ameninţată cu pistolul. Pentru cei care vor acces tot anul la sfaturile lui Tony, există și un abonament, care poate ajunge la 75.000 de dolari pe an. Cu astfel de preţuri, Tony a construit Robbins Research International, un imperiu de life-coaching care include 15 milioane de cărţi vândute în toată lumea, 50 de milioane de programe audio vândute în toată lumea și cursuri de certificare pentru life-coaching, în afară de seminarele care pot costa și 8.000 de dolari.

Puţini sunt cei care au lucruri negative de spus despre metodele lui Tony (cel puţin, public) și mulţi sunt cei care se declară convertiţi și care chiar se întorc la seminare doar pentru a-i spune lui Tony că le-a reușit afacerea sau că sunt într-o relaţie nouă. Atâtea mii de mărturii nu pot fi false, ceea ce înseamnă că Tony face ceva bine. Este un lucru îmbucurător că atâtea mii de oameni pot fi ajutaţi (se pot strânge și câte 10.000 la un seminar) și în același timp este un spectacol trist, incredibil de trist. Din documentarul Tony Robbins – Eu nu sunt gurul tău, care poate fi vizionat pe Netflix, este destul de clară senzaţia că oamenii cu probleme se duc acolo ca la un fel de pelerinaj și că pun totul pe linie pentru a pleca de acolo vindecaţi. Asta este ceea ce face Tony. Caută numele său pe Google și vei vedea că descrierea se tot repetă: „Tony Robbins este un catalizator pentru schimbare și un strateg pentru succes. El creează schimbare în câteva minute, când în mod normal nu ar fi posibilă în ani de zile.” Și care este poate cea mai comună boală de care suferă cei care merg acolo, deși este mascată sub diferite forme? Că nu au fost și nu sunt iubiţi cu adevărat. Iar Tony răspunde cu o soluţie general valabilă – fii bun cu tine și fii bun cu cei din jur și vei avea succes în ce îţi propui. E o soluţie pe care o cunoaștem cu toţii, dar până nu ţi se administrează un șoc public – Tony te ridică în sală și te ia în braţe, după care toată lumea de pe două rânduri te îmbrăţișează pentru a simţi că dragostea chiar există și o meriţi – nu poţi să crezi în nimic.

Felul în care oamenii se înghesuie să meargă la aceste seminare este șocant de asemănător cu felul în care oamenii se strângeau să Îl vadă pe Iisus, să Îl asculte, să Îl atingă, să se vindece, conform relatărilor din Biblie. Chiar și invidiile ancestrale se repetă. O femeie a fost supărată pentru că Tony a ridicat-o în picioare și a pus-o să își sune iubitul în public și să termine relaţia cu el, pe când cu o altă femeie, care fusese abuzată de copil și voia să se sinucidă, s-a purtat mult mai călduros, a îmbrăţișat-o, a plâns cu ea, i-a spus că e un miracol și apoi s-a oferit să o introducă în programul său de coaching, pentru că a intuit că ar fi foarte bună la asta. Dar, în final, femeia supărată a înţeles că Tony i-a oferit ce avea ea nevoie – o lecţie de dragoste dură. O altă lecţie a fost oferită în ziua cu seminare despre relaţia de cuplu, când un bărbat a fost pus să ragă ca un leu pentru a-și redobândi masculinitatea, castrată virtual de femeia care stătea lângă el. Din documentar vedem că oamenii aceștia ridicaţi din sală nu sunt aleși aleatoriu. Fiind atât de mulţi, participanţii sunt împărţiţi pe grupe mici, de care au grijă „apostolii” lui Tony. Aceștia trec în registru ce probleme are fiecare participant și ce își dorește, împreună cu poza fiecăruia, iar Tony alege acele persoane care ar fi bune atât pentru a putea oferi o lecţie generală pe un subiect anume, cât și pentru show, pentru energia din sală. Ca să nu mai punem la socoteală efectul de sală pe care îl are faptul că Tony te recunoaște după faţă și știe exact ce probleme ai. Parcă ţi-ar privi în suflet. Parcă ar fi Iisus de-a dreptul. După ce „miracolele” s-au petrecut, cel care a avut norocul să fie ridicat în picioare va povesti a doua zi grupei cum i s-a schimbat viaţa în ultimele ore, iar coordonatorul de grupă se va asigura că menţine moralul ridicat și energia vie a grupei pe toată perioada și că va acorda atenţie specială cazurilor mai grave.

