Când lucrurile se strică în viaţă, nostalgia devine ispita care ne consolează. Începem să privim cu alţi ochi trecutul. Ne gândim că am fost prea exigenţi cu noi înșine, cu ceilalţi, cu lumea. Că aveam de toate și voiam totuși mai mult. Că eram într-o permanentă căutare de altceva, fără să ţinem cont de esenţă.

Descoperă colecţia de analize ST pe tema COVID-19. Actualizăm zilnic.

Când lucrurile se schimbă în rău, realizăm cât de mult ne lipsesc rutina, familiarul, obișnuinţa. Realizăm că trăim un clișeu și că abia acum, după ce am pierdut starea de normalitate, îi înţelegem adevărata valoare.

Eram fericiţi și nu știam?

În mijlocul pandemiei, descriem trecutul ca pe o oază de liniște. „Eram fericiţi și nu știam” e sintagma care a cucerit recent internetul, dovedind că oamenii privesc cu nostalgie trecutul. Același trecut care, înainte de COVID-19, era poate unul blamat sau nesatisfăcător. Iată cum vremurile de restriște ne aruncă de pe ochi vălul! Sau, cel puţin, așa ne lasă impresia.

Dacă mâine ne-am relua ca prin minune viaţa de dinainte, am fi capabili să exersăm faptic înţelepciunea dobândită în perioada de criză? Să ne bucurăm de lucrurile mărunte, de un trai simplu, de oamenii din jur? Sau suntem fericiţi numai retrospectiv?

Formula fericirii

Istoria a consacrat numeroase formule ale fericirii, legate de ţeluri majore precum cultivarea virtuţilor, obţinerea plăcerii, comuniunea cu natura, căutarea spiritualităţii etc. În zilele noastre, fiecare își urmează ţelul propriu și își setează individual priorităţile în ecuaţia fericirii. Nu între patru pereţi solitari sau într-o bulă ruptă de realitate, ci în mijlocul unei societăţi care mizează pe abundenţă și consum. O societate care asigură confortul de bază, dar ne îndeamnă mereu la mai mult: carieră, posesiuni materiale, dezvoltare personală, iubire și bani, toate ţintesc superlativul.

Un lucru e cert, fericirea nu se rezumă la satisfacerea nevoilor elementare. Totuși, unde trebuie să ajungem pentru a ne simţi cu adevărat împliniţi? Să fie chiar cerul ultima frontieră, și nu în sens spiritual?

Indiferent de răspuns, astăzi trebuie să ne mulţumim cu puţin

Privările stării de urgenţă au eliminat surplusul și ne-au injectat o doză consistentă de luciditate: câte dintre obiectivele anterioare sunt indispensabile pentru fericire?

Din poziţia actuală, am spune că nu foarte multe. Astăzi, ne-am simţi recunoscători să nu mai auzim vești triste la televizor. Să ieșim în preajma locuinţei pentru o rază de soare. Să ne bucurăm de familie, sănătate și un loc de muncă.

Astăzi, evaluăm diferit starea de bine prezentă și pe cea ipotetică. Așteptăm revenirea la normalitate cu gândul că o vom aprecia pe deplin. Acum, când ne motivăm ieșirile din casă cu o declaraţie pe proprie răspundere, am înţeles că nimic nu se dă din oficiu.

Revelaţii despre fericire

Dincolo de activarea instinctului de supravieţuire, criza a adus cu sine și câteva revelaţii.

1. Fericirea nu e doar subiectivă, e și conjuncturală, iar noi avem puterea de a împiedica împrejurările să decidă în locul nostru. Genele sunt responsabile de aproximativ 50% din ceea ce reprezintă fericirea personală. Împrejurările contează în proporţie de 10%. Restul se află în propriile mâini. Cu alte cuvinte, să fim fericiţi ne este mai la îndemână (la propriu) decât am putea crede și spera, independent de context și de bagajul genetic.

2. Fiecare are dreptul să-și proiecteze, după bunul plac, fericirea și bazele ei. Dar la ce folosește vânătoarea de recompense, goana perpetuă după stimuli noi ai sentimentului de împlinire? Consumerismul creează false nevoi, ne convinge că tabloul este mereu incomplet. Magazinele fizice și virtuale sunt pline de ceea ce ni se spune că ducem lipsă – de la haine, pantofi, accesorii, case, mașini până la cursuri motivaţionale, suflete-pereche și experienţe de vis. De aici, și frustrările, comparaţia cu ceilalţi, expunerea la niște standarde imposibile. Situaţia de criză a resetat însă valorile: Măsoară fericirea cu ceea ce ai, nu cu ceea ce îţi lipsește. (Michael Josephson)

