Implantul electric redă mobilitatea persoanelor paralizate

38

Un grup restrâns de pacienţi au fost capabili să meargă din nou, după ce au primit un implant cu un dispozitiv care stimulează electric măduva spinării.

În urma unui studiu efectuat de un grup de experţi de la Universitatea din Louisville, SUA, cercetătoarea Claudia Angeli menţionează rezultatele surprinzătoare obţinute prin implantarea unei serii de 16 electrozi în partea inferioară a coloanei vertebrale a 4 pacienţi paralizaţi în urma unor accidente cu bicicleta sau mașina.

Dispozitivul implantat era deja cunoscut, fiind utilizat până acum în controlul durerii, doar că a fost plasat sub locul rănirii, în regiunea care transmite semnale senzorio-motorii către picioare. În timpul acestor sesiuni, activitatea electrică a mușchilor de la picioare a fost monitorizată, iar principiul ce a stat la baza experimentului a fost acela că există semnale electrice emise de creier care traversează zona în care măduva a fost lezată, deși sunt prea slabe pentru a provoca mișcări voluntare.

După ce a suferit leziuni, măduva spinării primește încă informaţii din mediul înconjurător, dar și-a pierdut șeful principal, care este creierul, afirmă Angeli. Dispozitivul electric ar mări însă excitabilitatea măduvei, determinând-o să asculte „cea mai mică șoaptă a creierului, care e încă prezentă“.

În urma sesiunilor de stimulare, doi pacienţi paralizaţi au reușit să stea în picioare fără a fi susţinuţi, unul dintre ei fiind capabil să facă pași pe o bandă de alergat, dar cu sprijin. Pentru ceilalţi doi pacienţi, rezultatele au fost și mai surprinzătoare. Kelly Thomas, de 23 de ani, a reușit să meargă folosind un cadru, în urma a 81 de sesiuni de stimulare, derulate pe parcursul a 15 săptămâni. Jeff Marquis, de 35 de ani, a mers puţin peste 90 de metri fără nicio pauză, după 278 de sesiuni de stimulare, care s-au întins pe un interval de 85 de săptămâni. În prezent, Jeff se poate deplasa dacă are un cadru sau este sprijinit de două persoane.

La toţi cei 4 pacienţi, stimularea electrică a mers în paralel cu terapia fizică, dar în absenţa dispozitivului electric mișcarea nu a mai fost posibilă.

Thomas a declarat că experimentul i-a schimbat viaţa, după ce accidentul de mașină îi răpise orice nădeje de mobilitate.

Într-o testare separată de acest studiu, cercetători de la Universitatea din California și de la Clinica Mayo, din Minnesota, au obţinut rezultate pozitive folosind aceeași abordare. Jered Chinnock a reușit, după 43 de săptămâni de antrenament cu dispozitivul electric, să meargă pe banda de alergat și pe sol cu un cadru sau cu un mic ajutor din partea altei persoane, după ce a fost paralizat în urma unui accident cu snowmobilul. „Mintea pacientului a fost capabilă să conducă mișcarea picioarelor“, spune neurochirurgul Kendall Lee, care admite că multe mecanisme implicate rămân încă neelucidate.

Există speranţe că dispozitivul va putea fi folosit și în alte afecţiuni, de exemplu pentru controlul vezicii urinare. În același timp, rezultatele obţinute în reconstruirea mobilităţii persoanelor paralizate trebuie privite cu optimism, dar și cu precauţie, spun cercetătorii.

Profesorul Grégoire Courtine, de la Școala Politehnică Federală din Lausanne, Elveţia, lucrează la remedierea unui neajuns major al dispozitivului – curentul aplicat electrozilor e continuu, deci de mică intensitate, neputând genera o activitate musculară foarte robustă.

Neurochirurgul Kendall Lee spune că rezultatele deja înregistrate sunt unele incitante, dar cercetarea este încă într-o fază incipientă. Lucru care nu poate împiedica pacienţii cu paralizie să spere totuși, odată ce au auzit povestea tovarășilor lor de suferinţă care au reușit să retrăiască bucuria primilor pași.