Navigarea pe Instagram a fost asociată la tineri cu niveluri ridicate de anxietate și depresie, conform unui sondaj realizat de Societatea Regală Britanică de Sănătate Publică. Rezultatele pot fi deconcertante, pentru că vorbim de o platformă care aparent creează un mediu foarte prietenos pentru utilizatori.

Un sondaj efectuat în 2017 pe un lot de aproape 1.500 de britanici între 14 și 24 de ani a examinat efectele pozitive și negative ale reţelelor sociale asupra sănătăţii tinerilor. Respondenţii au fost invitaţi să aprecieze modul în care platformele media le influenţează starea de sănătate și bunăstare, printre care înţelegerea experienţelor de sănătate ale altor persoane, capacitatea de exprimare, propria identitatea, imaginea corpului sau clădirea sentimentului de comunitate.

Cele mai bune scoruri au revenit reţelei YouTube, apreciată ca benefică per ansamblu pentru bunăstarea fizică și mintală a utilizatorilor săi, în timp ce Instagramul a primit cele mai multe bile negre. Pe locurile intermediare ale topului s-au clasat Twitter, Facebook și Snapchat. În timp ce reţeaua Youtube a primit și scoruri negative – pentru impactul asupra calităţii somnului, hărţuire, promovarea unei imagini corporale nerealiste și sindromul FOMO („teama de a rata”) – cum de altfel au primit toate cele 5 platforme evaluate, Instagramul și-a adjudecat cele mai multe scoruri negative legate de aceste aspecte, precum și la creșterea nivelului de anxietate și depresie.

Poate e greu de acceptat faptul că Instagramul e campionul nocivităţii, cu toată cavalcada lui de fotografii perfecte. Pentru mulţi utilizatori însă, tocmai această baie de pozitivitate creează probleme – site-ul invită la postări de imagini atractive, pe care unii le consideră artificiale, desprinse de realitatea cotidiană, și, prin urmare, chiar mai dăunătoare decât postările înveninate de pe alte platforme, punctează un articol din The Guardian. „Dacă Facebookul demonstrează că toată lumea este plictisitoare și Twitterul demonstrează că toată lumea este îngrozitoare, Instagramul te face să te îngrijorezi că toată lumea e perfectă – cu excepţia ta.”

Când perfecţiunea dă vieţi peste cap

La o primă vedere, Instagramul pare un loc prietenos, admite Niamh McDade, consilier de comunicare. Doar că bunăstarea utilizatorului se diminuează direct proporţional cu timpul investit aici. „Această derulare fără sfârșit, fără multă interacţiune, nu duce cu adevărat la un impact pozitiv asupra sănătăţii mintale și a bunăstării”, afirmă McDade, aducând și argumente în acest sens. Utilizatorul nu are foarte mult control asupra a ceea ce privește, e expus unor fotografii care doar pretind a reda realitatea, le creează depresie și neliniște tinerilor care își compară viaţa lor banală cu vieţile pline de culoare ale celorlalţi.

Excesul de conţinut pozitiv de pe Instagram nu e decât un cal troian – sau, în cuvintele lui Stephan, un tânăr de 24 de ani, e ocazia perfectă de a te flagela privind realizările celorlalţi. „Pe Twitter sau pe Facebook, vedeţi mult mai mult conţinut care nu strigă: „Hei, uită-te la ce viaţă grozavă am!”, spune Stephan, care a simţit nevoia de a lua pauză de la aplicaţie pentru un an de zile.

Instagramul s-a transformat dintr-un mediu social prietenos într-o platformă competitivă, unde abundă imagini ale unei vieţi „care nu există”, crede Adnan, un tânăr de 25 de ani. Deși spune că e deranjat, mai ales atunci când se luptă cu dificultăţi personale, să ia contact cu mostrele de viaţă perfectă ale altora, Adnan admite că este, la rândul său, vinovat de a expune doar părţile cele mai frumoase din viaţa lui.

Fetele par să fie și mai afectate de această presiune de a proiecta o viaţă perfectă în mediul online, iar presiunea începe să fie resimţită de la vârste destul de mici. Aproximativ 35% dintre fetele de 11-21 de ani experimentează stresul afișării celei mai bune versiuni a lor pe reţelele sociale, conform unui sondaj efectuat de organizaţia Girlguiding.

Nafeesa Deen, o fată de 19 ani, afirmă că știe fete cu tulburări de alimentaţie urmărite de foarte multe persoane pe Instagram. Cu cât ești mai urmărit, cu atât presiunea de a merge în vacanţe scumpe, de a cumpăra haine piperate sau de a ţine diete restrictive este mai mare. „Te simţi ca și cum ţi-ai vinde viaţa și ești forţat să faci faţă unui standard imposibil de realizat”, conchide Nafeesa.

