Deși sărăcia rămâne un dat al lumii noastre, dragostea încă face minuni.

Într-un articol publicat în ediţia electronică a cotidianului The Washington Post din 3 august 2017 se afirmă: „Creștinii (…) sunt mult mai înclinaţi decât necredincioșii să privească sărăcia ca pe un rezultat al greșelilor personale.” Însă tot creștinii sunt aceia care au simţit de multe ori că este un imperativ venit din inima religiei lor faptul de a avea grijă de săraci și de a se îngriji de nevoile lor vremelnice.

Fără a avea pretenţia că lumea creștină a înţeles pe deplin modelul lui Iisus Hristos, care „S-a făcut sărac pentru noi”, licăriri ale frumuseţii Sale se văd în gesturile de iubire ale unor comunităţi de credinţă sau ale unor indivizi faţă de cei săraci sau faţă de comunităţi întregi care trăiesc la limita supravieţuirii. Exemplul lor merită să genereze reflecţie într-o perioadă a anului în care vorbim mai mult despre caritate.

Mottoul pontificatului lui Francisc, „O biserică săracă pentru săraci”, este de fapt un ideal peren al tuturor bisericilor creștine – cu atât mai semnificativ cu cât se știe că foamea ucide anual mai mulţi oameni decât SIDA, malaria și tuberculoza la un loc. Tocmai de aceea numeroase asociaţii creștine la nivel mondial sau naţional luptă pentru a găsi mijloace pentru ajutorarea celor ce se confruntă cu sărăcia extremă, oferind-le hrană și ajutându-i să descopere modalităţi prin care se pot dezvolta singuri.

Povestea Albei

Asociaţia Food for the Hungry (FH – Hrană pentru cei flămânzi) a fost fondată în anul 1971 de dr. Larry Ward și operează în prezent în peste 20 de ţări, având parteneriate cu organizaţii prestigioase cum ar fi UNICEF, USAID sau Banca Mondială. Modalitatea de lucru este practică și eficientă. Asociaţia le oferă instruire și resurse voluntarilor locali, considerând că cele mai bune soluţii se nasc în mijlocul comunităţii.

Pe site-ul oficial al asociaţiei găsim și povestea Albei, o tânără mamă din El Limonal, Nicaragua. Alba a avut o copilărie grea, rămânând orfană de ambii părinţi și fiind nevoită să muncească din greu pentru a se putea întreţine pe ea și pe bunicii ei. Nici după ce s-a căsătorit lucrurile nu au fost cu mult mai bune. Deși muncea din greu împreună cu soţul ei, câștigurile abia le ajungeau să poată supravieţui. Apoi, după nașterea copiilor, situaţia a devenit și mai dramatică.

Întâlnirea cu voluntarii FH s-a dovedit însă providenţială. După ce a participat la o întâlnire de instruire în confecţionarea obiectelor artizanale, a început să lucreze mici exponate pe care, spre surprinderea ei, a reușit să le vândă la un preţ bun.

Soţul ei a devenit interesat să o ajute și, împreună, au dezvoltat o mică afacere ce le-a permis să aibă mijloace de trai decente pentru ei și pentru copiii lor. Au reușit chiar să se mute într-o casă nouă. Exemplul lor i-a motivat și pe alţii și, treptat, în întreaga comunitate a început să se vadă un spirit nou.

Pentru luna decembrie a acestui an, organizaţia își propune să strângă donaţii pentru a oferi 3.000 de Biblii copiilor săraci din comunităţile unde lucrează voluntarii FH.

ADRA Internaţional

Agenţia Adventistă pentru Refacere și Ajutor (ADRA) este un alt exemplu de luptă împotriva sărăciei extreme la nivel global, fiind o organizaţie internaţională care lucrează în prezent în peste 130 de ţări și are peste 6.000 de angajaţi și voluntari la nivel mondial. Printre numeroasele cazuri ajutate de ADRA este și cel al lui Voahary și al Ranizei

Voahary locuiește la periferia orașului Antananarivo, din Madagascar. Unele dintre școlile din această zonă au pierdut, din cauza sărăciei extreme a multor familii, un număr impresionant de elevi. Astfel, doar în una dintre ele, numărul elevilor a scăzut de la 900 la 380. Multe familii sunt așa de sărace încât trebuie să aleagă între a le plăti copiilor școala sau a le cumpăra ceva de mâncare. Din această cauză, mulţi elevi asemenea lui Voahary trebuie să se lipsească de micul dejun și de prânz.

ADRA Internaţional a încercat să se implice în această situaţie, oferind peste 20.000 de pachete de mâncare în 6 școli primare și un orfelinat, reușind să ajute astfel peste 1.100 de elevi să își continue studiile. Printre ei, și Voahary, care își dorește să devină medic.

În Nepal, ADRA a organizat cursuri de alfabetizare pentru femeile din orașul Tharu. Majoritatea se întreţineau din vânzarea lemnelor de foc, pe care le strângeau cu greu din pădure. Cursurile cuprindeau lecţii de cunoaștere a literelor și a cifrelor, dar și elemente de leadership și de educaţie financiară, încercând să ofere alternative profitabile la modelele tradiţionale de câștigare a existenţei. Printre femeile care au participat la aceste cursuri s-a numărat și Raniza. În ciuda reticenţei soţului ei, ea a continuat să participe și chiar să deschidă apoi o mică afacere, apoi încă una și încă una, ca urmare a instruirii primite. Iniţiativele ei și ale altora asemenea ei au reușit să dea un suflu nou localităţii și să ajute multe familii să aibă un nivel de trai decent.

Poveștile frumoase de aproape

În România, Asociaţia ProVita pentru născuţi și nenăscuţi, a preotului Nicolae Tănase, are în grijă peste 500 de beneficiari, în majoritate copii. Concret, în tabăra din Valea Screzii, sunt 120 de persoane, dintre care 80 sunt copii și adolescenţi sau tineri care au părăsit sistemul de stat. Pe lângă aceștia, încă 400 de persoane se află în grija familiilor din satele Valea Plopului și Valea Screzii. Iniţiativa preotului Tănase a început oficial după 1990, când preotul le promitea mamelor care acceptau să nu facă avort că va avea el grijă de copiii lor.

În 1997, în tabăra părintelui Tănase erau 30 de copii. Până în 2018, peste 1.600 de persoane au fost ajutate de preotul Nicolae Tănase, ceea ce pare uimitor pentru o iniţiativă individuală. Fiecare poveste de aici este impresionantă și simplă în același timp.

Pe 26 octombrie, un pensionar trecut de 70 de ani, din Câmpulung Muscel, a plecat din nou în Africa. Îl cheamă Pavel Bartolomeu. Merge în fiecare an și stă câteva luni. A construit o școală, a cumpărat un tractor de mare putere pentru muncile agricole, a săpat fântâni în cele mai inaccesibile locuri – ajutat doar de credinţa sa puternică și de cei care cred în visul său. Fără susţinerea unor organizaţii celebre, dar cu dedicare și curaj, a reușit să schimbe înfăţișarea multor localităţi din inima continentului negru. Și merge înainte.

Ca el, mulţi alţi necunoscuţi, fără să aștepte sărbătorile de iarnă pentru a face un gest altruist, își împart zilnic pâinea lor cu cei în nevoie, sprijină organizaţii caritabile, zâmbesc celor de lângă ei sau întind o mână celui căzut. Datorită lor lumea multora devine mai frumoasă. Iar asta costă atât de puţin…