Luxul școlii gratuite

955
Aga Luczakowska/Save the Children

Nu îi știm numele, dar are deja renume. Imaginea cu un tânăr absolvent din Thailanda pozând alături de tatăl lui, sărac, dar care l-a susţinut în școală, nu are cum să nu te miște când îi citești descrierea.

„Tatăl meu este cel mai mare motiv de mândrie pe care îl am.” Lupta lor este una câștigată, iar victoria este dulce-amară, pentru că este totuși o raritate. Săracii din ţara noastră simt asta cel mai bine.

Tristeţea elevilor români

Deși în România învăţământul este gratuit, mersul la școală se dovedește a fi un lux pentru copiii proveniţi din familiile defavorizate. Alimentele, rechizitele, îmbrăcămintea, încălţămintea, accesul la servicii de igienă sunt deseori obstacole reale pentru părinţii fără posibilităţi financiare. Așa se face că România se menţine constant în topul primelor 5 ţări europene cu cea mai mare rată de abandon școlar.

Potrivit celui mai recent raport de evaluare emis de Organizaţia „Salvaţi copiii”, anul acesta România împarte cu Bulgaria primul loc în topul sărăciei și al excluziunii sociale în rândul copiilor mai mici de 6 ani. Raportul „Educaţia și îngrijirea copiilor școlari” relevă și culisele acestei statistici: România alocă cele mai mici sume pentru educaţia preșcolară, din Uniunea Europeană.

În timp ce, la nivelul Uniunii, sumele publice alocate ciclului preșcolar au crescut în ultimii ani, ajungând la o medie de 0,52% din PIB, România și Polonia sunt singurele ţări membre în care aceste cheltuieli au fost reduse.

Vorbim despre alocarea a 0,35% din PIB în România, Bulgaria — 0,92%, Ungaria — 0,7%, Republica Cehă — 0,5%, Danemarca — 1%.

Cifrele sărăciei se reflectă mai acut în rândul familiilor rome. Circa 70% dintre copiii romi nu merg la grădiniţă, 80% dintre tinerii români care nu ajung niciodată la școală sunt romi, iar 38% dintre aceștia sunt analfabeţi funcţionali.

Mai mult, arată raportul „Salvaţi copiii”, la vârsta de 6 ani, ponderea copiilor romi care sunt la școală este de peste 5 ori mai mică decât media naţională.

Statisticile referitoare la preșcolari se răsfrâng ulterior în rapoartele privind copiii de vârstă școlară. În România, mai puţin de jumătate dintre elevii de 10-11 ani (40%) pot citi cursiv, fără să facă greșeli, și numai 50% dintre ei înţeleg ce citesc, arată o statistică World Vision România.

Primul motiv: sărăcia

Iar motivul acestor rezultate slabe nu este nici IQ-ul redus, nici indolenţa, ci primul motiv este sărăcia. Circa 282.000 de copii abandonează școala pentru că părinţii lor nu își permit să îi susţină, avertizează World Vision.

Până la 70% dintre locuitorii satelor din România suferă din pricina sărăciei. Potrivit Organizaţiei UNICEF, 8 minori din 100 (8,4%) trăiesc în România la nivelul de „sărăcie severă”, cu mai puţin de 15 lei pe zi, între care aproximativ 35% aparţin etniei rome.
Mai multe iniţiative din sectorul neuvernamental au urmărit să amelioreze aceste statistici. Proiectul naţional „Alege școala!”, organizat de Patriarhia Română, prin intermediul Sectorului teologic-educaţional, în parteneriat cu Fundaţia World Vision România, a dezvoltat soluţii alternative de tip „şcoala de duminică”, pentru a le oferi copiilor, din mediul rural şi urban, o educaţie de bază şi pentru a-i motiva să rămână la școală. Însă acest program s-a desfășurat pe o perioade fixă: 2009-2012, 2010-2013.

Proiectul „Vreau la școală!” al Agenţiei Adventiste pentru Dezvoltare, Refacere și Ajutor (ADRA România), se desfășoară anual, însă el depinde de donaţiile private, oferite de cei mișcaţi de situaţia copiilor defavorizaţi care oferă o alocaţie pentru a susţine unul sau mai mulţi copii pe parcursul școlii.

Salvaţi Copiii România desfășoară, de doi ani, iniţiativa „Grădiniţele estivale”, parte dintr-un program mai amplu, finanţat de către Fundaţia Ikea. Proiectul prevede inaugurarea a 30 de grădiniţe (câte zece în fiecare an) funcţionale pe perioada verii, pentru a facilita creșterea nivelului de pregătire pentru școală și accesul la educaţie primară, dar și pentru a preveni abandonul școlar pe termen lung al copiilor proveniţi din medii defavorizate.

Nevoia de viziune

Oricât ar fi de creative și frumoase, astfel de iniţiative nu sunt însă suficiente pentru a produce o răsturnare a statisticilor. Sigur că orice copil ajutat este un copil câștigat pentru educaţie, însă pentru un impact naţional este nevoie de un sprijin naţional, iar pentru acesta este nevoie de viziune din partea factorilor decidenţi.

Lipsa investiţiei în educaţie ne sărăcește pe toţi, pentru că educarea copiilor săraci îmbunătăţește și calitatea vieţii celor din pătura medie a societăţii, prin eliminarea costurilor pe care le generează lipsa de educaţie. Între acestea, poate cel mai ușor de anticipat este costul cu șomajul, dar pe listă se adaugă și costurile medicale, din cauza faptului că lipsa educaţiei privind sănătatea duce la îmbolnăviri care ar fi putut fi prevenite. Însă cine poate ști cât va mai dura până când autorităţile să se orienteze echilibrat, nu doar pe nevoile imediate, ci și pe cele pe termen lung, care încă nu se văd, dar vor fi la fel, dacă nu mai importante.Foto: Aga Luczakowska/Save the Children