Un sondaj IMAS, realizat în cadrul programului SPER, relevă faptul că unul din cinci români crede că rromii nu ar trebui să trăiască în România. 69% dintre românii chestionaţi au mărturisit că nu ar dori ca o persoană de etnie rromă să facă parte din familia lor.

În data de 2 septembrie 2009, BBC 2 difuza documentarul „This World. The Gypsies Thiefs Children”, care prezintă viaţa copiilor de rromi din Spania, obişnuiţi să vagabondeze şi să fure. Documentarul abordează tema discriminării etniei rrome.

Filmul realizat de producătorul şi regizorul Liviu Tipuriţă foloseşte ca pretext experienţa de viaţă a unei fetiţe de etnie rromă, în vârstă de 13 ani, surprinsă în timp ce se afla la cerșit sub supravegherea atentă a unui adult. Pornind de la acest fapt singular, realizatorul documentarului face o incursiune în lumea interlopă, în care copiii rromi sunt obligaţi să cerşească şi să fure. El readuce în atenţie cazul din 2007, de la Milano, când poliţia italiană a anchetat mai multe infracţiuni comise de copii rromi, în spatele cărora se afla o adevărată organizaţie criminală. Deşi capii reţelei au fost arestaţi, iar copiii au fost luaţi în custodia statului, influenţa nefastă asupra vieţii lor nu a putut fi complet înlăturată. Doi dintre copiii respectivi au fost descoperiţi ulterior pe stradă, având aceleaşi îndeletniciri ilicite. Liviu Tipuriţă, cunoscut ca realizator al mai multor documentare despre subiecte sensibile, precum traficul de copii, prostituţia şi terorismul, şi-a exprimat temerea că, fără o intervenţie serioasă din partea autorităţilor, mulţi copii rromi, asemenea celor pe care i-a întâlnit în timpul realizării filmului, vor deveni infractori înrăiţi.

„Mi-e teamă că cercul vicios al abuzurilor şi al exploatării [copiilor rromi] va continua să se învârtă, scăpând oricărui control.”

(Liviu Tipuriţă, regizorul documentarului „This world, The Gypsies Thiefs Children”, BBC News)

Un alt eveniment de dată recentă concentra atenţia asupra tensiunilor dintre români şi cetăţenii de etnie rromă. În timpul concertului susţinut la Bucureşti, de Madonna, pe 26 august a.c., cântăreaţa a făcut apel la încetarea discriminării etniei rrome. Reacţia publicului a fost ostilă, Madonna fiind huiduită de mii de fani prezenţi la concert.

Europa, ca la “uşa cortului”

Într-un studiu din 2007, organizaţia Amnesty International, preocupată de apărarea drepturilor omului, sublinia faptul că, în Europa, persoanele de etnie rromă sunt discriminate. „Rromii au fost, în repetate rânduri, victime ale torturii sau ale aplicării unor tratamente rele de către ofiţerii legii din regiune. De asemenea, rromii au fost adeseori victimele unor atacuri rasiste, în timpul cărora nu au fost protejaţi în mod corespunzător de poliţie. Autorităţile din multe ţări au eşuat în împlinirea obligaţiilor locale şi internaţionale vizavi de comunitatea rromă”[1] . Un alt studiu[2] publicat de aceeaşi organizaţie, în aprilie 2009, arată că atitudinile şi manifestările discriminatorii faţă de populaţia rromă persistă. România este menţionată în raport pentru faptul că le refuză cetăţenilor de etnie rromă dreptul la condiţii adecvate de vieţuire, fiind amintit cazul mai multor familii de rromi de la Miercurea Ciuc, evacuate din locuinţe şi mutate în nişte barăci de tablă.

Conform studiilor amintite, în ţările Europei Centrale şi de Est, rromii nu au acces la educaţie, nici la serviciile de sănătate. La fel se întâmplă atunci când rromii doresc să obţină un loc de muncă sau o locuinţă. Amnesty International sesiza că toate ţările în care a fost realizat studiul au fost găsite vinovate, de Curtea internaţională a drepturilor omului, în diverse procese intentate de persoane de etnie rromă pentru încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale. Conform unui raport al poliţiei din Ungaria, în 2008 s-au înregistrat 18 cazuri de folosire a unor arme de foc împotriva cetăţenilor de etnie rromă. Cel puţin patru rromi au murit. Începând din 2007, autorităţile din Italia au luat o serie de măsuri de „securitate” care discriminează populaţia rromă. În Republica Cehă, în ciuda măsurilor de renunţare la „şcolile speciale” şi de integrare a copiilor rromi în sistemul naţional de educaţie, există încă atitudini de excludere şi marginalizare a acestora. Statul român figurează în rapoartele comisiei europene împotriva rasismului şi intoleranţei, în mod deosebit pentru conţinutul ofensator la adresa rromilor, prezent în mass-media românească. Tonul general este de intoleranţă şi discriminare.

