Mi s-a spus că îngerii vorbesc prin intermediul meu, iar eu chiar am crezut că îi ajut pe alţii. Doar că adevărul era mult mai întunecat.
Am fost un copil destul de cuminte. Mama spune că eram unul dintre acei copii care nu creau probleme – făceam ce mi se spunea. Dar acest lucru nu a durat prea mult. La 14 ani și 9 luni, după ce am trecut printr-o experienţă traumatizantă, am început să mă droghez cu cocaină. Cu ajutorul părinţilor, am renunţat la cocaină, dar am început să consum alcool și marijuana.
Vise stranii și o întâlnire tulburătoare
Întotdeauna m-am simţit diferită. Aveam vise neobișnuite, inclusiv un vis recurent în care bunicul meu era aruncat de pe o parte pe alta a drumului, iar el alerga şi ţipa. Avea o armă în mână, iar mama și mătușa mea alergau după el. O forţă nevăzută îl arunca violent și, deși urmele de pe spatele lui erau vizibile, nu puteam vedea cine i-a provocat acele răni.
Într-o zi, pe când luam ceaiul de dimineaţă cu surorile mele și cu mama – aveam în jur de 20 de ani – am adus vorba despre visul meu. „Unde ai auzit toate aceste lucruri?” m-a întrebat mama. „Ceea ce descrii este real. S-a întâmplat exact așa, iar eu am fost martoră. Povestește-mi din nou totul. Orice detaliu pe care ţi-l amintești.” Atunci când am terminat, a exclamat: „Nu știu de unde știi povestea asta. Nici măcar nu erai născută pe vremea când se întâmpla totul.”
Rose era o clarvăzătoare pe care o întâlnisem cu ani în urmă. Mă făcuse să plâng, dezvăluind niște adevăruri dureroase despre un fost prieten.
Pentru prima dată am început să realizez ce era neobișnuit la mine. De câţiva ani mă gândeam să mă mut din Sydney la Melbourne sau la Perth, dar nu mă hotărâsem încă. Mama mi-a lăsat un mesaj pe telefon: „Rose este aici.” Rose era o clarvăzătoare pe care o întâlnisem cu ani în urmă. Mă făcuse să plâng, dezvăluind niște adevăruri dureroase despre un fost prieten. Mama mi-a spus că Rose ar fi vrut să mă vadă și, deși aveam multe îndoieli, am mers în cele din urmă să mă întâlnesc cu ea.
„Deci te-ai decis dacă mergi la Perth sau la Melbourne? Nu i-ai spus încă mamei tale, nu-i așa?” m-a întrebat Rose. Nu spusesem nimic nimănui despre planurile mele, nici măcar fiului meu, așa că am fost șocată. „Cred că Melbourne este probabil opţiunea cea mai bună; tu ce crezi?” a continuat ea tirul întrebărilor. „Da, înclin spre Melbourne. Nu e atât de departe ca Perth”, am admis eu. Și atunci a venit o altă întrebare: „Ai terminat-o cu drogurile și cu alcoolul?”
Unul dintre motivele pentru care voiam să mă mut era schimbarea stilului de viaţă. Așa că am răspuns că da, renunţasem, sau cel puţin așa credeam. Replica lui Rose m-a lăsat fără cuvinte: „Bine. Pentru că ei te-au așteptat mult timp. Îngerii au așteptat ca tu să îţi îndeplinești misiunea. Ești pregătită?”
În contact cu îngerii
Acela a fost momentul în care am decis să devin clarvăzătoare. Consumasem droguri și alcool pentru a opri lucrurile pe care le vedeam și pe care nu știam cum să le gestionez. Nu credeam că este normal ce mi se întâmplă. Așa că, atunci când Rose m-a întrebat dacă sunt pregătită, m-am simţit copleșită de sentimentul că eram gata să pășesc pe acest drum. Am crezut că era vorba de îngerii lui Dumnezeu. Nu mi-a trecut niciodată prin cap că aceste forţe spirituale erau de fapt îngerii diavolului.
