Violenţa în școli, o problemă pentru elevii români

258

Scene cutremurătoare cu elevi care se bat cu bestialitate sunt filmate cu telefonul mobil și puse pe internet, spre amuzamentul unora și oroarea altora. Astfel, mult mai des suntem expuși violenţei în școli, însă nu este doar o problemă de expunere. Violenţa în rândul tinerilor chiar a crescut în ultimii ani. Conform unui raport realizat de Consiliul Naţional al Elevilor (CNE), aproape o treime dintre elevii români nu se mai simt în siguranţă la școală.

Recent, mai multe incidente de la școli din Botoșani și din Dorohoi, în care mai mulţi elevi fac gașcă pentru a abuza de un coleg, au intrat în atenţia presei și au reaprins discuţia despre violenţa din școlile românești. Raportul privind Implementarea Statutului Elevului la nivel naţional, elaborat de CNE, arată că violenţa fizică şi psihologică din școli, prevalentă în unităţile de învăţământ din Sălaj, Sibiu și Suceava, creează un climat de insecuritate dăunător scopurilor educaţionale.

Cauzele sunt multiple. În primul rând ar fi de spus că, deși violenţa şcolară nu este un fenomen nou, în trecut ea s-a manifestat mai degrabă în spaţiul relativ autonom al şcolii, pe când acum lumea şcolii a căpătat permeabilitate crescută, ca şi transparenţă instituţională, asimilând tensiunile şi dificultăţile cu care se confruntă societăţile contemporane, notează un raport UNICEF despre violenţa din școlile românești.

Faptul că violenţele și evenimentele tragice sunt atât de mediatizate și aduse constant în atenţia publicului, iar tinerii sunt atât de expuși unui stil de relaţionare şi unui comportament social care pune accent pe violenţă, în detrimentul unor strategii de gestionare şi rezolvare a conflictelor, nu are cum să ajute. „Nu este necunoscut faptul că elevii devin din ce în ce mai influenţaţi de violenţa şi manifestările vulgare din mass-media şi din reţelele sociale… Injuriile, insultele şi ţipetele au devenit un lucru uzual în rândul tinerilor, atât în mediul şcolar, cât şi în afara acestuia”, se plâng specialiștii în educaţie.

Recentul interes pentru violenţa şcolară are loc și în contextul unei schimbări continue în teoria şi practica educaţională. Cel puţin teoretic și la nivel instituţional, violenţa asupra copiilor nu mai este tolerată, iar faptul că ea a existat în trecut nu justifică utilizarea ei în prezent. Practica lasă însă mult de dorit. Sentimentul de nesiguranţă și de teamă resimţit de elevi este cauzat inclusiv de faptul că unii dintre profesorii de la clasă au un comportament mult prea autoritar în raport cu atribuţiile lor, mai precizează raportul CNE.

Situaţia s-ar putea să fie însă și mai gravă acasă. În România se raportează peste 15.000 de cazuri de violenţă asupra copiilor pe an, însă realitatea este că în spatele fiecărui caz raportat se ascund peste 100 de cazuri care sunt neraportate”, spune UNICEF. Iar acestea sunt doar cazurile grave. Toleranţa faţă de formele „moderate” de violenţă, precum pălmuirea și umilirea, este mult mai mare. Un studiu naţional realizat de Salvaţi Copiii România în 2013 arăta că 63% dintre copii sunt bătuţi acasă de către părinţi, iar 20% dintre părinţi considerau că pedeapsa fizică este un mijloc de educaţie.

România este semnatara principalelor acorduri şi documente europene şi internaţionale referitoare la respectarea drepturilor copilului şi protejarea acestuia de diferitele forme de violenţă, iar legislaţia naţională acoperă în mare parte gama manifestărilor de violenţă, copiii de vârstă şcolară fiind protejaţi împotriva violenţei fizice şi verbale, sexuale, a toxicomaniei şi a diverselor forme de exploatare, cât şi împotriva unor potenţiale surse de instigare la violenţă sau influenţare a comportamentului minorilor prin emisiunile din cuprinsul programelor radio sau TV. Problema este punerea lor în practică și schimbarea mentalului colectiv în ce privește educaţia primită acasă, toleranţa diversităţii și gestionarea confictelor.

Eliza Vlădescu
După absolvirea Facultății de Comunicare și PR din cadrul SNSPA, Eliza Vlădescu a dat televiziunea pentru presa scrisă și de mai bine de 8 ani nu s-a uitat înapoi. Eliza face parte din echipa permanentă de redactori a revistei Semnele timpului.