Sportul regulat, „cel mai bun pentru sănătatea psihică”

229

„Minte sănătoasă în corp sănătos” e dictonul care motivează mișcarea fizică din timpuri străvechi până astăzi. Este o vorbă pe care o știm cu toţii. Ceea ce nu știm însă este de câtă mișcare este mai exact nevoie pentru a avea o minte sănătoasă într-un corp sănătos. Un studiu american amplu sugerează că mai mult sport înseamnă mai multă sănătate, însă prea mult sport strică.

Nu mai puţin de 1,2 milioane de persoane și-au raportat nivelul de activitate fizică și și-au evaluat starea psihică în cadrul celui mai mare studiu care a corelat sportul și psihicul care a fost efectuat până acum. Rezultatul acestei raportări a apărut în prestigiosul jurnal The Lancet Psychiatry și a relevat faptul că persoanele care fac sport raportează, în medie, cu 1,5 mai puţine zile proaste decât cele care nu fac sport deloc. Cel mai mare impact l-au avut jocurile de echipă, ciclismul și gimnastica aerobică.

Toate tipurile de activitate fizică au fost asociate cu o stare psihică mai bună a respondenţilor, indiferent de vârsta sau sexul lor. Și, prin „toate”, cercetătorii se referă inclusiv la activităţile de curăţenie sau la activităţile care ţin de creșterea copiilor.

Adulţii inactivi care au luat parte la studiu spun că au experimentat în medie 3,4 zile de stare psihică proastă într-o lună, în timp ce adulţii care făceau mișcare au experimentat doar 2 astfel de zile. Cea mai mare diferenţă a fost constatată în cazul persoanelor cu diagnostic de depresie. Asupra acestora, sportul a părut să aibă cel mai mare efect, făcând o diferenţă de 4 zile între cei care nu făceau sport (11 zile de probleme psihice într-o lună) și cei care făceau (7 zile problematice într-o lună).

Cantitatea de sport practicat contează și ea. Potrivit studiului, rutina optimă presupune între 30 și 60 de minute de activitate fizică o dată la două zile. Însă „a face sport mai mult de 23 de ori într-o lună sau a face sport în sesiuni mai lungi de 90 de minute a fost asociat cu o sănătate psihică mai proastă”, a spus dr. Adam Chekroud, autor al studiului și profesor asistent de psihiatrie la Universitatea Yale.

Studiul nu vorbește însă de cauzalitate, ci de corelaţie, prin urmare nu poate confirma că activitatea fizică este motivul stării psihice îmbunătăţite sau invers.

Cercetările anterioare legate de efectele sportului asupra psihicului au produs uneori rezultate contradictorii. Însă se știe deja că exerciţiul fizic reduce riscul apariţiei bolilor coronariene, a atacurilor cerebrale și a diabetului. Ce poate spune cu certitudine studiul actual este că între sport și sănătatea psihică există o legătură foarte puternică. Și, chiar dacă nu poate spune ce fel de legătură există, probabil că nu avem nimic de pierdut dacă încercăm să testăm pe propria piele existenţa unei relaţii cauzale. S-ar putea ca, în timpul experimentului, să constatăm fără alte studii că sportul ne și binedispune, pe lângă faptul că ne protejează de bolile cronice provocate de stilul de viaţă sedentar.