Studiu: lumina de la capătul tunelului e o iluzie cerebrală

1094

O cercetare bazată pe revizuirea mai multor studii privind experienţele psihice şi senzoriale din preajma morţii susţine că, cel mai probabil, viziunea „luminiţei de la capătul tunelului" sau senzaţia de extracorporalitate sunt iluzii ale creierului.

Potrivit oamenilor de ştiinţă de la universităţile din Edinburgh şi Cambridge, senzaţiile asociate cu experienţele din aproapierea morţii nu sunt altceva decât încercarea creierului de a aplica un sens procesului morţii, relatează Daily Mail.

Caroline Watt susţine că cea mai frecventă viziune – cea a luminii care atrage oamenii spre viaţa de apoi – este probabil produsă de moartea celulelor pe care le folosim pentru a procesa lumina percepută de ochi şi decodificată în imagini.

„Cea mai probabilă explicaţie este că nu călătoreşti într-un tărâm spiritual, ci pur şi simpu creierul încearcă să îşi explice experienţa neobişnuită prin care trece," menţionează dr. Watt, într-un material publicat de Trends in Cognitive Sciences.

Sentimentul că te afli în afara propriului corp poate fi şi el explicat prin activitatea cerebrală de la momentul respectiv, adaugă Watt. „Dacă îţi pui un set de căşti pentru realitate virtuală care prezintă o imagine cu tine, chiar în faţa ochilor tăi, îţi poţi păcăli creierul să creadă că tu chiar eşti acolo şi să simtă că eşti în afara corpului tău."

„Dovezile ştiinţifice sugerează faptul că toate aspectele legate de experienţele din preajma morţii au o bază biologică," rezumă cercetătorul.

Watt adaugă, ca exemplu, efectul noradrenalinei, hormonul eliberat atunci când suferim o traumă sau o leziune puternică şi spune că acesta s-ar putea afla în spatele sentimentelor de dragoste şi pace pe care multe persoane le simt în apropierea morţii.

Alţi oameni de ştiinţă susţin însă că cercetătorii nu ar trebui să se grăbească să reducă experienţele oamenilor la activitatea cerebrală.

Sam Parnia, de la Universitatea din Southampton, a subliniat ca posibilitatea de a identifica activitatea cerebrală din timpul unei experienţe nu înseamnă că experienţa nu e reală.

Dr. Parnia, care este aproape de finalizarea unui studiu de trei ani asupra experienţelor din preajma morţii trăite de pacienţi spitalizaţi, a declarat că „orice experienţă, fie ea una din apropierea morţii sau de altă natură – cum ar fi depresia, fericirea şi iubirea – este mediată de creier."

Crcetătorul a subliniat că „descoperirea zonelor cerebrale de mediere nu implică faptul că experienţa nu este reală." Parnia exemplifică spunând că „nu ne-am îndoi că dragostea, fericirea sau depresia sunt reale."

Cercetătorul a precizat şi că există persoane care povestesc că, în apropierea morţii, au „văzut" lucruri întâmplându-se, chiar şi într-un moment în care creierul nu funcţiona, de exemplu în timpul unui stop cardiac.

(Foto: Dreamstime)