Fericirea se construiește

Îmi amintesc de o întrebare (deghizată într-o provocare) primită demult, care m-a încurcat mai mult decât altele de-a dreptul dificile. Trebuia să descriu o zi fericită și, scotocind prin desaga mea cu zile mulţumitoare, interesante sau de-a dreptul glorioase, nu-mi era foarte limpede după ce criterii trebuia să aleg una.

Fericirea este o chestiune complicată, cel puţin atunci când te-ai născut cu receptori sensibili la toate vibraţiile de durere din jur. Am simţit, pe rând și uneori aproape în același timp, vinovăţia de a nu fi îndeajuns de fericită și vinovăţia fericirii în timp ce viaţa altora părea irespirabilă. Am trăit o stare de bucurie vecină cu fericirea în zile în care nu apărea, nici măcar spre chindie, vreo pricină rezonabilă de voioșie. După cum am trecut pe răbojul zilelor șterse, ba chiar ușor mohorâte, unele care mi s-au părut de-o fericire nepământeană abia târziu, când au fost arhivate în sertarul rezervat celor mai frumoase amintiri. Am adulmecat fericiri de necuprins, pentru care aș mai fi avut nevoie de încă o jumătate de miliard de alveole în plămâni ca să poată fi respirate, și am ronţăit fericiri mărunte, cotidiene, pe care e atât de tentant să le așezi vrac într-un contigent al banalităţilor.

Fericirea este legată intim de sănătatea și de succesul nostru, afirmă cercetătoarea Sonja Lyubomirsky, subliniind că există numeroase dovezi că persoanele fericite sunt mai sănătoase, mai creative, câștigă mai mulţi bani, sunt mai productive, se descurcă mai bine cu circumstanţele ostile și au șanse mai mari de a se căsători.

Circumstanţele sunt responsabile pentru 10% din fericirea noastră.

Pentru a obţine o stare de fericire mai mare, ar trebui să știm, mai întâi, ce anume ne face fericiţi. Mai mult timp? Mai mulţi bani? Un partener de viaţă? Zece kilograme mai puţin? Oricât de dezirabilă ar fi atingerea unui scop sau altul din cele enumerate, acestea nu ar reuși să ne sporească fericirea pe termen lung, cel puţin nu într-un mod semnificativ, susţine Lyubomirsky.

Cercetările efectuate de Lyubomirsky au arătat că 50% dintre factorii care determină fericirea sunt prestabiliţi genetic, în timp ce circumstanţele sunt responsabile pentru 10% din fericirea noastră. Astfel, dacă într-un teatru ar fi 100 de oameni aflaţi în diferite puncte ale unui continuum al fericirii, chiar dacă i-am putea transforma pe toţi în gemeni identici, ar avea în continuare un nivel diferit de fericire, doar că aceste diferenţe ar fi reduse la 50%.

Pe de altă parte, cu adevărat surprinzător este faptul că, dacă i-am așeza pe toţi cei 100 în aceleași circumstanţe de viaţă (ar fi la fel de frumoși sau de sănătoși, ar locui în aceeași casă, ar avea același partener de viaţă, ar trece prin aceleași suferinţe etc.), diferenţele dintre nivelurile lor de fericire ar fi reduse cu doar 10%. Cele 40 de procente care rămân sunt legate de comportamentul pe care îl adoptă oamenii. Cheia intensificării fericirii, conchide Lyubomirsky, nu constă în schimbarea factorilor genetici (imposibilă, de altfel) și nici a circumstanţelor, ci în acţiunile pe care le întreprindem zilnic, în mod intenţionat.

Fericirea care (nu) ne lasă fără suflu

Mișcarea fizică merge mână în mână cu fericirea, au constatat cercetătorii Universităţii Cambridge, în urma unui studiu care a durat 17 luni. Participanţii au descărcat o aplicaţie care le cerea să estimeze starea de spirit pe care o aveau în diferite momente ale zilei și ulterior să răspundă la întrebări legate de cât de activi fuseseră în ultimele 15 minute.

Voluntarii au raportat că s-au simţit mai fericiţi atunci când s-au mișcat cu un sfert de oră înainte decât atunci când au stat jos sau întinși, deși, în general, activităţile fizice în care s-au implicat au fost mai degrabă ușoare. Studiul a concluzionat, de asemenea, că persoanele care obișnuiau să facă mai multă mișcare aveau tendinţa de a se considera mai fericite decât cele care își petreceau majoritatea timpului așezate pe un scaun. Chiar dacă cercetătorii nu au stabilit dacă mișcarea fizică ne face mai fericiţi sau dacă fericirea este cea care ne determină să fim mai activi fizic, este limpede totuși că există o asociere pozitivă, directă sau indirectă, între fericire și exerciţiul fizic, pe care au reliefat-o mai multe studii observaţionale.

