Rezistenţa la antibiotice a bacteriilor ar putea afecta un domeniu neanticipat până acum: tratarea cancerului.

Potrivit unei cercetări publicate în cadrul proiectului britanic Longitude Prize, circa 41% dintre oncologii englezi relatează că s-au confruntat cu o creștere a numărului infecţiilor rezistente la medicamente în ultimele 12 luni. Nu mai puţin de 95% dintre ei sunt îngrijoraţi de impactul pe care „superbacteriile” îl au asupra pacienţilor lor. Și aproape jumătate dintre oncologi (46%) declară că infecţiile cu bacterii rezistente la antibiotice ar putea neutraliza eficacitatea chimioterapiei în tratarea cancerului.

Antibioticele sunt parte din medicaţia zilnică a multor pacienţi oncologici, ca modalitate de prevenire a infecţiilor, care constituie cea mai frecventă complicaţie în tratarea lor. Multe dintre intervenţiile chirurgicale și chiar și dintre cele nechirurgicale folosite în tratarea cancerului slăbesc sistemul imunitar și expun astfel pacienţii unui risc crescut de infectare. Oncologii citaţi spun că o medie de 23% dintre pacienţii lor vor contracta o infecţie bacteriană pe perioada tratamentului. O treime dintre pacienţii oncologici sunt trataţi chirurgical și circa 5% dintre aceștia vor contracta o infecţie cu bacterii rezistente, care le poate pune viaţa în pericol.

O sută de oncologi dintre cei 900 care activează pe tot teritoriul Marii Britanii au fost intervievaţi pentru această cercetare. Eșantionul ei reprezintă așadar 1 din 9 oncologi clinicieni. Prin comparaţie, sondajul Omnibus de Medicină Generală intervievează circa 1.000 din cei 40.000 de medici generaliști din Marea Britanie. Studiul este candidat la un concurs știinţific uriaș. Longitude Prize pune la bătaie 8 milioane de lire sterline (investiţi printr-o fundaţie caritabilă a Loteriei Britanice), sumă pe care o acordă unei echipe de cercetare care reușește să aducă o contribuţie revoluţionară într-un domeniu de importanţă vitală pentru sănătatea publică. Domeniul pentru premiul care se va acorda în anul 2022 a fost stabilit prin vot public și a câștigat în faţa unor teme precum: tratarea demenţei, tratarea paraliticilor, inventarea unei modalităţi nepoluante de zbor, asigurarea unei alimentaţii sustenabile ș.a.m.d.

Publicul a votat pentru premierea unei iniţiative de creare a unei metode de testare privind infecţiile bacteriene care să fie necostisitoare, precisă și ușor de folosit sau a unei inovaţii care să ajute la prevenirea creșterii rezistenţei la antibiotice.

Ce este rezistenţa la antibiotice

Rezistenţa la antibiotice apare atunci când un antibiotic și-a pierdut capacitatea de a controla eficient sau a stopa înmulţirea unei bacterii; cu alte cuvinte, bacteriile devin „rezistente” și continuă să se multiplice chiar și în prezenţa unei doze de antibiotic ce fusese eficientă în trecut.

Unele bacterii sunt în mod natural rezistente la anumite tipuri de antibiotice. Cu toate acestea, bacteriile pot deveni rezistente și în alte în două moduri: 1) printr-o mutaţie genetică sau 2) prin dobândirea rezistenţei de la o altă bacterie. „Superbacteriile” sunt acele tulpini de bacterii care sunt rezistente la majoritatea antibioticelor utilizate frecvent în ziua de azi.

Oamenii de știinţă consideră în prezent că mutaţiile genetice – acele schimbări spontane ale materialului genetic al bacteriilor – sunt așadar rare. Însă ele sunt puternice. Mutaţii genetice diferite produc tipuri diferite de rezistenţă. Unele mutaţii permit bacteriilor să producă enzime care inactivează antibioticele, în timp ce alte mutaţii elimină ţinta celulară pe care o are antibioticul. Alte mutaţii închid „porţile” prin care antibioticele ar pătrunde în celulă, iar altele creează mecanisme de pompare în exterior a antibioticelor care intră în celule, împiedicând medicamentele să își facă treaba.

Când și cum au apărut superbacteriile?

Primul care a vorbit vreodată public despre superbacterii a fost medicul britanic Lindsey W. Batten. Batten a fost primul care a avertizat că „este posibil să trăim începutul sfârșitului erei antibioticelor. E posibil să rămânem fără muniţie eficientă și atunci bacteriile și fungii vor domina.” Afirmaţiile acestui medic sunt deja vechi de 66 de ani, din 1954, însă problema pe care o descriu ele apăruse deja de aproape un deceniu.

Totul a început de la producerea la scară a penicilinei, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Penicilina era vitală pentru tratarea infecţiilor de pe front, însă odată ce aceasta a ajuns un medicament de larg consum, pericolul antrenării bacteriilor până la rezistenţa la antibiotic a devenit evident. În 1945, laureatul Nobel Alexander Fleming spunea în discursul pe primire a prestigioasei distincţii că „există un veritabil pericol ca omul ignorant să își administreze o doză mai mică decât cea necesară și, expunând astfel microbii săi la o cantitate neletală din medicament, să îi facă rezistenţi” la acesta.

