Studiu: creierul percepe diferit tipurile distincte de râs

239

Creierul nostru reacţionează în mod distinct, în funcţie de diferitele tipuri de râsete, putând distinge între cele batjocoritoare, cele de bucurie sau cele provocate de gâdilat, arată un studiu german citat de Daily Mail.

Studiul realizat de Universitatea Tuebingen din Germania a analizat „reţeaua de percepţie a râsetului", ajungând la concluzia că o persoană poate determina dacă râsetul cuiva este unul care indică bătaia de joc, bucuria, umorul sau dacă provine în urma faptului că cineva este gâdilat.

Râsetele „sociale" umane au rolul de a comunica anumite stări şi mesaje descifrabile, precum fericirea sau batjocura. Rolul acestor râsete sociale este acela de a influenţa şi chiar de a modifica atitudinile şi comportamentele celor din jur. Râsetele provenite în urma gâdilatului apar la primate, având funcţia de creare a legăturilor sociale sau de joacă. În cazul oamenilor, acest tip de râsete include funcţii sociale mult mai complexe care pot fi atât pozitive, cât şi negative. 

În cadrul cercetării, creierele participanţilor au fost scanate cu ajutorul tehnologiei de imagistică prin rezonanţă magnetică funcţională, urmărindu-se reacţiile neuronale ale acestora în timp ce ascultau trei tipuri de râsete: de bucurie, de batjocură şi produse de gâdilat. Rezultatele au arătat că primele două tipuri de râsete au produs modele de conectivitate diferite în acele zone ale creierului responsabile de imaginile vizuale, gândire şi asociere a sunetelor. În funcţie de contextul în care se produc, râsetele activează diverse conexiuni în creierul uman.

De asemenea, în cazul râsetelor batjocoritoare şi a celor de bucurie au fost activate acele regiuni ale creierului sensibile la procesarea informaţiilor sociale, spre deosebire de râsetele provocate de gâdilat care nu au avut acest efect.

Modelele de conectivitate a creierului pot avea un impact cognitiv asupra stării de sănătate şi de boală. Stimulii care acţionează asupra acestor modele pot fi folosiţi pentru a testa metode alternative de tratament şi permit evaluarea modului în care boala evoluează, în funcţie de anumite modificări apărute la nivelul creierului.