20 de ani de libertate şi dependenţe

223

Fumatul şi consumul de alcool par să fie „sportul" naţional românesc. Aria dependenţelor românilor s-a extins însă mult în perioada postdecembristă, astfel că se poate vorbi azi despre dependenţa de calculator, de televizor, de droguri, de muncă, de sex, de shopping, de zahăr (lista e lungă), iar consecinţele sunt greu de contabilizat. Sănătatea, echilibrul sufletesc, viaţa de familie, relaţiile personale şi relaţiile profesionale - toate au de suferit de pe urma adicţiilor.

În ciuda cazurilor mediatizate, riscurile consumului care naşte dependenţe sunt ignorate. Faptul este atestat de numărul tot mai mare de fumători, alcoolici, drogaţi, consumatori de cafea, energizante, dulciuri etc. Deşi nocive sănătăţii, românii aleg constant astfel de produse. Plăcerea, plictiseala, dorinţa de a fi acceptaţi în anumite grupuri, aparentele beneficii ale consumului – „Beau ca să uit!” sau „Beau ca să-mi fac curaj!” – sunt câteva dintre cauzele care determină astfel de alegeri. Numărul celor dependenţi este mare, iar vârsta debutului este mică. Copiii şi tinerii sunt victimele cele mai uşoare, imaturitatea, lipsa educaţiei şi dezinteresul părinţilor fiind uşi deschise spre „lucrurile interzise”.

Ia mai toarn-un păhărel!

Mauro Ceccanti, profesor în cadrul Departamentului de Medicină clinică al Universităţii La Sapienza (Italia), a constatat, după un studiu de doi ani, că 25% dintre imigranţii români din Peninsulă au probleme cu alcoolul.1 Dacă românii imigranţi se refugiază în alcool, poate pentru a uita de dorul de casă ori de stresul adaptării la o nouă cultură şi la un alt stil de viaţă, românii rămaşi acasă nu se lasă mai prejos. „Parastasuri, nunţi, înmormântări, petreceri, cu ocazie sau fără, 13 la sută dintre adulţii români beau zilnic alcool, de multe ori contrafăcut. Bem mult şi prost şi nu ne gândim la consecinţe, deşi alcoolul ucide creierul, îmbolnăveşte ficatul şi condamnă la sărăcie şi stagnare generaţii la rând.”2 Consumul mediu anual este de 74 de litri de bere pe cap de locuitor, 27 de litri de vin pe cap de locuitor şi 12-14 litri de băuturi spirtoase pe cap de locuitor.3

„Dacă întâlneşti un alcoolic salvat, atunci întâlneşti un erou. În el pândeşte duşmanul adormit (…) şi rămâne împovărat de slăbiciunea sa. (…) Îşi continuă drumul printr-o lume în care se bea fără discernământ, o lume care nu îl înţelege şi o societate care se crede îndreptăţită în ignoranţa ei să îl privească de sus ca pe un om inferior, fiindcă îndrăzneşte să înoate împotriva fluviului de alcool.” Friedrich von Bodelschwingh, teolog german

Îşi dau fumuri până mor

Peste 12.000 de români au cerut ajutorul cabinetelor de consiliere din cadrul programului „Stop fumat!” Unii înţeleg gravitatea şi eventualele consecinţe ale acestui obicei şi încearcă să renunţe. Doi din trei români fumători, cu vârste între 35 şi 44 de ani, vor să renunţe la fumat, conform unui studiu4 realizat de ISRA Center Marketing Research. Dintre aceştia, 55% au avut deja trei încercări eşuate. Românii care vor să scape de acest viciu declară că principal motiv al dorinţei lor este preţul tutunului, problemele de sănătate fiind considerate în plan secund. „Deşi fumătorii români spun despre acest obicei că este unul plăcut, mulţi dintre ei ignoră datele statistice îngrijorătoare, care arată că 31% dintre decese sunt cauzate de cancerul pulmonar.”

