„Vin invadatorii!” Dacă ar fi să rezumăm la două cuvinte discursurile anti-migraţie ale unor politicieni francezi și britanici, acestea ar fi.
Din nefericire, succesul repurtat la alegerile europarlamentare de partidele antieuropene sugerează că acest tip de discurs este agreat și de populaţia care nu conștientizează că fenomenul migraţiei poate aduce beneficii valide ţărilor lor.
Un studiu realizat de Centrul Român de Politici Europene face o analiză aprofundată a modului în care discursul anti-migraţie cu referire la cetăţenii români și bulgari în Franţa și Marea Britanie a alimentat o cultură a blamului, bazată pe stereotipuri negative generatoare de prejudicii.
Cercetarea denunţă modul în care unii politicieni francezi şi britanici au folosit discursul naţionalist, îndreptat împotriva cetăţenilor români şi bulgari după 1 ianuarie, când românii şi bulgarii au obţinut dreptul la muncă în toate statele Uniunii Europene.
Cifrele discriminării: portretul emigrantului român
Peste 200 de articole pe tema deschiderii pieţei muncii și a presupusei invazii de imigranţi români și bulgari au populat paginile ziarelor franceze și britanice în perioada din apropierea datei de 1 ianuarie 2014.
Cele mai multe materiale conţineau cuvinte-cheie recurente precum ameninţare, invadator, şomer, turism social, cerşetor, fraudă, criminal. Un asemenea vocabular a creat un profil discriminatoriu cu referire la cetăţeanul român care locuieşte, studiază, munceşte într-un alt stat membru UE. Raportul subliniază că toate aceste stereotipuri pot fi demontate cu uşurinţă de fapte şi statistici.
Românii și bulgarii, o clasă „abuzabilă”?
Românii și bulgarii care pleacă la muncă în Franţa și Marea Britanie nu sunt nici analfabeţi, nici șomeri și nici săraci, susţine cercetarea, ci mai degrabă sunt calificaţi şi activi, cu opţiuni limitate pe piaţa muncii şi cu acces îndeosebi la ocupaţiile de nivel intermediar.
Însă, în mediul instabil din cauza crizei economice, cetăţenii francezi și englezi confruntaţi cu insecuritatea locului de muncă și perspectivele economice negative și-au concentrat atenţia asupra frustrărilor personale, trăind impresia unei transformări peste noapte a comunităţii lor.
„Dezbaterea europeană privind migraţia a fost condusă de anxietate”, notează raportul, denunţând climatul anxios în care trăiesc europenii, din cauza eroziunii sentimentelor de securitate și încredere. „În vremuri de criză, cele mai accesibile ţinte – migranţii în cazul nostru – sunt aduși în faţă și transformaţi în ţapi ispășitori pentru tot ceea ce nu funcţionează așa cum ar trebui”, susţine Andreea-Doina Călbează, autor al articolului și Policy Research Fellow – Open Society Foundations.
Raportul examinează, cu ajutorul unor experţi, diplomaţi şi jurnalişti, și pericolele expunerii largi şi legitimizării acestui tip de discurs. Retorica negativă privind migranţii lasă semne vizibile asupra imaginii acestora și cântărește considerabil în crearea unor atitudini discriminatorii.
Ce se poate face totuși?
În privinţa unor eventuale căi de acţiune pentru a răspunde creşterii îngrijorătoare a poziţiilor anti-migranţi în statele europene, raportul sugerează că, oricând este nevoie, ar trebui explicată clar diferenţa dintre migraţia intraeuropeană și imigraţia din ţările din lumea a treia. Confuzia dintre cele două este aceea care creează prejudecăţi, notează cercetarea.
Clasa politică ar trebui să își asume un angajament nou faţă de electorat pentru a contrabalansa creșterea incidenţei atitudinilor radicale, spune cercetarea, poate chiar învăţând de la reprezentanţii extremei drepte să răspundă la preocupările actuale ale alegătorilor.
Esenţial, raportul cere o revizuire a dezbaterii privind migraţia și o reformulare a întrebărilor-cheie. Autoarea spune că o discuţie corectă despre migranţi ar trebui să se concentreze pe o întrebare ignorată: „Ar trebui să îi mai numim «migranţi» pe cetăţenii UE care se bucură de dreptul fundamental al liberei circulaţii?” Evident, întrebarea este retorică.
