Impactul negativ al gândirii pozitive

3203

Dacă cineva se confruntă cu dificultăţi sau este măcinat de perspectiva eșecului, unii psihologi sugerează o singură soluţie: gândirea pozitivă. Folosită în afaceri, în viaţa cotidiană, dar și în biserici, apelurile la gândirea optimistă au devenit, pentru unii, obsedante. A zâmbi în mod artificial este deja o artă. Poate și din acest motiv ignorăm faptul că în spatele optimismului afişat se pot ascunde germenii unor mari probleme.

Într-un articol publicat de Huffington Post, psihologul Roya Rad arată care sunt metodele prin care oricine se poate antrena pentru a schimba felul în care se raportează la problemele cotidiene. Insistând pe elementele esenţiale ale gândirii pozitive, psihologul american consideră că este vital să ne concentrăm pe lucrurile care ne fac să ne simţim împliniţi. De asemenea, gândirea în alb şi negru ar trebui evitată. În opinia lui Roya Rad, acel mod de gândire care nu permite nuanţe este contraproductiv. De aceea trebuie să acceptăm că există mai multe variante de a face un anumit lucru, fapt pentru care trebuie să fim deschiși mai multor posibilităţi. Chiar dacă o anumită situaţie generează teamă, psihologul american sugerează că ar trebui să ne imaginăm care ar fi cel mai îngrozitor scenariu şi să încercăm să găsim o soluţie. Cu alte cuvinte, gândirea pozitivă este alternativa ideală în faţa provocărilor vieţii.

Gândire pozitivă sau lipsă de gândire?

Nu toţi sunt la fel de entuziasmaţi cu privire la efectele benefice ale gândirii optimiste, fiind și obiecţii de principiu faţă de ceea ce este considerat a fi deja o ideologie. Genul de sfaturi „înţelepte”, care ne invită să […] „surâdem vieţii”, să vedem „partea plină” a paharului, […] lui Andrei Pleșu i se par „o coreografie de tabloid”. Citându-l pe filosoful maghiar Peter Esterhazy, filosoful român susţine că „gândirea pozitivă este opusul gândirii”.

În cartea Antidotul: Fericirea pentru persoanele care nu suportă gândirea pozitivă, jurnalistul de origine britanică Oliver Burkeman consideră că există o adevărată obsesie privind gândirea pozitivă şi motivaţională şi că aceasta îi face pe oameni să se simtă şi mai rău, mai puţin motivaţi şi mai puţin productivi. El susţine că analizarea problemelor din viaţă, examinarea şi acceptarea misterelor profunde şi a incertitudinilor din viaţă sunt mult mai eficiente pentru obţinerea fericirii decât încercarea de a evada printr-un optimism artificial.

Efectele pozitive ale gândirii negative

În sine „optimismul este minunat, obiectivele lui pot fi, uneori utile, chiar şi gândirea pozitivă are beneficiile ei”. Problema este că „ne-am dezvoltat obiceiul de a supraevalua pozitivismul şi ne-am subevaluat negativismul”, susţine avocatul şi mediatorul familiar Alison Patton, pe blogul ei din Huffington Post. Aducând în discuţie problema divorţului, Patton se întreabă dacă atitudinea pozitivă de după divorţ nu cumva împiedică amărăciunea şi dacă nu duce la anxietate, la mai puţină fericire şi la mai puţină productivitate. Ţi se spune „să uiţi, să laşi de la tine, să treci mai departe, să gândeşti pozitiv, să priveşti partea plină a paharului”, însă, nu cumva această atitudine, în mod paradoxal, conduce la o diminuare a recuperării, se întreabă Patton.

Potrivit psihologilor de la Universitatea Waterloo, afirmaţii încrezătoare menite să readucă starea pozitivă precum „Viaţa mea este plină de bucurie” sau „Sunt minunat” au, în realitate, un efect opus. Asemenea declaraţii fac persoanele cu încrederea în sine scăzută să se simtă şi mai rău. Repetând cât sunt de minunaţi, aceşti oameni devin mai conştienţi de contradicţia cu starea lor de fapt, susţine Joanne Wood, unul dintre profesorii acestei universităţi, într-un articol publicat de Psychology Today.

Teorii mult mai complexe, precum cea a psihologului social Barbara Ehrenreich, expusă în revista Time, susţin că gândirea pozitivă, cu tot ceea ce implică ea, inclusiv eliminarea posibilităţii eşecului (atitudine promovată intens în corporaţiile americane) este responsabilă chiar pentru criza mondială.

O perspectivă mai realistă asupra vieţii nu doar că ar diminua impactul eventualelor eșecuri, însă ar furniza și motivaţia necesară pentru atingerea acelor așteptări care sunt în acord cu potenţialul personal.