Există o corelaţie între mișcarea fizică și creșterea fericirii, indiferent de tipul de exerciţiu fizic și chiar și de durata acestuia.

Cercetătorii de la Universitatea din Michigan au analizat 23 de studii dintre cele mai relevante despre legătura dintre activitatea fizică și fericire. Studiile analizate au fost în majoritatea lor observaţionale, iar câteva au fost experimentale – participanţii au început să facă exerciţii fizice, iar cercetătorii au măsurat intensitatea fericirii înainte și după ce au devenit mai activi fizic. În total, la aceste studii au participat peste 500.000 de persoane de diferite vârste (de la adolescenţi la vârstnici), din multe grupuri etnice și cu un statut socioeconomic diferit. Fiecare studiu a arătat că există o corelaţie între mișcarea fizică și creșterea fericirii, indiferent de tipul de exerciţiu fizic și chiar și de durata acestuia – până și 10 minute de exerciţiu fizic pe zi au fost asociate cu o stare de spirit mai bună.

„Exerciţiul fizic este ca o doză intravenoasă de speranţă. Și este așa în cazul oricărei forme de mișcare pe care ești dispus să o faci, cu orice parte a corpului pe care încă o mai poţi mișca”, afirmă Kelly McGonigal, lector la Universitatea Stanford. În cazul celor care se luptă cu depresia sau anxietatea, McGonigal spune că studiile clinice arată că 20 până la 40 de minute de mișcare fizică, inclusiv grădinărit sau mers pe jos, făcute zilnic sau măcar de câteva ori pe săptămână, pot aduce beneficii semnificative. De asemenea, sunt studii care arată că, după numai 2-3 minute de mișcare, energia și bună dispoziţia unei persoane înregistrează o creștere care poate dura câteva ore.

Atunci când se contractă, mușchii noștri eliberează niște substanţe specifice, numite miokine, iar acestea ne fac mai rezistenţi la stres și ne ajută să ne recuperăm după o traumă. Acest lucru, explică McGonigal, dovedește că exerciţiul fizic face un lucru cu adevărat incredibil, pentru că ne dă voie să ne vedem corpul ca pe un aliat de nădejde. Miokinele secretate în urma exerciţiului fizic regulat ar putea chiar suprima dezvoltarea tumorilor, contribuind și la combaterea activă a celulelor canceroase, potrivit unui studiu efectuat în 2022 de cercetătorii de la Edith Cowan University.

Recunoștinţa, solul în care germinează fericirea

După ce au analizat câteva zeci de studii experimentale, cercetătorii Dunigan Folk și Elizabeth Dunn au ajuns la concluzia că există dovezi puternice în direcţia beneficiilor pe care le are exprimarea recunoștinţei. Recunoștinţa ne face să ne simţim mai bine, au arătat studiile, dar se pare că efectele ei nu durează mai mult de o zi. Un motiv în plus să nu ne refuzăm prea des experienţa recunoștinţei.

Psihologii Robert Emmons și Michael McCullough le-au cerut participanţilor la un studiu pe tema recunoștinţei să scrie câteva fraze în fiecare săptămână. Membrii primei grupe grupe au primit sarcina de a scrie despre lucrurile pentru care erau recunoscători în săptămâna respectivă, iar cei din a doua grupă au fost rugaţi să menţioneze în scris toate lucrurile  iritante sau nemulţumitoare care se întâmplau zilnic. Participanţii din a treia grupă grupă au fost solicitaţi să scrie despre evenimentele care i-au marcat, fără a evidenţia dacă acestea au fost pozitive sau negative. După 10 săptămâni, voluntarii care și-au exprimat recunoștinţa pentru ceea ce trăiseră erau mai optimiști și mai satisfăcuţi de viaţa lor și, de asemenea, au fost mai activi din punct de vedere fizic și au consultat mai puţin medicul decât cei care s-au concentrat pe incidente neplăcute.

Psihologul Martin Seligman a testat impactul diferitelor intervenţii de psihologie pozitivă asupra a 411 persoane, care au primit sarcina de a scrie despre amintirile lor timpurii. Cel mai mare impact – o creștere uriașă a scorului de fericire, cu beneficii ce au durat timp de o lună – l-a avut sarcina de a scrie și de a livra personal o scrisoare în care își exprimau recunoștinţa faţă de o persoană căreia nu i se mulţumise niciodată în mod cuvenit pentru bunătatea ei.

