Internetul este nociv. De regulă, aceasta este cea mai uzuală concluzie atunci când se abordează relaţia dintre tânăra generaţie și mediul virtual. „Generaţia Z” este una pentru care lumea reală a devenit o necunoscută. Bisericile pot oferi soluţii sau pot deveni parte a aceleiași probleme.

„Viteză? – Da! Răbdare – Nu! Reţele de socializare? – Da! Cărţi – Nu! Ambiţie? – Da! Obedienţă – Nu! Jocuri video? – Da! Sport? – Nu! Acestea sunt caracteristicile principale ale Generaţiei Z, grăbită, pragmatică, independentă şi încăpăţânată”, scrie Yahoo News.

Este vorba de tineri născuţi după anul 1995, care au crescut cu internetul în braţe și care nu știu ce înseamnă o viaţă fără acesta. Este o generaţie formată din „mutanţi”, consideră unii dintre oamenii de ştiinţă când vine vorba să descrie fuziunea acestor tineri cu universul digital. „Ei vor totul, pretutindeni și imediat” și consideră că adevărata viaţă socială se petrece pe reţelele online.

Însă nu doar tânăra generaţie este modelată de tehnologia digitală. Un sondaj recent Barna Group surprinde impactul pe care mediul online îl are asupra pastorilor americani și modul în care percepţia acestora asupra internetului s-a schimbat în ultimii ani.

Clerul se reorientează online

Aproape 9 din 10 pastori (87%) apreciază că „ este acceptabil teologic” să cauţi „experienţe religioase online”, cu referire, probabil, la orice formă de manifestare religioasă pe care mediul online o poate facilita. Mai mult decât atât, aproape 4 din 10 pastori (39%) spun că ei înșiși sunt beneficiarii acestei oferte. Prin comparaţie, în anul 2000 doar 78% dintre pastori considerau experienţele online ca fiind acceptabile din punct de vedere teologic și doar 15% foloseau internetul pentru propriile experienţe religioase. Chiar și percepţiile asupra posibilelor implicaţii negative ale internetului s-au modificat. Doar 1 pastor din 7 (13%) crede că riscurile internetului de a „răspândi erezii spirituale și denaturarea creștinismului” depășește capacitatea de a „răspândi creștinismul autentic”.

În plus, mai bine de jumătate dintre pastori (55%) apreciază că bisericile vor fi nevoite să aibă un website propriu sau să își manifeste prezenţa pe internet dacă doresc să mai aibă vreo relevanţă. În 2000, doar 1 din 4 (26%) erau dispuși să meargă în această direcţie. Nu în ultimul rând, aproximativ același procent  (54%) consideră că prezenţa pe internet reprezintă o investiţie bună a banilor bisericii lor. În 2000, doar 31% considerau la fel.

Practic, acest sondaj semnalează faptul că în ultimii ani și biserica a fost nevoită să își schimbe percepţia, dar și stilul de abordare a unui fenomen care era calificat, în general, în termeni predominant negativi. Drept urmare, spaţiul digital a reușit să devină tot mai mult un element familiar lumii religioase.

Bisericile pe valul internetului

În condiţiile în care enoriașii, dar și clerul, sunt atrași de oferta digitală, iniţiative de genul „Salut, te informăm că am primit pomelnicul” sunt deja parte a unei realităţi imposibile cu câţiva ani în urmă. Aşa sună mesajul unui site religios din România, după ce a fost confirmată plata online a serviciului bisericesc. Presa românească semnalează astfel de practici trecându-le la rubrica derapaje, așa cum cum o face și ziarul Adevărulcare concluzionează, ușor ironic în ton, că biserica a „făcut pact cu internetul”. Rugăciuni online sau strângeri de fonduri pentru biserici sunt doar câteva dintre practicile comune care pot fi întâlnite deja pretutindeni în spaţiul religios. „Mijloacele de misiune să fie cele adecvate vremurilor, folosindu-ne de tehnica modernă. Nu ne mai putem permite o activitate anemică”, se arată într-un document oficial, prin care Mitropolia Clujului le solicită preoţilor să iasă din biserici și să fie mai activi în mediul online.

Chiar dacă există și iniţiative care pot constitui deliciul presei, nu pot fi ignorate efectele benefice ale infuziei pe care lumea digitală o exercită în spaţiul religios. Forumurile, dezbaterile, muzica sacră, predicile sunt doar câteva dintre elementele ce pot constitui beneficiile adaptării la tehnologia modernă.

Provocări din spaţiul virtual

Cu certitudine, nu se mai poate face abstracţie de impactul pe care internetul îl poate avea în viaţa religioasă. Valul este mult prea puternic pentru a fi ignorat. Atâta timp cât Generaţia Z se refugiază în spaţiul digital, ea trebuie căutată acolo. Există însă și riscuri pe care mulţi le semnalează, fără să fie vorba doar despre fenomene extreme, precum creșterea satanismului propagat prin intermediul internetului, așa cum atrage atenţia Biserica Catolică.

Una dintre provocări este menţionată de jurnalistul american Ed Stetzer, într-un articol publicat de Christianity Today, care spune că este benefică existenţa unei mari comunităţi online, dar asta nu este suficient. „Varianta online ar trebui să motiveze, nu să înlocuiască prezenţa personală în viaţa unei biserici.”

Pe de altă parte, mai există și situaţia problematică a adaptării vieţii religioase la gustul Generaţiei Z. Acest aspect a fost relevat de către Comisia Catolică Episcopală pentru Media, care atenţiona  asupra riscului „banalizării unor evenimente liturgice cu relevanţă naţională şi internaţională, care tind să reducă caracterul liturgic al evenimentului la adevărate talk show-uri”.

În ciuda acestor potenţiale derapaje, biserica nu are decât o singură opţiune: să rămână în mediul online. Între aceste două tendinţe (conservare și adaptare), biserica este „condamnată” să menţină echilibrul, unul pe care să îl poată insufla și unei generaţii care a căzut deja în capcana dependenţei. Comunitatea religioasă nu are decât opţiunea unei prezenţe live, care să dea consistenţă unei generaţii pentru care lumea reală este mult prea cenușie.