Nu este ușor să convingi oamenii să accepte distanţarea socială. Cu toate acestea, cu fiecare zi care trece, temerile de contaminare cu noul coronavirus devin din ce în ce mai mari, iar spaţiile exterioare, din ce în ce mai puţin populate.
Implementarea promptă și eficientă a măsurilor privind distanţarea socială este fără îndoială necesară și obligatorie pentru prevenirea eficientă a extinderii epidemiei, adică pentru o aplatizare a curbei contaminării cu COVID-19.
Însă, pe lângă pericolul unei recesiuni economice, trebuie să fim conștienţi de pericolul „recesiunii sociale”.
Situaţia actuală este cel mai de greu de gestionat în special de către persoanele vulnerabile la izolare și singurătate – persoanele în vârstă, cele cu dizabilităţi sau cele cu afecţiuni medicale preexistente.
Izolarea socială și sănătatea publică
Diverse centre pentru controlul și prevenirea bolilor au avertizat deja populaţia cu vârsta de peste 60 de ani să evite aglomeraţia, să anuleze călătoriile neesenţiale și, în general, să rămână acasă cât mai mult posibil. William Schaffner, expert în boli infecţioase la Universitatea Vanderbilt, a mers chiar mai departe. „Cel mai important lucru pe care îl puteţi face pentru a evita virusul este reducerea contactului cu semenii” [1], a spus el pentru CNN.
Eric Klinenberg, sociolog american și specialist în studii urbane, cultură și mass-media, subliniază însă că, „odată cu impunerea distanţării sociale, va exista și un nivel de suferinţă socială provocată de izolare, mai ales în cazul vârstnicilor. Consecinţele reale ale distanţării sociale sunt mai puţin discutate deocamdată” [2], dar fără îndoială nu sunt mai puţin necesar de abordat decât cele medicale [3] sau cele economice [4].
„Marea greutate a COVID-19 va fi suportată de săraci, vârstnici și bolnavi și depinde de noi să ne asigurăm că aceștia nu vor fi lăsaţi în urmă”[5], spune fostul chirurg american Vivek Murthy.
Singurătatea și izolarea provoacă probleme de sănătate
Persoanele în vârstă nu trebuie niciodată lăsate singure pentru perioade lungi de timp. „Singurătatea este o sursă de suferinţă care afectează calitatea vieţii persoanelor în vârstă. Am examinat relaţia dintre singurătate, declinul funcţional și moartea la persoane de peste 60 de ani în Statele Unite. Efectele singurătăţii în cazul acestora sunt devastatoare”[6], subliniază autorii unui studiu din 2012.
Din păcate, foarte mulţi vârstnici se simt singuri, confirmă diverse analize sociologice. Într-un sondaj realizat de BBC [7] pe 55.000 de britanici, 29%, cu vârste între 65 și 74 de ani, și 27%, cu vârste peste 75 de ani, au raportat că se simt „deseori” sau „întotdeauna” singuri.
Singurătatea poate fi cel mai bine explicată ca discrepanţa dintre relaţiile dorite și cele existente. Astfel, ca sentiment de izolare, lipsă de apartenenţă sau de companie, singurătatea contribuie semnificativ la suferinţa umană și se face adesea responsabilă pentru simptomele depresive sau pentru perioadele de apatie și lipsă de motivaţie.
Referindu-se atât la însingurare, cât și la izolarea socială, Julianne Holt-Lunstad [8], profesor de psihologie la Universitatea Brigham Young, a arătat că ambii factori prezintă un pericol pentru sănătate comparabil cu fumatul și consumul de alcool. Cei doi factori sunt consideraţi cauze ale morţii premature mai semnificative chiar decât poluarea aerului, inactivitatea fizică sau obezitatea.
Cu privire la perioada pe care o traversăm, Sir J. A. Muir Gray, un medic britanic specializat în geriatrie, expert în domeniul sănătăţii publice în Regatul Unit, avertiza că „izolarea și singurătatea sunt factori majori de risc pentru demenţă, iar noul coronavirus ar putea complica situaţia” [9].
Și Academia Naţională de Știinţe, Medicină și Inginerie a făcut public un raport [10] privind consecinţele izolării sociale și ale singurătăţii asupra sănătăţii persoanelor în vârstă. Investigând contactele sociale obișnuite, cercetătorii au descoperit că aproximativ un sfert dintre persoanele în vârstă pot fi încadrate în categoria „izolat social”, iar aproape jumătate dintre ele (43%) au declarat că se simt singure. E adevărat că poţi fi izolat social fără să raportezi sentimente de singurătate și poţi fi singur fără să fii izolat social. Dar ambele situaţii par să provoace daune serioase sănătăţii fizice și mintale.
Conform raportului, izolarea socială a fost asociată cu un risc semnificativ crescut de mortalitate prematură, cu o incidenţă cu 29% mai mare a bolilor coronariene, cu un risc crescut cu 25% de mortalitate cauzată de cancer și un risc crescut cu 32% de accident vascular cerebral. De asemenea, s-au semnalat riscuri majore privind sănătatea mintală. În cadrul aceluiași raport, s-au prezentat rezultatele a zeci de studii care evidenţiază o corelaţie semnificativă între izolarea socială și depresie, anxietate și gânduri suicidare.