Alb (im)pur

Se spune despre consumul de droguri că este o „crimă fără victime”, deoarece îl afectează doar pe cel care le consumă. Sunt afectaţi însă părinţii şi prietenii dependentului, precum şi societatea care plăteşte pentru a-i asigura tratamentul necesar. Un semnal de alarmă este vârsta din ce în ce mai fragedă a celor care consumă droguri. Cea mai mică vârstă declarată pentru debutul în consumul de canabis a fost de 11 ani, 76,6% dintre consumatorii de canabis menţionând o vârstă de debut până în 24 de ani, conform unui studiu realizat de Agenţia Naţională Antidrog (2007). În România, majoritatea consumatorilor de droguri sunt tineri, iar efectele pe termen lung ale consumului de droguri abia încep să se vadă.

La nivel naţional, peste 20% din populaţia cu vârste între 15 şi 64 de ani declară că este uşor să îţi procuri diferite droguri în termen de 24 de ore. În cazul tinerilor cu vârste între 15 şi 24 de ani, se ajunge la 30%. Numărul consumatorilor de heroină este estimat la aproximativ 24.000 în Bucureşti, ceea ce reprezintă 1% din totalul populaţiei, informează Poliţia Română.
Tinerii nu văd nicio diferenţă între consumul de tutun sau de alcool şi consumul de droguri ilegale uşoare. Mulţi dintre ei se înscriu din start în categoria „greilor”, studiile indicând o trecere rapidă de la consumul de droguri uşoare – canabis, marijuana – la droguri tari (heroină, droguri de sinteză). Efectele nu sunt resimţite doar de consumatori. De exemplu, consumul de heroină injectabilă are consecinţe dramatice pe termen mediu şi lung asupra sănătăţii publice, prin înmulţirea cazurilor de SIDA, hepatită B şi C, tuberculoză etc.

La televizor, ca-n incubator…

Rămân celebre versurile unei trupe postdecembriste: „Fiindcă la televizor viaţa-i ca un somn uşor / Lumea-i un incubator, la televizor…” Asociat unui stil de viaţă sedentar, privitul la televizor ore în şir a devenit o altă dependenţă a românilor. Explozia numărului de posturi TV a contribuit semnificativ în acest sens. Pe vremea „Teleenciclopediei” şi a „Florii din grădină”, doar 58% dintre români se uitau zilnic la televizor. Procentul acestora a ajuns astăzi la 92%, conform unui sondaj CURS. În epoca predecembristă, doar 31% dintre români petreceau peste trei ore, zilnic, în faţa micului ecran, comparativ cu 59% în prezent. Televiziunea ocupă un loc de frunte între modalităţile românilor de petrecere a timpului liber. „Importanţa televiziunii era mult mai redusă înainte de 1989, comparativ cu situaţia din prezent, din două motive asupra cărora nu insistăm aici (dar ele erau legate indiscutabil de timpul de emisie şi de structura programelor).”5

Dependenţa copiilor de calculator a atins în România cote alarmante, spun specialiştii. Situaţia a scăpat de sub control, iar medicii psihologi cer înfiinţarea unor centre speciale pentru tratament. „Dependenţa copiilor de violenţa din jocurile video ar putea fi comparată cu dependenţa adulţilor de alcool. Ar trebui să existe centre specializate, unde micuţii să poată face terapie,”6, a declarat psihologul Aida Ivan. La rândul său, Dan Prelipceanu, directorul Spitalului Clinic de Psihiatrie „Alexandru Obregia”, atrăgea atenţia că, în timp, dependenţele ajung să se asocieze între ele. Copilul dependent de calculator devine adultul care petrece ore întregi navigând pe internet, cu o sticlă de bere lângă el.

copii computerO soluţie ar fi înfiinţarea unor centre de terapie pentru astfel de copii. În ţări precum Franţa, Olanda sau Belgia funcţionează deja centre de reabilitare pentru dependenţii de mediul virtual.