3. Oamenii contează mai mult. Niciodată în istorie nu i s-a permis omului să viseze așa cum îi este permis în contemporaneitate. Cu puţină voinţă și ajutor din exterior, avem convingerea că și cei defavorizaţi își pot depăși condiţia. Societăţile dezvoltate furnizează resurse în toate domeniile și ne promit că ajungem bogaţi dacă ne străduim suficient. De aceea, de multe ori, am ales să sacrificăm alte lucruri în schimbul obţinerii avantajelor materiale, iar relaţiile interumane au avut cel mai mult de suferit. Răsturnarea de situaţie cauzată de pandemie ne-a reamintit cât de importanţi sunt oamenii. Nu e de mirare că asociem distanţarea socială cu ceva nefiresc. Detestăm să fim singuri, să nu primim vizite, să ocolim trecătorii pe stradă, să păstrăm distanţa în autobuz. Ne e greu să trăim în lipsa comuniunii directe cu ceilalţi, în ciuda platformelor de interacţiune virtuală avute la dispoziţie. Știinţa confirmă că relaţiile apropiate cu familia, prietenii, cunoștinţele și colegii întreţin fericirea într-o măsură mai mare decât o fac banii, faima sau statutul social. Rămâne de văzut dacă și după izolare le vom oferi celor dragi piedestalul pe care îl merită.

4. Strictul necesar nu este totul, dar poate fi de ajuns. A trăi cu puţin nu e o virtute. Totuși, a ști să te bucuri de ceea ce ai face diferenţa dintre fericire și nefericire. Când viaţa își urmează lin cursul, tindem să banalizăm confortul asigurat de satisfacerea nevoilor primare. Îl luăm ca atare și îi adăugăm multe alte straturi din ceea ce considerăm a fi adevăratul confort. Sub ameninţarea lipsurilor, învăţăm să apreciem stabilitatea unui trai minimal. Cât de mult contează un acoperiș deasupra capului, o pâine pe masă, apă curentă, căldură și un pat pe care să ne odihnim? Poate că ieri ni se păreau simple accesorii standard; astăzi le privim cu profundă recunoștinţă.

5. Sănătatea reprezintă cel mai de preţ bun. Sănătatea este strâns legată de fericire și trebuie să fie prioritară indiferent de condiţii. Contextul actual ne obligă să fim mai precauţi decât de obicei, chiar și cu preţul restrângerii unor drepturi și libertăţi fundamentale; totul, pentru a evita dezastrul generat de explozia numărului de îmbolnăviri. Vom fi la fel de conștiincioși și după depășirea crizei? Vom proteja acest „bun” personal nu prin purtarea de măști și mănuși de unică folosinţă, ci printr-o atenţie sporită faţă de trup, minte și suflet? Cum ne vom menaja sănătatea după ce vom fi scăpat de pericol?

6. Totul este efemer, însă nu în zadar. Situaţiile care depășesc controlul individual ori colectiv ne demonstrează cât de fragili suntem, cât de firav este mediul nostru – o casă de paie în bătăia unui posibil vânt prea puternic. Deseori, în astfel de momente, oamenii își recunosc limitele și pornesc după răspunsuri în afara lor. Cotidianul nu ridică întrebări existenţiale. Depășirea zonei de confort ne determină, în schimb, să alegem: în cine sau în ce ne punem încrederea când noi nu mai suntem de-ajuns? Orice confruntare cu realitatea efemerităţii este, în ultimă instanţă, de bun augur. Ne deschide uși inaccesibile altfel.

Recapitulare

Cine ar fi crezut că 2020 o să ne provoace, într-o asemenea măsură, rezistenţa fizică, psihică și emoţională? Că o să ne temem pentru siguranţa zilei de mâine, pentru mersul economiei, pentru subzistenţa sistemului sanitar, așa cum se întâmplă de câteva luni încoace? Cine ar fi crezut că vom petrece sărbătorile închiși în casă, izolaţi la locul de muncă ori internaţi în spital?

Orice adevăr dureros are însă și o latură bună – ne face să gândim mai departe, ne transformă radical existenţa. Pandemia ne-a adus multe pierderi. Însă ne-a adus și un câștig.

Ne-a învăţat să discernem lucrurile cu adevărat importante în viaţă: iubirea, credinţa, speranţa, solidaritatea, încrederea într-un nou început. Lucruri fără de care fericirea nu este posibilă. Lucruri pe care izolarea ni le revelează într-o lumină nouă, puternică, așa cum se întâmplă cu orice lecţie învăţată pe calea cea grea.

Descoperă colecţia de analize ST pe tema COVID-19. Actualizăm zilnic.

Genia Ruscu are o diplomă de master în consiliere în asistenţă socială.