Interviu cu dr. Sorin Moroşan, manager al Liceului Teoretic „Muntele de Foc" din Câmpeniţa (jud. Mureş). „Vrem ca noţiunile predate la biologie, istorie sau matematică să îi deschidă elevului o perspectivă mai largă, să-l ajute să-L înţeleagă pe Creator şi să cunoască dragostea Lui.” (S. Moroșan)

ST: Domnule doctor, sunteţi managerul unui Liceu Teoretic cu profil creştin. Care este specificul drumului pe care aţi pornit?

Dr. S.M.: Pentru a fi mai relevant, voi folosi o ilustraţie. Se ştie că un delfin poate găsi diferite obiecte în apă, chiar şi în condiţii de vizibilitate redusă. Creierul său are un sistem de ecolocaţie care îl ajută în acest sens. Desigur, procesul de căutare este complex, drumul până la obiect fiind oscilatoriu. S-ar putea spune că delfinul tatonează terenul până când reuşeşte să repereze cu precizie poziţia obiectului. Drumul său este unul oscilant, dar sensul general al căutărilor îl duce către obiectul respectiv.

Cred că modul în care delfinul găseşte calea către ţintă descrie destul de bine ceea ce se întâmplă în şcoala noastră. Ştim foarte bine ceea ce dorim să obţinem. Avem un scop precis sau, fără a exagera, avem un ideal. Pornim de la convingerea că omul este o fiinţă complexă, creată de Dumnezeu după chipul şi asemănarea Sa şi că El a avut un scop anume atunci când l-a adus la existenţă. În consecinţă, în căutarea restaurării chipului oferit nouă prin creaţiune, dorim să-i ajutăm pe copiii care învaţă aici să se dezvolte fizic, intelectual şi spiritual. Totuşi, revenind la „delfinul nostru”, trebuie să recunosc că sunt mai mulţi factori care fac din drumul pe care îl parcurgem la „Muntele de Foc” un drum deloc uşor, unul care solicită din plin capacităţile de orientare spre scopul propus.

ST: Care sunt principalele dificultăţi pe care le întâmpinaţi?

Dr. SM: Pe de o parte, lipsa unei experienţe educaţionale creștine. Suntem o şcoală relativ nouă. Timp de multe decenii, şcoala românească a urmat un anumit curs, care nu este uşor de schimbat. Pe de altă parte, specificul generaţiei de azi ridică în faţa noastră noi provocări.

ST: Care ar fi problemele generaţiei de astăzi?

Dr. SM: Este o generaţie care creşte în plin postcreştinism, cu toate trăsăturile caracteristice acestuia. Tinerii sunt poate mai toleranţi faţă de semenii lor, dar în acelaşi timp nu mai au noţiunea de adevăr absolut. Totul este relativ. Sunt relativ preocupaţi de spiritualitate, dar nu-L cunosc pe Dumnezeul care poate răspunde celor mai profunde căutări ale sufletului lor. Pentru ei, tehnologia modernă a devenit un stil de viaţă, iar lucrul acesta le-a afectat capacitatea de a comunica direct. Ceea ce încercăm, în primul rând, împreună cu elevii noştri, este să identificăm provocările specifice vârstei lor și să evităm pericolele implicite.

În acelaşi timp, idealul pe care îl avem poartă în sine o tensiune care nu poate fi rezolvată cu uşurinţă. Este necesară menţinerea unui echilibru continuu între dezvoltarea caracterologică şi dezvoltarea academică, în sensul în care fiecare dintre cele două o motivează, o susţine şi îi dă sens celeilalte. Totuşi colaborăm cu oameni înzestraţi de Dumnezeu cu talente speciale, oameni care vor să ajute această generaţie de copii. Este o experienţă care îi transformă pe elevi şi profesori deopotrivă.

ST: Cum a început totul? Spuneţi-ne câte ceva despre începuturile Liceului Teoretic „Muntele de Foc”.

Dr. SM: Începuturile şcolii se leagă de Centrul de Sănătate de la Herghelia. S-a dorit deschiderea unei şcoli care să asigure un învăţământ de calitate copiilor din această zonă rurală. Începuturile au fost modeste dar, cu sprijinul financiar al unor pacienţi ai Centrului de Sănătate Herghelia, sosiţi din SUA, am reuşit să ridicăm o clădire adecvată scopului nostru, la care se poate ajunge uşor şi care are perspective de dezvoltare în viitor. După doi ani de construcţie, am putut da în folosinţă noua clădire. Se întâmpla în septembrie 2004. Autorizaţia de funcţionare pentru ciclul primar de învăţământ o aveam din anul 2001. În vara lui 2007 ni s-a acordat şi autorizaţia de funcţionare pentru clasele de liceu, cu specializarea „Ştiinţele naturii”.

ST: Câţi elevi învaţă aici, la Câmpeniţa?

Dr. SM: În prezent sunt aproape 100 de elevi care vin la noi din opt sate.

ST: Care este viziunea educaţională a profesorilor dumneavoastră?

Dr. SM: Formarea unui corp profesoral dedicat scopului pe care îl avem a cerut timp. Anii aceştia au fost ani de căutări, de formare profesională. Un moment crucial, în procesul conturării viziunii educaţionale a echipei, a fost reprezentat de descoperirea unui aspect fundamental al educaţiei creștine: pentru a înţelege ce cuprinde lucrarea de educaţie, avem nevoie să luăm în consideraţie atât natura omului și scopul pe care Dumnezeu l-a urmărit prin crearea lui, cât și schimbarea condiţiei omului, prin faptul că el a ajuns să cunoască răul, şi planul lui Dumnezeu de a-Şi atinge, chiar şi în aceste condiţii, scopul în educarea fiinţelor umane. Am învăţat împreună că avem o responsabilitate uriaşă faţă de copiii pe care îi formăm. Copiii au nevoie să-şi dezvolte individualitatea, puterea de a gândi şi de a acţiona responsabil, în loc să reflecte doar gândirea altor oameni. Încercăm, de asemenea, să le lărgim orizontul, îndrumându-i către vastele resurse de învăţătură ale naturii şi ale revelaţiei biblice. Cred că acestea sunt ţintele adevăratei educaţii.

ST: Care vă sunt planurile pentru viitor?

Dr. SM: Este datoria noastră, ca educatori, să gândim pe termen lung. Avem întotdeauna în faţa ochilor capătul drumului. Refuzăm să ne mulţumim doar cu un succes temporar, pentru aici şi acum. Vrem ca noţiunile predate la biologie, istorie sau matematică să îi deschidă elevului o perspectivă mai largă, să-l ajute să-L înţeleagă pe Creator şi să cunoască dragostea Lui. Ne bucurăm când un elev învaţă într-un an cât alţii în doi şi, în egală măsură, ne bucurăm când un copil care nu promitea prea mult se ridică treptat la nivelul celorlalţi colegi. Şcoala aceasta ne-a ajutat să învăţăm să avem răbdare unii cu alţii, după cum Dumnezeu are răbdare cu noi şi ne oferă de fiecare dată o nouă şansă.

Drumul spre excelenţă nu este uşor, după cum nici ascensiunea unui munte înalt nu se face cu uşurinţă. Dar dacă ai în vedere capătul drumului şi dacă ai încredere în reuşită, eu cred că merită să investeşti pe termen lung.