Fericirea din clepsidra timpului petrecut cu prietenii și familia

Simpla prezenţă a altor persoane în viaţa noastră este un factor de intensificare a fericirii, potrivit unui studiu al cercetătorilor americani realizat pe un eșantion de 222 de studenţi. Comparându-i pe cei mai fericiţi cu cei mai nefericiţi participanţi, autorii studiului au constatat că exista o singură diferenţă majoră între cele două grupe – cei mai fericiţi dintre studenţi au petrecut mai puţin timp singuri comparativ cu cei mai puţin fericiţi. Totuși, nu este vorba atât de mult de numărul persoanelor apropiate, cât de calitatea relaţiilor cu acestea, potrivit unui studiu care a arătat că un predictor semnificativ al fericirii este calitatea relaţiilor de prietenie.

Fericirea prietenilor noștri contribuie la fericirea noastră, conform cercetătorilor Nicholas Christakis si James Fowler. Cei doi au descoperit că, în cadrul reţelelor sociale, fericirea poate fi contagioasă până la trei grade de separare de sursă (în cadrul unei reţele, se poate vorbi despre „distanţa” dintre două persoane sau „gradul de separare”). Astfel, o persoană este la un grad distanţă de prietenul său, la două grade distanţă de prietenul prietenului său, la trei grade distanţă de prietenul prietenului prietenului său etc. Cercetătorii au descoperit că fericirea se răspândește până la trei grade de separare de cineva care este fericit – dacă o persoană se află la un grad de separare de cineva care este fericit are șanse cu 15% mai mari să fie și ea fericită. Pentru două și trei grade de separare, șansele de contagiune a fericirii sunt de aproape 10%, respectiv 5-6%.

Citește și: Fericirea care vine de unde nu o aștepţi

După cum subliniază expertul în fericire Daniel Gilbert, „suntem fericiţi când avem familie, suntem fericiţi când avem prieteni, iar aproape toate celelalte lucruri despre care credem că ne fac fericiţi sunt, de fapt, doar modalităţi prin care căutăm să ne apropiem mai mult de familie și de prieteni”.

Binele făcut altora ne face bine

În urma chestionarelor aplicate adulţilor din toată lumea, s-a descoperit că aproape o treime din populaţia lumii a donat bani pentru cauze nobile cel puţin o dată în ultima lună. Cercetătoarea Elizabeth Dunn subliniază că studiile au arătat că oamenii care donează sunt mai fericiţi decât cei care nu donează, indiferent de situaţia lor financiară. De fapt, actul de a dona are același impact asupra fericirii ca dublarea salariului.

În timp ce depresia, anxietatea sau stresul sunt legate de un anumit grad de concentrare asupra sinelui, redirecţionarea atenţiei spre împlinirea nevoilor altora înlătură emoţiile negative, explică profesorul de bioetică Stephen Post. Atunci când ajutăm o altă persoană, intrăm într-o spirală a binelui, spune Post: o faptă bună ne face să ne simţim bine, iar faptul că avem această stare bună ne face mai predispuși să facem bine.

Actul de a dona are același impact asupra fericirii ca dublarea salariului.

Profesorul Martin Seligman punctează faptul că, dintre toate activităţile care au fost testate până acum de oamenii de știinţă, actele altruiste au produs cea mai semnificativă creștere a stării de bine.

Acestea sunt vești bune în tolba căutătorilor de fericire, fascinaţi și derutaţi deopotrivă de modelul contemporan de fericire – care presupune, printre altele, urmărirea asiduă și afișarea acestei trăiri suculente. Dacă fericirea are legătură doar în proporţie de 10% cu circumstanţele vieţii și este corelată de 4 ori mai mult cu comportamentele noastre, atunci ea rămâne, în esenţa ei, un verb. Doar că trebuie să ne alegem cu înţelepciune verbul, după cum observă Sonja Lyubomirsky: nu o așteptăm să apară din senin, nu o vânăm prin toate locurile unde ne imaginăm că ar hoinări, ci o construim. Zi de zi, dând voie și celor din jur să se încălzească la lumina ei, în timp ce picurăm bunătate și grijă peste clipele scorojite ale cuiva mai puţin fericit decât noi.

Carmen Lăiu este redactor Semnele timpului și ST Network.