Cauze şi efecte

Cauzele dependenţelor sunt multiple. În unele cazuri, există un bagaj genetic ce predispune persoana spre dependenţe similare cu acelea ale părinţilor. Este cazul dependenţilor de alcool. În alte cazuri, copiii unor persoane cu o anumită dependenţă manifestă predispoziţie spre alte tipuri de adicţii. Specialiştii spun că, „dacă are un părinte alcoolic, un copil poate avea la maturitate o problemă cu dependenţa de mâncare sau de muncă. Iar acest lucru se întâmplă chiar şi în cazul în care copilul nu a fost crescut de părintele dependent.”7

Mediul familial, mediul social, anturajul şi tulburările emoţionale se regăsesc pe lista cauzelor dependenţelor românilor. În cazuri de depresie şi anxietate, de stres şi traume emoţionale, se recurge adeseori la consumul de substanţe şi medicamente care creează dependenţe. Câteva ceşti de cafea pe zi îl fac pe consumator dependent de cafeină, în doar câteva luni. De multe ori, indivizii nici măcar nu ştiu că au o anumită dependenţă, cum ar fi dependenţa de zahăr. Persoanele dependente refuză să accepte şi să recunoască acest lucru, susţinând că pot renunţa oricând la consumul unui anumit produs.

În timp, organismul manifestă rezistenţă la efectul substanţelor sau lucrurilor care au dat dependenţa şi poate să apară chiar şi sevrajul, atunci când substanţa nu mai este administrată. „Astfel, din punct de vedere cerebral, la dependenţi se observă modificări plastice neuronale, în special în cortexul prefrontal, determinate de motivaţia acestora de a obţine drogul în detrimentul obţinerii unor recompense naturale,”8 susţine dr. Radu Braga, cercetător la Centrul de Excelenţă în Neuroştiinţe.

Modificările cerebrale induse de dependenţă privesc două sisteme de procesare neuronală mediate de neurotransmiţătorii dopamină şi serotonină. Atât dopamina, cât şi serotonina sunt doi dintre cei trei aşa-zişi hormoni ai fericirii, iar dezechilibrele ce apar în organism afectează comportamentul general al individului.

Dopamina este o substanţă secretată de creier cu rol important în determinarea dispoziţiei individului. Un studiu realizat de cercetători britanici a confirmat că fluctuaţia nivelului de dopamină din creier afectează procesul analitic de luare a deciziilor. Dopamina are, de asemenea, un rol important în anticiparea plăcerii asociate cu diferite momente viitoare. Tali Sharot de la University College, Londra, consideră că persoanele dependente – de heroină sau jocuri de noroc – au tendinţa de a supraestima plăcerea pe care ar putea s-o simtă în asociere cu o anumită activitate, pentru că sistemul care le reglează nivelul de dopamină este disfuncţional.

Serotonina este responsabilă de calitatea somnului şi de programul orar de veghe; din acest ultim motiv, ea se mai numeşte şi „ceasul corpului”. Când cantitatea de serotonină este în limitele normale, indivizii adorm uşor, profund şi se trezesc refăcuţi şi plini de viaţă. În momentul în care serotonina scade sub limita normală, indivizii adorm greu, au un somn agitat, se trezesc cu foarte mare greutate şi uneori mai epuizaţi decât înainte de a se fi culcat. Nivelul scăzut al serotoninei are drept rezultat lipsa energiei, a bucuriei de a trăi, devin deprimaţi, anxioşi şi incapabili de a face faţă problemelor vieţii.

La nivelul activităţii neuronale, cu ocazia oricărui consum de droguri, inclusiv alcool, se produce un dezechilibru în ceea ce priveşte ordinea şi funcţionarea firească a neurotransmiţătorilor. Creierul este „înşelat”, simţind fie plăcere intensă sau relaxare, fie lipsa durerii, pentru că, undeva, anumiţi neuroni sunt „păcăliţi” să producă în exces cantităţi de dopamină şi endorfine. Utilizarea unui drog nu face altceva decât „stoarce” creierul până la refuz de aceste substanţe, asemenea unei lămâi din care se face limonadă.