Nu ne obosim să cunoaştem

„O cauză a prejudecăţilor negative despre rromi este lipsa unei cunoaşteri directe”[3] – este părerea Oanei Ţoiu, expert în comunicare în cadrul programului „Stop prejudecăţilor despre etnia rromă”. Un sondaj IMAS, realizat în cadrul programului SPER, relevă faptul că o persoană din cinci români crede că rromii nu ar trebui să trăiască în România. 69% dintre românii chestionaţi au mărturisit că nu ar dori ca o persoană de etnie rromă să facă parte din familia lor. Totuşi, românii lucrează cot la cot cu rromii şi sunt toleranţi atâta timp cât nu au interacţiuni personale – este una dintre concluziile studiului.

Un studiu sociologic al lui István Pogány, profesor de drept la Universitatea din Warwick, descrie modul în care schimbarea regimurilor politice, în centrul şi estul Europei, a afectat modul de viaţă şi nivelul de trai al rromilor. Dacă în timpul comunismului, rromii aveau locuri de muncă asigurate în cadrul cooperativelor de stat, odată cu anii ’90, mulţi dintre ei au rămas fără posibilitatea de a-şi asigura mijloacele necesare traiului. În ciuda faptului că statele europene au adoptat o serie de prevederi şi măsuri care să le asigure drepturile fundamentale, numeroşi rromi trăiesc în sărăcie, fără asigurări medicale, fără apă curentă şi electricitate. Copiii rromilor sunt internaţi adeseori în centre de plasament, în care au parte de o educaţie sub standarde, fapt ce le reduce şansele de a realiza ceva în viaţă. Realitatea infirmă însă generalizarea aspectelor negative privind raporturile dintre rromi şi români. După cum se arată în Barometrul incluziunii rromilor, realizat de Fundaţia Soros în 2007, în cadrul acestui grup etnic se regăsesc mai multe subgrupe – căldărari, rudari, cărămidari, ursari, vătrari – mulţi dintre aceştia reuşind să îşi construiască afaceri proprii, care le permit un trai decent sau foarte bun. Şi studiul lui Pogány evidenţia elementele pozitive ale culturii rromilor, în mod special înclinaţia acestora spre muzică şi dans. Neîndoios, cultura rromilor a influenţat şi influenţează creaţiile culturale ale popoarelor în mijlocul cărora vieţuiesc.

Dincolo de mândrie şi prejudecată

Într-un studiu publicat în Barometrul incluziunii rromilor, Mălina Voicu, cercetător al Institutului de cercetare a calităţii vieţii al Academiei Române, face distincţie între prejudecată şi discriminare. Astfel, prejudecata poate fi înţeleasă ca o atitudine negativă, cu caracter pasiv. În schimb, discriminarea este activă, implicând un tratament diferenţiat aplicat unei anumite persoane (în funcţie, de pildă, de apartenenţa etnică).

Apărarea şi respectarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale minorităţilor etnice sunt prevăzute în constituţiile statelor. Articolul 6 din Constituţia României garantează dreptul la identitate al minorităţilor, subliniind că „măsurile de protecţie luate de stat pentru păstrarea, dezvoltarea şi exprimarea identităţii persoanelor aparţinând minorităţilor naţionale trebuie să fie conforme cu principiile de egalitate şi de nediscriminare în raport cu ceilalţi cetăţeni români”[4].

În Declaraţia de la Viena[5] a Consiliului Europei, şefii de stat şi de guvern ai statelor membre UE s-au declarat „alarmaţi de renaşterea actuală a fenomenelor de rasism”, condamnând „în modul cel mai ferm rasismul în toate formele sale”. Planul de acţiune propus de oficiali includea câteva iniţiative concrete: lansarea unei campanii de informare a tinerilor, pentru a mobiliza publicul în direcţia creării unui climat de toleranţă, invitarea statelor membre să garanteze legal combaterea rasismului şi discriminării şi studierea cauzelor profunde ale acestor fenomene în vederea propunerii unor soluţii. Declaraţia a fost adoptată în data de 9 octombrie 1993, dar, după câte se pare, în cei 16 ani care s-au scurs, multe lucruri au rămas neschimbate. Discriminarea rromilor şi a altor minorităţi (etnice, religioase, sociale etc.) rămâne încă o problemă care îşi aşteaptă rezolvarea.

Răspunsul autorităţilor

Liderii a nouă guverne[6] din centrul şi estul Europei au participat, în 2003, la conferinţa Rromii într-o Europă extinsă: provocări pentru viitor, ocazie în care s-a ajuns la concluzia că este necesară „abordarea fenomenului de excluziune socială a rromilor printr-un sistem de politici cu impact pe termen lung”[7].