În Melbourne, am înfiinţat o linie telefonică la care oamenii sunau ca să le ghicesc, așa, prin telefon. M-am dovedit foarte bună la asta.
Aveam nevoie să știu că nu inventez nimic și că lucrurile care-mi veneau în minte nu erau gândurile mele.
Voiam să mă asigur că tot ce spun nu izvorăște din simple păreri, așa că îi rugam să își scrie întrebarea pe o bucată de hârtie și să o împăturească. Apoi, fără să-mi spună care era întrebarea, amestecam pachetul de cărţi. Aveam cărţi de ghicit și cărţi de tarot – selectam o carte din fiecare pachet și îi spuneam interlocutorului care este întrebarea și care este răspunsul la ea. Aveam nevoie să știu că nu inventez nimic și că lucrurile care-mi veneau în minte nu erau gândurile mele.
Oamenii m-au crezut. S-a cristalizat un sentiment de încredere în ceea ce făceam și am reușit să-mi întreţin familia. Simţeam că ajut oamenii; nu mi-a trecut niciodată prin gând că abilităţile de ghicire veneau de altundeva decât de la îngerii buni. Îmi lua patru sau cinci ore să mă refac după fiecare sesiune, așa că într-o zi nu aveam mai mult de trei sesiuni de lucru. Timp de trei ani am desfășurat cu mult succes această activitate și m-am simţit înzestrată și binecuvântată.
Apoi am decis să studiez angelologia. Am vrut să învăţ lucruri noi și să pot ajuta și alţi oameni să comunice cu îngerii. Credeam că toată lumea are nevoie de acest dar. După un an de studiu, în timp ce parcurgeam niște cursuri pentru a mă pregăti pentru examenul final, mama îmi tot distrăgea atenţia. La un moment dat m-a întrebat: „Dar ce crezi despre solia celor trei îngeri?”
Apocalipsa și mesajul transmis de îngerii Lui
M-am uitat uluită la ea, întrebând-o ce voia să spună. Mama a părut surprinsă, la rândul ei, că nu învăţasem nimic pe acest subiect. „Te-am văzut studiind tema îngerilor în istorie, în Tora, în Cabala, iar tu îmi spui că nu știi nimic despre mesajul celor trei îngeri?” a dat ea glas nedumeririi. Atunci când am întrebat-o unde pot citi pe acest subiect, ea mi-a explicat că îl găseam în Biblie. Amândouă ne-am întrebat cum de fusese omis acest subiect din cursurile care mă ajutau să mă calific pentru a-i învăţa pe oameni despre îngeri. Întrebarea m-a bântuit mult timp. Am trecut examenele, am primit o diplomă, dar nu am reușit să găsesc un răspuns.
„Te-am văzut studiind tema îngerilor în istorie, în Tora, în Cabala, iar tu îmi spui că nu știi nimic despre mesajul celor trei îngeri?”
Mi-am dorit să citesc Apocalipsa, ultima carte a Bibliei, în care am găsit mesajul celor trei îngeri. Bunica îmi dăduse o Biblie cu ani în urmă, dar nu o citisem niciodată. Pe măsură ce citeam, mi s-au deschis ochii. Înţelegeam mai mult, pentru că știam din experienţă cum lucrează demonii.
Mama mergea la biserică și mi-a spus că plănuia să invite o mulţime de oameni la masa de prânz pentru a se revanșa pentru toate prânzurile la care fusese invitată. Am anunţat-o că nu aveam de gând să mă așez la masă cu prietenii ei de la biserică, dar ea m-a asigurat că aveam să mă așez.
La unul dintre aceste prânzuri l-am întâlnit pe pastorul David McKibben. L-am simpatizat de la început, așa că mi-a fost ușor să vorbesc cu el și să îl întreb tot felul de lucruri. Venea să o viziteze pe mama și, deși știa cu ce mă ocup, nu m-a judecat niciodată; doar m-a ascultat. Apoi, într-o zi, i-am spus că mi-aș dori să fac niște studii biblice.