Astfel, consumatorii de droguri sunt adesea obosiţi, apatici, fără chef de viaţă, fără motivaţie, fără voinţă, indiferenţi, cu atenţia, capacităţile de memorare şi abilităţile de calcul scăzute. Toate acestea pentru că substanţa activă din drog a transformat creierul într-un organ extenuat, al cărui suport neurochimic a fost aproape distrus. Sevrajul ce apare în urma stopării consumului de drog este expresia incapacităţii creierului de a produce suficienţi neurotransmiţători care să crească plăcerea sau să diminueze durerea consumatorului.

Declaraţie de independenţă

„Indiferent de natura adicţiei, primul pas constă în evaluarea psihiatrică a persoanei afectate.”9 Vindecarea dependenţelor presupune, în primul rând, identificarea şi conştientizarea cauzelor comportamentului adictiv. Scopul constă în restabilirea stării iniţiale de sănătate şi extinderea posibilităţilor de a trăi o viaţă dezirabilă. „Dacă persoana are o depresie, trebuie să o trateze. Trebuie să-şi dezvolte abilităţi privind managementul conflictelor şi stresului, pentru că acest comportament adictiv este, adesea, rezultatul compensării unei lipse de soluţii la problemele individului,” crede medicul psihiatru Eugen Hriscu. Terapia psihologică trebuie să fie dublată şi de un tratament medicamentos.

Vindecarea dependenţelor durează şi este nevoie de răbdare. O cură pentru vindecarea dependenţei de alcool durează trei luni, într-o clinică de specialitate, iar tratamentul pentru dependenţa de tutun în vederea atingerii abstinenţei totale durează între trei şi şase luni, spun specialiştii. Psihiatrul Hriscu atrage atenţia asupra faptului că, în România, dependenţa este o infracţiune, fără a exista opţiunea de a alege tratamentul în locul puşcăriei, după modelul practicat în alte ţări: „La noi, consumatorul dependent este infractor. În străinătate, se face totul ca să ţii un tânăr departe de puşcărie.”10

Prevenirea dependenţelor se face prin educaţie. Concepţia despre viaţă şi despre modul în care aceasta poate să fie trăită se formează în primii ani, iar rolul părinţilor este hotărâtor. Mai mult decât predispoziţia genetică, obiceiurile formate prin educaţie devin un factor esenţial în determinarea viitorului unei persoane. Iar dacă prin forţa împrejurărilor o persoană ajunge într-o astfel de situaţie, există tratament şi există grupuri de suport pentru diferitele forme de adicţie. Sfatul specialistului – medic sau psihoterapeut – poate fi îmbinat cu acela al consilierului spiritual, pentru că omul este mai mult decât un organism care funcţionează după anumite legi. Este o fiinţă complexă, cu nevoi şi aspiraţii intelectuale şi spirituale. Menirea sa nu este să trăiască în lanţul diverselor dependenţe, ci să se ridice la poziţia de fiinţă liberă, aşa cum a creat-o Dumnezeu.


1 Miruna Căjvăneanu, „Studiu italian: 25% din imigranţii români au probleme cu alcoolul", www.hotnews.ro, 4 martie 2010
2 Antoaneta Dohotaru, „Viaţa pe şapte cărări - români alcoolici", www.zf.ro, 19 mai 2010
3 Magda Andron, „Alba Iulia: Cercetări istorice şi sociologice asupra alcoolismului", www.adevarul.ro, 26 august 2009
4 Ramona Dragomir, Alina Vătăman, „Românii nu pot renunţa la fumat", www.evz.ro, 4 mai 2010
5 „50% dintre români, dependenţi de televiziune", www.jurnalul.ro, 2 decembrie 2009
6 Alexandra Bureţea, „Psihologii: Copiii români au nevoie de centre pentru dependenţa de calculator", www.realitatea.net, 19 ianuarie 2010
7. Adina Radu, „Dependenţa, acrobaţie periculoasă", www.adevarul.ro, 14 mai 2010
8. Ibidem.
9. Livia Roşca, „Dependenţele se tratează la psihiatru", www.adevarul.ro, 8 aprilie 2010
10. Cristina Şomănescu, „10 lucruri pe care trebuie să le ştii despre vindecarea dependenţelor grave", www.money.ro, 9 mai 2010