Delegaţiile rromilor participante la întâlnire s-au reunit sub mottoul „Nimic despre noi, fără noi”, sugerând că identificarea soluţiilor pentru problemele cu care se confruntă această minoritate trebuie să implice şi reprezentanţi ai etniei rrome. În urma discuţiilor s-a luat decizia de constituire a unui Comitet internaţional de coordonare al deceniului de incluziune a rromilor, care să se întâlnească periodic şi să discute despre procesul de implementare a măsurilor. Proiectul pentru perioada 2005-2015 se concentrează pe patru domenii de acţiune – educaţie, sănătate, locuinţe şi locuri de muncă, fiecare ţară urmărind să elaboreze un plan naţional, adaptat condiţiilor specifice. În România, implementarea planului presupune măsuri precum înfiinţarea unor grupe bilingve în cadrul grădiniţelor sau facilitarea angajării absolvenţilor de etnie rromă în administraţie şi în instituţiile centrale, regionale şi locale.

O schimbare de perspectivă

Publicaţia Newsweek[8] făcea referire, într-un articol recent, la studiul realizat de Universitatea din Texas, care a demonstrat că discriminarea este un fenomen întâlnit de la vârste fragede. Copii în vârstă de doar câteva luni învaţă să discrimineze în funcţie de culoarea pielii. Oana Ţoiu declara pentru Evenimentul zilei: „Chiar dacă părinţii nu le transmit direct copiilor prejudecăţi despre rromi, o fac indirect, prin folosirea de expresii negative”. Discriminarea se învaţă prin educaţie şi este aproape de neînţeles faptul că, într-o naţiune cu valori creştine, acest fenomen este atât de răspândit. Creştinismul presupune o raportare faţă de semeni care să se bazeze pe toleranţă, înţelegere şi dragoste. Nimeni nu spune că toleranţa înseamnă a trece cu vederea infracţiunile comise de anumite persoane, însă marginalizarea unei întregi etnii pentru crimele şi nedreptăţile înfăptuite de indivizi, contravine flagrant spiritului creştin al dragostei faţă de semeni, care presupune, desigur, nu doar toleranţă, ci proactivitate, spre beneficiul semenilor defavorizaţi. Tratamentul discriminatoriu aplicat rromilor în prezent, autojustificat adesea de convingerea subiectivă fermă că un rrom nu poate fi de încredere, agravează starea actuală de lucruri, lipsindu-i pe rromi de şansa reală de a-şi depăşi condiţia actuală.

Când un învăţat al vremii l-a întrebat pe Iisus cine este „aproapele” pe care ar trebui să-l iubească conform Legii lui Dumnezeu, Iisus i-a povestit Pilda bunului samaritean (Luca 10,30-37). Un evreu fusese tâlhărit şi lăsat să moară în mijlocul drumului. Pe rând, doi dintre conaţionalii săi au trecut pe lângă el, dar nu i-au dat nicio atenţie. În cele din urmă, un samaritean s-a oprit să îi acorde primul ajutor şi să-i salveze viaţa. Samaritenii reprezentau o comunitate discriminată şi tratată de evrei cu maxim dispreţ. Actualizată şi contextualizată, pilda bunului samaritean ar putea suna aşa: „un copil de etnie rromă, în vârstă de nouă ani, a salvat de la înec o fetiţă de doisprezece ani din oraşul italian Pavia. Incidentul a avut loc sâmbătă dimineaţă la o piscină de la marginea oraşului, informează Ansa. Fetiţa care înota a obosit şi a intrat cu capul în apă, nereuşind să revină la suprafaţă. Băiatul rrom a sărit în apă şi a salvat-o.”[9] Probabil că mulţi dintre noi sunt de acord că trebuie să rupem cercul vicios al prejudecăţilor şi discriminării. Cine se gândeşte că trebuie chiar el să facă lucrul acesta?


 [1] Studiul poate fi descărcat de pe site-ul www.amnesty.org
 [2] „Europe's Roma Community Still Facing Massive Discrimination", www.amnesty.org, 8 aprilie 2009
 [3] Oana Dan, „Dezbatere EVZ: De ce discriminăm romii?", Evenimentul Zilei, 11 septembrie 2009
 [4] www.rogoveanu.ro
 [5] Poate fi consultată pe site-ul www.bice.md
 [6] Au fost reprezentate Cehia, Slovacia, Macedonia, Croaţia, Ungaria, România, Serbia, Bulgaria şi Muntenegru. Ulterior, s-au alăturat proiectului Albania, Bosnia şi Herţegovina, precum şi Spania
 [7] Din documentul „Deceniul de incluziune al romilor 2005-2015", disponibil pe site-ul www.anr.gov.ro
 [8] Po Bronson şi Ashley Merryman, „See Baby Discriminate", Newsweek, 5 septembrie 2009
 [9] „Italia: Un copil rrom a salvat o fetiţă de la înec", www.ziare.com, 24 iunie 2008