Energia este extrem de importantă pentru Tony. Înainte de „spectacol” trebuie să știe exact câţi oameni sunt în sală, câţi au anunţat că întârzie și, mai ales, care este atmosfera, dacă sunt pregătiţi. Energia este atât de importantă, încât ai senzaţia că, dacă l-ai pune într-un grup care nu îl cunoaște și care este sceptic și cinic, Tony nu ar mai fi același om. De aceea Tony intră în scenă numai după ce muzica este la maximum, iar „apostolii” sunt în mulţime impulsionând lumea să danseze, să dea din mâini, să strige. „În primele ore de seminar, am dansat (mult), ne-am masat vecinii, le-am făcut vânt, am făcut exerciţii aerobice, ne-am strâns pumnii și l-am urmărit pe Tony cum aleargă prin mulţime ca un idol”, scrie pe internet cineva care s-a declarat deopotrivă admirator al gurului, dar și dezamăgit de seminarele sale. Tacticile lui Tony sunt clare și el le recunoaște – înjură la fiecare câteva secunde, pentru că trebuie să își șocheze participanţii să iasă din cadrul mental obișnuit și să îi acorde atenţie, iar dacă i-ar pune să asculte aceleași mesaje fără să îi pună și să ţipe, să danseze, iar la final să mediteze, atunci aceștia ar pleca acasă fără să se fi lipit nimic de ei, pe când aici ei trebuie să ia decizia să își revoluţioneze viaţa. Iar asta pentru că majoritatea lucrurilor pe care le spune Tony le-am mai auzit, de la psiholog, de la prieteni, de la familie, din alte cărţi. În definitiv, nu este nimic revoluţionar, iar unele soluţii pe care le dă pe loc sunt chiar extrem de superficiale pentru problemele pe care le au unii dintre participanţi. „Tony are cele mai bune intenţii, o prezenţă puternică și este clar că cei mai mulţi de acolo simt că a meritat investiţia. Eu sunt în minoritate, și am cerut rambursare. Mulţi dintre participanţi se pare că au probleme fundamentale cu lipsa de dragoste și cu convingerea că nu sunt suficient de buni. Dacă ai aceste probleme, se poate ca seminarul lui Tony să îţi schimbe viaţa. Pentru câteva zile, te vei simţi iubit. Pentru câteva zile, vei simţi că ești îndeajuns de bun. Asta e ca un drog și e de înţeles că mulţi se întorc pentru mai mult. Pentru prietenii mei, seminarul a fost pozitiv și profund. Pentru mine a fost superficial și ieftin”, scrie Noah Kagan, care plătise 2.000 de dolari pentru seminarul „Eliberează puterea dinăuntru”.

Deci impresiile diferă. Impresia pe care mi-a lăsat-o mie documentarul despre unul din seminarele sale de șase zile este că lumea de astăzi trebuie să fie extrem de rea, de egoistă și de tristă pentru ca mii de oameni din 71 de ţări să facă atât de multe sacrificii pentru ca, timp de câteva zile, un străin de succes, cu o încredere în sine dezarmantă, să le spună că îi iubește și că sunt îndeajuns de buni pentru iubirea lui, iar asta să le confere o valoare mai mare decât au reușit să obţină toată viaţa din alte surse. Nu este de mirare că, pentru mulţi, iluzia unei realizări profunde în acele momente durează mai mult decât realizarea în sine, pentru că Tony joacă totul pe sentiment și nimic pe raţiune, iar dacă nu ai avut nicio realizare în cele șase zile înseamnă că nu ţi-ai făcut temele, nu te-ai pregătit, nu ai venit gata să „crezi”. Mulţi dintre fanii cei mai înrăiţi ai lui Tony te vor acuza nu de rea-credinţă, ci chiar de necredinţă, în timp ce în unele cercuri Tony ar fi luat drept escroc sentimental.

Dacă pare că Tony s-a erijat într-o figură mesianică, în același timp negând public că a făcut acest lucru, este pentru că întâlnirile sale par copiate după întâlnirile publice care se organizau în jurul persoanei lui Iisus, privit ca Învăţător și Vindecător. Doar că lipseau muzica și luminile și alte elemente agitatoare de spirite. Nu era nevoie de ele. Iisus atingea profunzimile spiritului adresându-Se raţiunii și nu le cerea oamenilor să creadă pe degeaba. Iisus a lansat cele mai profunde și mai importante mesaje pentru omenire, cunoscute și astăzi, deși nu mai sunt la modă. Astăzi Tony Robbins și Osho sunt la modă. Cu toate acestea, niciunul dintre ei nu a identificat mai bine nevoile umane și spirituale ale oamenilor din vremea sa, cât și din toate timpurile. Nu cuvintele lor, strânse în cărţi, vor deveni cele mai cunoscute și citite din istorie, întrecând Biblia. Nu cuvintele lor vor naște cea mai răspândită religie din lume. Și, cu toate astea, nu învăţăturile lui Iisus sunt căutate azi, deși ele și-au demonstrat puterea de vindecare sufletească, pe care atâţia oameni o caută astăzi cu disperare la seminare de self-help. Mulţi oameni Îl reduc pe Iisus la un umanist, un om bun, chiar un guru priceput. Diferenţa este că orice guru, oricât de bun și de dezinteresat ar fi faţă de avantajele propriei persoane și atingerea propriilor ţinte, este un om, iar oamenii au grijă de alţii după ce au grijă mai întâi de ei înșiși. Iar Iisus nu a fost doar un om, iar grija Sa nu s-a îndreptat spre Sine decât în sensul că a avut grijă să stea în viaţă până la momentul potrivit pentru sacrificiul Său suprem, nu înainte ca toate lucrurile care trebuiau spuse – pe care noi vom avea pentru totdeauna nevoie să le auzim, citim și studiem în vederea bunăstării noastre și a celor din jur – să fie spuse. Deci, dacă ar fi o întrecere între guru, Iisus ar pierde prin excelenţă doar pentru că El nu a fost un guru. Printre guru, Tony este cu siguranţă în top, chiar excelent, după cum spun unii. Dar tu ai curaj și caută excelenţa!

DISTRIBUIE:
Eliza Vlădescu
După absolvirea Facultății de Comunicare și PR din cadrul SNSPA, Eliza Vlădescu a dat televiziunea pentru presa scrisă și de mai bine de 5 ani nu s-a uitat înapoi. Eliza face parte din echipa permanentă de redactori a revistei Semnele timpului.