Doar câţiva ani mai târziu, medicii au început să descopere temutele tulpini rezistente. Mecanismul fusese simplu: oamenii luaseră doze mici de penicilină, care au ucis tulpinile bacteriene cele mai vulnerabile. Câteva bacterii au reușit să dezvolte mutaţii care le-au făcut parţial rezistente. Aceste bacterii s-au înmulţit apoi și au devenit mai răspândite.

A început o luptă om contra bacterie, în care cercetătorii erau convinși că farmacologia va reuși să ţină pasul și să fabrice noi și noi medicamente care să combată bacteriile. Dr. Scott Podolsky, medic și istoric al medicinei la Școala de Medicină de la Harvard, aprecia că lumea trăia în acel timp „un optimism” neclintit din convingerea că „vom fi mereu cu un pas înaintea bacteriilor”.

Statisticile sunt martore că nu a fost așa. Centrul pentru Prevenirea și Controlul Bolilor din Statele Unite avertiza anul trecut că 4 oameni mor în fiecare oră din cauza superbacteriilor în această ţară. În fiecare an, 3 milioane de oameni cad victimele superbacteriilor, iar pentru 35.000 dintre aceștia astfel de infecţii se dovedesc fatale. În Europa, numărul deceselor ajungea la 33.000.

Anual, peste 150 de milioane de reţete de antibiotice sunt eliberate doar în SUA. Iar consumul de antibiotice crește constant la nivel mondial, odată cu numărul global al deceselor provocate de infecţiile cu superbacterii. Nu mai puţin de 700.000 de oameni mor anual din cauza bacteriilor rezistente la antibiotice, arăta un studiu din 2016, potrivit căruia superbacteriile sunt responsabile pentru mai multe decese decât cele survenite după Zika sau Ebola. România se clasează pe primele locuri în Europa privind rezistenţa germenilor la antimicrobiene.

Ce măsuri pot fi luate în prezent

Pentru a contracara rezistenţa la superbacterii, Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS) a solicitat dezvoltarea de noi antibiotice. Conform Organizaţiei, pe lista medicamentelor în dezvoltare există 50 de antibiotice care ţintesc agenţi patogeni specifici, însă acestea „aduc puţine avantaje în comparaţie cu tratamentele existente şi doar două vizează bacteriile cele mai rezistente”. Doar 8 noi antibiotice sunt considerate de OMS cu adevărat tratamente inovatoare și care vor fi de folos în lupta cu bolile rezistente la antibiotice. Însă vor mai trece câţiva ani buni până ca acestea să fie disponibile, potrivit OMS.

De aceea, lupta cu superbacteriile se dă și pe fronturi alternative. Se vorbește, de pildă, despre terapia prin alternarea mai multor antibiotice, luate prin rotaţie, astfel ca bacteriile rezistente rămase în urma tratamentului cu primul antibiotic să fie ucise de următorul din același tratament. Există studii care au demonstrat in vitro eficacitatea acestei metode. Surprinzător, unii cercetători au propus și au demonstrat că unele reţete foarte vechi de medicamente pot acţiona cu succes în tratarea bacteriilor rezistente. O altă metodă terapeutică promiţătoare este cea care utilizează microorganisme bacteriofage, virusuri care infectează bacteriile. Această metodă a salvat deja viaţa unor pacienţi care nu au răspuns la tratamentul cu antibiotice și s-au oferit voluntar să urmeze acest nou tratament.

Utilizarea antibioticelor în exces sau în mod nepotrivit nu este singura cauză a acestei ameninţări globale, avertizează specialiștii. Pe acelaşi plan stă şi consumul de antibiotice în exces la animale, în industria alimentară (la producţia de alimente). OMS colaborează cu aceste sectoare pentru a implementa un plan de acţiune global pentru combaterea rezistenţei la antimicrobiene prin îmbunătăţirea gradului de conştientizare, a nivelului de cunoştinţe ale utilizatorilor, reducerea infecţiilor şi încurajarea utilizării prudente a antimicrobienelor. Specialiștii recomandă consumul de carne și lactate organice, din surse sigure, unde știm că animalele au fost crescute corect. „Desigur”, scria Eliza Vlădescu într-un material dedicat, „în condiţiile în care carnea (mai ales cea roșie, de vită) are și alte efecte nocive asupra sănătăţii, varianta cea mai bună ar fi renunţarea completă la consumul de carne.

E bine de știut

Anumite acţiuni pot accelera apariţia și răspândirea bacteriilor rezistente la antibiotice:

–> Utilizarea greșită sau simpla utilizare a antibioticelor

–> Practicile precare de prevenire și control al infecţiilor

–> Locuirea și/sau munca într-un mediu insalubru

–> Consumul de alimente nespălate

Pentru a vă proteja de bacteriile dăunătoare, spălaţi-vă des pe mâini cu apă și săpun sau folosiţi un produs de igienizare pe bază de alcool. De asemenea, obiceiurile sănătoase de viaţă, cum ar fi menţinerea unei alimentaţii adecvate, spălarea corectă a alimentelor, practicarea suficientă a exerciţiilor fizice și stabilirea unor obiceiuri bune de somn, pot reduce la minimum riscul de îmbolnăvire.

De asemenea, puteţi contribui la combaterea rezistenţei la antibiotice:

–> Folosind antibiotice conform indicaţiilor și numai atunci când este nevoie

–> Finalizând cura completă de tratament, chiar dacă vă simţiţi mai bine

–> Reţinându-vă de la a oferi antibiotice altei persoane

–> Reţinându-vă de la a vă administra singuri antibioticele rămase din reţetă după terminarea unui tratament.