Combaterea recesiunii sociale
În acest moment, nimeni nu știe cu exactitate modul în care izolarea impusă de o boală epidemică îi va afecta pe cei cu boli de mare risc, pe cei în vârstă și pe cei vulnerabili la izolare și singurătate.
Cu toţii traversăm o degradare a calităţii vieţii, de vreme ce activităţile sociale sunt momentan suspendate. Dar, în mod clar, trebuie să ne preocupăm mai mult de cei care nu pot ieși singuri din cauza vârstei și a problemelor de sănătate. Trebuie avută în vedere menţinerea socializării cu aceștia, pentru a preveni pe cât posibil o degradare semnificativă a stării lor fizice și psihice și o încetinire a ritmului de socializare, care s-ar putea dovedi foarte greu de restabilit.
„Recesiunea socială” este inevitabilă în contextul recomandărilor și măsurilor luate pentru sănătatea publică, însă sunt acţiuni care pot o încetini. Provocarea cu care ne confruntăm toţi, absolut toţi, privește modul în care putem păstra un echilibru între urmarea cu stricteţe a recomandărilor de sănătate publică privind distanţarea socială (și a condiţiilor unei eventuale stări de carantină) și satisfacerea nevoii sociale de a rămâne cât mai conectaţi.
Putem să ne gândim la modalităţi eficiente de a păstra acest echilibru, atât la nivel de individ, cât și la nivel de societate, astfel încât această perioadă să fie traversată cât mai ușor. E important, de asemenea, să conștientizăm la nivel personal și să-i conștientizăm și pe cei mai vulnerabili din anturajul nostru de faptul că limitarea nivelului de activitate socială este importantă pentru a asigura ulterior o reluare optimă și în siguranţă a relaţiilor sociale.
Chiar și atunci când un anumit risc este inevitabil, există modalităţi de atenuare a acestuia. Companiile au optat pentru munca la distanţă și astfel compensează distanţarea socială și nevoia de colaborare continuă prin teleconferinţe, de exemplu. Folosirea mijloacelor virtuale poate fi o opţiune viabilă pentru a ușura izolarea și pentru a compensa reducerea interacţiunii sociale între oameni.
Trebuie să încurajăm și să facilităm comunicarea virtuală în cazul celor vârstnici, bolnavi și vulnerabili și să ne asigurăm că aceștia nu vor pierde și mai mult legătura cu prietenii și familia.
Un exemplu lăudabil este cel al instituţiilor de îngrijire a celor în vârstă: „În noul context social creat de restricţionarea vizitelor, unele instituţii de îngrijire a persoanelor în vârstă au investit în iPad-uri pentru pacienţi, astfel încât familia și prietenii să poată reduce numărul de vizite, dar să rămână în contact de la distanţă.” [11]
Având în vedere vulnerabilitatea persoanelor în vârstă și a celor cu afecţiuni cronice, este important să găsim soluţii astfel încât aceștia să aibă acces la medicamente și consumabile timp de câteva săptămâni fără să părăsească domiciliul.
Un mod eficient de a păstra stocurile de produse alimentare și consumabile este de a mobiliza persoanele în vârstă să comande anumite produse necesare pe internet. Însă, dacă nu au acces la internet sau nu au un computer la îndemână, ar fi indicat ca persoanele sănătoase și mai active din anturaj să le ajute la efectuarea cumpărăturilor necesare.
Geriatrii se tem că distanţarea socială poate afecta anumite obiceiuri benefice, care odată întrerupte pot compromite vitalitatea celor în vârstă. Ei subliniază importanţa menţinerii unor obiceiuri bune, inclusiv somnul suficient, alimentaţia sănătoasă și exerciţiile fizice. Exerciţiile fizice pot fi benefice în combaterea efectelor noului coronavirus. Acestea pot ajuta la stimularea funcţiilor imunitare ale organismului și pot avea beneficii psihice și emoţionale. De aceea, o soluţie ar fi înlocuirea exerciţiilor fizice făcute la sălile de fitness sau de recuperare medicală cu anumite scheme de întreţinere fizică ce pot fi puse în practică acasă.
Apel la solidaritate
În timp ce implementarea distanţării sociale este crucială pentru a împiedica intensificarea pandemiei, această practică ar putea provoca o prăbușire a contactului social, care afectează în special persoanele cele mai susceptibile la singurătate și la izolare.
Este momentul să oferim asistenţă acolo unde este nevoie. La fel ca în cazul altor epidemii, soluţiile depind de nivelul de solidaritate socială, de nivelul necesar de implicare pe care îl conștientizăm fiecare în parte și de gradul în care suntem dispuși să ne pese unul de celălalt. Întrebarea este dacă intensitatea problemei ne va conștientiza suficient pentru a răspunde prompt și eficient. Sau vom alege să o ignorăm.
Laura Maria Oancea-Pascu este producător al Ediţiei Speciale Interconfesionale, la Speranţa TV.
