Părinţii lui Yoon Hee au părăsit-o, lăsând-o în grija unui prieten, când au divorţat, la 6 luni după nașterea ei. A doua oară când a fost abandonată avea 8 ani și s-a dus să locuiască cu mama ei. Într-o zi, aceasta i-a spus că trebuie să plece cu treabă. „Nu s-a mai întors niciodată", povestește acum Yoon Hee, pentru CNN.

Ca mulţi alţi copii coreeni părăsiţi de părinţi, Yoon Hee nu a avut altă posibilitate decât să se descurce pe străzi, cerșind milă, mâncând iarbă și aproape murind de frig în fiecare iarnă. Ea a îndurat foamea în același cartier în care trăia mama ei, având o speranţă nestrămutată că într-o zi vor putea locui împreună din nou. „Câteodată mă întâlneam cu ea pe stradă, dar nu puteam obţine nici măcar un sentiment cald”. Mama ei i-a spus că deja îi este greu să se întreţină singură și nu ar putea să o primească și pe ea.

Singură, la 10 ani, s-a îmbolnăvit de tifos și pentru două săptămâni a rămas înţepenită în zăpadă, fără să îi ofere nimeni ajutor sau mâncare. Yoon Hee ar fi devenit doar un alt cadavru pe stradă, cum mai văzuse alte corpuri îngheţate iarna. Tocmai când se pregătea să moară, o voce i-a întrerupt delirările febrile. „Trebuie să supravieţuiești” i-a spus o femeie, după care i-a îngrămădit niște bani în pumnul îngheţat.

Cu adevărat, Yoon Hee a supravieţuit și a mai petrecut încă 10 ani pe străzi, strângând de pe jos fiecare bob de orez pe care îl găsea. Constrânsă de împrejurări, fata a învăţat tehnici de supravieţuire mai ceva ca pe Discovery, unde să caute mâncare, unde să doarmă, cum să se încălzească, cum să se ferească de rele. „De fiecare dată când era să mor de foame sau de frig, tot ce îmi doream erau îmbrăţișările mamei mele, credeam că aşa trebuie să fie fericirea”.

Dar îmbrăţisări nu a primit niciodată. Iar când și-a pierdut și speranţa că mama ei o va lua înapoi, a evadat prima dată în China. De trei ori a fost prinsă de poliţia chineză și trimisă într-o închisoare din Coreea de Nord, unde a fost bătută crunt. Dar, ca un făcut, de fiecare dată a fost eliberată.

La începutul lui 2010, a fugit din Coreea de Nord pentru a patra oară și l-a întâlnit pe pastorul Daniel Park prin reţelele ascunse de activiști și misionari creștini. Reţeaua angajează brokeri care îi ajută pe refugiaţi să treacă în China, mituind ofiţerii vamali și folosindu-și conexiunile personale cu autorităţile. Reţeaua ajunge în Laos, Tailanda și Vietnam, ţări de lângă China, unde autorităţile nu îi repatriază pe refugiaţii din Coreea de Nord. Din aceste ţări, refugiaţii pot ajunge în Coreea de Sud sau pot căuta azil la ambasadele altor ţări precum Canada, Marea Britanie sau SUA.

Yoon Hee a rămas cu Park și familia lui într-o provincie din China, cât mai departe de graniţa cu Coreea de Nord. „Era deșteaptă, deși suferise foarte multe”, își aduce aminte Park de primele impresii despre orfană. Park s-a mutat împreună cu soţia și cei doi fii într-o locuinţă permanentă în Coreea de Sud. Yoon Hee încă locuiește cu ei și cu alţi patru copii care au fugit din Corea de Nord. Casa lor este umilă, iarna geamurile sunt acoperite cu folie de protecţie pentru a ţine căldura înăuntru. Pereţii sunt plini de mâzgăleli, iar rafturile și mesele, de cărţi și animale de pluș.

În casa pastorului Park, cei de la CNN au cunoscut un băieţel de 13 ani a cărui mamă l-a dus în China pe când avea un an. Ea a fost prinsă și repatriată, dar copilul a rămas în China, unde a fost bătut și abuzat. Copilul nu suportă bine prezenţa străinilor și îl urmărește pe pastor când se plimbă prin casă. Când toată familia se strânge la masă, el își ia mâncarea și se ascunde în dormitor unde mănâncă singur. Cu toate astea, pastorul spune că obiceiurile lui s-au mai îmbunătăţit.

Lupta orfanilor din Coreea de Nord continuă în Sud. Adopţiile nu sunt un lucru comun în Coreea de Sud și cei mai mulţi copii ajung în orfelinate, unde sunt supuși prejudecăţilor și izolării de societate. Ceea ce face pastorul Park este o raritate și, datorită acestei iubiri pentru copiii traumatizaţi și părăsiţi, cu nicio șansă în viaţă, Yoon Hee a ajuns la 19 ani să poată oferi altor copii dragostea și afecţiunea pe care mama ei nu i-a arătat-o niciodată. După doi ani în Seul, zilele ei sunt ocupate, de la 8 dimineaţa la 10 seara, cu studii și o slujbă cu jumătate de normă.