A fi părinte înseamnă mult mai mult decât a aduce un copil pe lume. Responsabilitatea unui părinte trece dincolo de asigurarea hranei şi îngrijirii, ceea ce face ca acest statut să fie o adevărată provocare.

Slujba de părinte poate fi cea mai greu şi stresantă din lume, dar totodată şi cea mai plăcută şi plină de recompense. Dr. Reischer, autor al cărţii What Great Parents Do: The small Book of BIG Parenting Ideas, prezintă pe site-ul psychologytoday.com câteva sfaturi pentru părinţii care vor să fie premianţi în arta creşterii şi educării copiilor:

1. Faceţi exact ceea ce aţi zis că veţi face. Aceasta înseamnă că nu trebuie să faceţi reguli pe care nu le puteţi respecta şi nici promisiuni pe care nu le puteţi îndeplini. Consecvenţa joacă un rol important în relaţia cu copiii, deoarece, pe de-o parte, învaţă s-o aplice în propria viaţă şi, pe de altă parte, contribuie la formarea încrederii şi a respectului.

2. Apreciaţi lucrurile bune pe care le fac. Copiilor le place să fie pe placul părinţilor şi de aceea este important ca, atunci când fac un lucru bun sau când dau dovadă de ascultare şi bună purtare, acest lucru să fie apreciat de către părinţi. Este bine ca, atunci când greşesc, să fie mustraţi sau sfătuiţi să facă lucrurile mai bine, dar nu este suficient; de asemenea, trebuie apreciaţi atunci când este cazul.

3. Lăsaţi-i să suporte consecinţele propriilor alegeri (cu excepţia cazurilor în care se află în pericol). Dacă îi veţi lăsa să facă anumite greşeli, vor învăţa care sunt consecinţele acestora şi vor avea de învăţat din ele. De asemenea, acest lucru va contribui la dispariţia „luptelor pentru putere” care au loc între părinţi şi copii. Suportând consecinţele propriilor greşeli, vor înţelege cât de importantă este ascultarea şi care este rolul lor în relaţia părinte – copil.

4. Învăţaţi-i. Pedeapsa nu este suficientă. Probabil ea va elimina un anumit comportament, dar nu îi va face pe copii să înţeleagă de ce este greşit un anumit comportament sau de ce au fost pedepsiţi.

5. Oferiţi-le atingeri pozitive. Spre exemplu, o îmbrăţișare sau o mângâiere pe creștet. Copiii au nevoie să se simtă iubiţi şi nu numai în anumite ocazii, când iau un premiu, când fac un lucru bun. Iubirea necondiţionată, adică aceea care este oferită nu numai pentru ceea ce face, ci pentru ceea ce este copilul, va face ca acesta să aibă o imagine de sine sănătoasă, stabilitate şi siguranţă.

6. Faceţi diferenţa dintre copil şi comportamentul lui. Acest lucru înseamnă să dezaprobaţi acţiunea sau comportamentul copilul, dar nu persoana lui. Nu uitaţi nici de limbajul corporal atunci când îl dojeniţi, pentru că, de multe ori, exprimă mai mult decât cuvintele pe care le folosiţi.

7. Nu îi mustraţi când le este foame sau sunt obosiţi. Motivul este acela că, în acele momente, nu vor fi atenţi la ceea ce li se spune şi, prin urmare, nu vor învăţa nimic din cele întâmplate. Nu uitaţi că ţinta disciplinării este învăţarea.

8. Învăţaţi-i cheia succesului. Practică, răbdare şi perseverenţă. Sunt cele trei lucruri care vor contribui la succesul lor în viaţă şi care pot fi învăţate din copilărie, chiar şi din lucrurile mici.

9. Învăţaţi-i să acţioneze, nu să reacţioneze. Nu e nimic rău să simtă ceea ce simt într-o anumită situaţie, dar acest lucru nu înseamnă că trebuie să reacţioneze în funcţie de ceea ce simt. De mici pot învăţa să nu cadă pradă primului impuls dictat de simţăminte, ci să treacă prin filtrul raţiunii ceea ce urmează să facă.