Gammy are 7 luni și s-a născut cu sindromul Down, precum și cu o afecţiune gravă la inimă. Istoria lui este însă mai întunecată decât cea a altor copii născuţi cu probleme. El a fost născut de o mamă surogat și mai are o surioară geamănă, sănătoasă. Părinţii care „l-au comandat” însă au luat-o doar pe sora lui, iar pe el l-au lăsat de izbeliște în Thailanda, unde s-a născut.

Povestea micului Gammy a făcut vâlvă în ultimele săptămâni, după ce mama lui surogat a făcut publice faptele legate de naşterea perechii de gemeni.
Copiii au fost „comandaţi” de un cuplu din Australia, anul trecut. Mama surogat, Pattaramon Chanbua, are 21 de ani și lucrează ca vânzătoare stradală în Sri Racha, Thailanda. Tânăra susţine că atât agenţia, cât și părinţii au știut de problemele copilului încă din luna a patra de sarcină. Cu toate acestea, ea nu a fost informată decât în luna a șaptea, când i s-a cerut să-l avorteze pe micuţ.

Pattaramon, care are la rândul ei doi copii, a refuzat să-l avorteze și, în consecinţă, cuplul australian au luat-o doar pe surioara lui Gammy. Mai mult decât atât, cei doi nu i-au plătit întreaga sumă pentru sarcină tinerei thailandeze. De înţeles: dacă nu au luat „produsul”, de ce să plătească pentru el, nu?

În urma acuzaţiilor aduse de Pattaramon, David Farnell și soţia acestuia au declarat că nu au știut de existenţa lui Gammy. Conform altor surse media, celor doi li s-ar fi spus că Gammy era pe moarte și că nu avea să supravieţuiască.

Credibilitatea cuplului australian a devenit însă şi mai șubredă când a ieșit la iveală faptul că tatăl a făcut închisoare pentru abuzuri sexuale faţă de minori.

Tânăra Chanbua, pe de altă parte, declară că îl iubește pe Gammy ca pe propriii ei copii, mai ales că l-a purtat în pântece, și-și dorește ca și sora lui să aibă parte de aceeași cantitate de iubire și îngrijire. Atitudinea și acţiunile ei, descrise de ministrul australian al imigraţiei, Scott Morrison, ca fiind ale unei eroine, nu au rămas neobservate. Numeroase acţiuni de strângere de fonduri i-au asigurat pentru viitor bebelușului Gammy peste 200.000 de dolari. Mai mult decât atât, reprezentanţi ai guvernului Australiei sunt de părere că micul luptător ar avea dreptul la cetăţenie australiană și astfel să beneficieze de serviciile medicale de care are mare nevoie.

Societatea pe care nu o vrem, dar pe care o creăm

Aceste răspunsuri pozitive precum și reacţia generală de șoc și revoltă faţă de această situaţie ne-ar putea reda oarecum speranţa în umanitate, însă doar pe termen scurt. Situaţia lui Gammy, deși un caz singular în momentul de faţă, este înfiorătoare mai ales din perspectiva a ceea ce semnifică ea. Consumerismul, termen banalizat de-a lungul ultimilor ani, a făcut posibilă compararea cu obiecte a preţioasei vieţi umane.

Nu vedem nimic greșit în debarasarea de obiecte care nu ne mai trebuie, din varii motive. Chiar dacă această debarasare duce la munţi de materiale toxice și secarea unor resurse naturale valoroase. De dragul unui statut social sau al unei integrări într-un tablou mai larg, renunţăm la lucruri doar pentru că sunt învechite sau demodate.

Această cultură a debarasării a dus încet la normalizarea unei atitudini teribile faţă de viaţa umană. Mii de bătrâni uitaţi în aziluri de copiii lor, prea ocupaţi să producă și să consume; sute de mii de copii în orfelinate, în războaie și în alte situaţii tragice. Am învăţat cum să ne descotorosim de tot ceea ce „nu ne mai trebuie”.

În acest context, Papa Francisc a ţinut un discurs la jumătatea lunii iulie, în care vorbește despre readucerea omului în centrul economiei. Vorbind împotriva reducţionismului antropologic, pontiful deplângea, pe de o parte, faptul că omul a devenit o unealtă în sistemul social și cel economic şi, pe de altă parte, modul cum și-a pierdut astfel umanitatea, condus fiind doar de interesul personal și de egoism.

Nu ne mai mirăm de haosul emoţional, legal și mai ales moral pe care l-a creat boomul industriei mamelor surogat. Îl explicăm prin dorinţa arzătoare și naturală a unor cupluri de a avea copii sau prin dreptul oricărei persoane de a avea urmași. Odată ce trecem de asta, găsim că e ok să-ţi alegi sexul copilului și să alegi ovulul fertilizat cel mai sănătos înainte de implantarea lui. Și așa ajungi într-o situaţie în care „comanzi” un copil, nu-ţi place cum a ieșit, nu plătești pentru el și cauţi alt „furnizor”. Morala? Gândește-te de două ori înainte să te debarasezi de ceva ce pare învechit, depășit sau care s-a stricat, dar poate fi reparat. Altfel, s-ar putea să-ţi arunci propriul viitor la gunoi.