Iar uneori expozanţii vieţii perfecte sunt nevoiţi să apeleze la trucuri pentru a nu lăsa să se întrevadă nicio fisură în cornul abundenţei pe care-l etalează cu nonșalanţă. Caroline Njung’e povestește într-un articol cum se poate gestiona o excursie de o zi astfel încât să livreze aparenţele unei vacanţe de câteva zile, numai bune de postat în reţelele de socializare. O escapadă de o zi cu prietenii într-o staţiune renumită s-a transformat pentru una dintre prietenele lui Caroline într-un efort meticulos de a se fotografia și a schimba cât mai multe ţinute, la plajă, în costum de călărie și chiar în faţa hotelului. Scopul final era de a da impresia prietenilor din lista ei că a fost beneficiara unei vacanţe strălucitoare, cu nenumărate experienţe demne de a fi imortalizate. Incidentul a ajutat-o pe Caroline să privească cu ochi ceva mai sceptici experienţele de invidiat ale prietenilor și cunoștinţelor ei care au ales să-și trăiască viaţa pe reţelele sociale.

Ceea ce este paradoxal însă în acest cerc nesfârșit al competiţiei este faptul că încercăm să ne arătăm mai fericiţi sau realizaţi decât suntem, în timp ce avem impresia că binele și perfecţiunea au fost confiscate de ceilalţi – pozele noastre arată tot mai bine, în timp ce satisfacţia noastră scade vertiginos. Experienţa a fost numită de specialiști sindromul „Fear Of Missing Out” (FOMO) sau, în traducere, frica de a rata permanent ceva ce nu trebuie ratat. Este una dintre cele mai frecvente probleme sociale, care afectează în mare măsură utilizatorii de social media.

Teama de a nu rata merge mână în mână cu dependenţa și înstrăinarea de noi înșine

Deși tendinţa umană este spre superioritate iluzorie – a te vedea în cea mai bună lumină posibilă –, media socială inversează acest proces, prin sindromul FOMO, susţin specialiștii.

Un studiu al Universităţii Cornell ilustrează această schimbare, titlul studiului fiind de altfel foarte sugestiv: „Singur acasă. De ce cred oamenii că viaţa socială a celorlalţi este mai bună”, arătând că această prejudecată interferează negativ cu sănătatea și bunăstarea utilizatorilor media. Cercetătorii spun că avem o impresie proastă despre propria noastră viaţă socială pentru că ne comparăm nu cu un eșantion reprezentativ al dovezilor vieţii sociale a altora, ci mai degrabă cu flash-uri pe care ni le livrează memoria din episoadele de fericire socială pe care le reţinem din reţelele sociale.

Sindromul FOMO este unul dintre motivele dependenţei online, afirmă specialiștii. Un studiu recent al Universităţii Nottingham Trent a constatat că aproximativ 5% dintre utilizatori sunt dependenţi, în timp ce 32% folosesc social media „foarte mult”. Cercetătorii au concluzionat că sindromul FOMO este factorul major care explică dependenţa de social media – sentimentul că prietenii au vieţi mai interesante duce la dorinţa de fi mereu în contact cu schimbările din viaţa lor. Reţelele cele mai accesate de participanţii la studiu erau Facebook (99%) și Instagram (72%).

Cufundarea frecventă în valurile social media accentuează sentimentul de rușine și sentimentul lipsei de valoare, avertizează psihologul Richard Sherry, iar capătul acestui drum ar putea fi mai mult decât îngrijorător – ne putem pierde pe noi înșine, ajungând să „nu ne mai recunoaștem experienţa, vocea, memoria sau viziunea despre noi”.

Psihologul explică mecanismele acestei desprinderi bolnăvicioase de ceea ce suntem noi în realitate: insatisfacţia legată de ceea ce suntem creează „o capcană cognitivă de înstrăinare” faţă de noi înșine, care merge până la deconectare și, in extremis, paranoia. Social media este înzestrată, potrivit lui Sherry, cu puterea de a „submina coerenţa dintre viaţa reală și amintirile noastre”.

Și, cum o cincime din tineri recunosc că profilul lor online nu seamănă prea bine cu realitatea, plantarea amintirilor false devine un lucru tot mai comun – ceea ce înseamnă că ne irosim, de fapt, de două ori viaţa, atât în concreteţea ei prezentă, cât și în amintirile pe care le gravăm în memorie.

Companiile ar putea face schimbări care să minimizeze daunele asupra sănătăţii și bunăstării utilizatorilor, mai ales a celor cu vârste vulnerabile, spune Societatea Regală. Raportul său recomandă, între altele, introducerea unei avertizări cu privire la efectele utilizării intensive a reţelelor online și menţionarea fotografiilor care au fost manipulate digital. Recomandările au fost salutate de majoritatea utilizatorilor, dar rămâne de văzut cât de prompt și de fidel vor fi reflectate ele în măsuri precise.

Pe de altă parte, e nevoie ca noi înșine să facem un pas în afara „măruntei noastre parade de sine”, așa cum numea Teodor Baconschi obiceiul nostru de a ne etala și dezgoli viaţa în mediul online, pentru a discerne între avantajele și pierderile acestui montagne russe al promovării imaginii.

Chiar dacă a fi remarcat online poate aduce o clipă de glorie, efortul de a ne înscena permanent viaţa sau de a o trăi suspendaţi între rigorile lui înainte și după o postare este extenuant – în fond, pe aceeași scenă, alte milioane de spectatori-actori se căznesc să câștige un spectacol care va fi, pentru cei mai mulţi, deprimant de slab retribuit.