Așa că am început studiile biblice. Îmi amintesc ce a spus când i-am povestit că am citit Apocalipsa: „Nu este cartea spre care cineva s-ar îndrepta de la început atunci când deschide Biblia. Este una dintre acele cărţi de care cei mai mulţi se feresc.”
Dar nu am fost descurajată, chiar dacă Apocalipsa este o carte complicată, plină de discuţii despre duhuri rele, războaie spirituale și locuri cerești. Eram fascinată de Dumnezeu. Am vrut să știu mai multe.
Am descoperit că viaţa pe care o trăisem era o minciună.
Am descoperit că viaţa pe care o trăisem era o minciună. Fusesem înșelată, în ciuda sentimentului de bine pe care îl trăisem. Credeam că ajut oamenii prin ceea ce fac. Dar citind Cuvântul lui Dumnezeu am văzut că vrăjitoria, ghicitul și încercarea de a comunica cu morţii sunt numite „urâciuni”. Adevărul m-a lovit foarte tăios.
Venise timpul să scap de tot, inclusiv de pachetele de cărţi, care costau mulţi bani. Dar acum știam că diavolul era implicat în această afacere și voiam să îmi curăţ casa și viaţa. Am împachetat totul, chiar și diplomele pe care mi le înrămasem (eram maestru reiki) și i-am spus mamei că le voi arde. Era mai simplu să arunc recuzita la gunoi, după cum mi-a sugerat mama, dar eram convinsă că decizia mea era cea mai bună. Până la urmă, Dumnezeu petrecuse deja prea mult timp luptând să mă recupereze, așa că nu voiam ca altcineva să cadă în aceeași capcană.
Am ars totul. Pierdeam lucruri în valoare de aproximativ 10.000 de dolari australieni, când eu aveam nevoie de bani.
Dar eram sigură că nu voi mai permite diavolului să concureze cu Dumnezeu pentru a-mi controla viaţa. Dumnezeu mi-a returnat banii după nouă zile, când această sumă a intrat în contul meu. Am fost anunţată că se făcuse o eroare atunci când mi-a fost calculat impozitul. Am avut convingerea că nu era o întâmplare și că Dumnezeu avea un plan cu ceea ce se întâmpla.
Eliberată de sub controlul exercitat de îngerii răi
Am fost botezată la 19 ianuarie 2019. M-am născut într-o zi de 19, doar că în altă lună, așa că am simţit că primesc o nouă dată de naștere; viaţa mea o lua de la capăt. Dar nu fără turbulenţe. L-am auzit, în sinea mea, pe diavol zicându-mi: „Nu sunt mulţumit de ceea ce faci. Să nu crezi ca te voi lăsa să pleci!” Fiul meu a început să vadă „oameni cenușii” în colţul camerei și un „băiat cenușiu” care stătea lângă el. Îl strigau mereu, iar apoi fiul meu a început să audă ţipete.
Eu nu auzeam respectivele voci, dar fiul meu era foarte tulburat de ele. Am vorbit cu pastorul McKibben despre această criză și am început să ne rugăm. Am mers în camera mea și i-am strigat diavolului: „Nu vei avea copilul meu și eu nu mai sunt proprietatea ta.”
Ne-am rugat mult. În noaptea următoare, fiul meu nu a mai auzit ţipete și a dormit liniștit. I-aș sfătui pe toţi aceia care sunt interesaţi de „darul clarviziunii” să stea departe de tot ce presupune el. La început, lucrurile par distractive, dar preţul plătit este prea mare, atât pentru individ, cât și pentru familia lui.
Acum conduc eu însămi un grup care face studii biblice. Sunt una dintre persoanele care se ocupă de pagina de Facebook a bisericii și de transmisia online a materialelor video și audio.
Diavolul nu a plecat nicăieri și încă mă șicanează, dar acest lucru nu mă mai afectează așa cum o făcea înainte. Nu mă mai chinuie anxietatea, am renunţat la alcool, la tutun și la droguri. Acum nu mai am nevoie de aceste surogate, pentru că am rugăciunea. Și îl am pe Iisus Hristos.
O versiune a acestui articol a apărut iniţial pe site-ul Signs of the Times Australia.
