În timp ce excesul de alcool este blamat pentru încrengătura de afecţiuni medicale și probleme sociale pe care o generează, ideea abstinenţei pare în continuare una radicală. Mai ales din moment ce consumul moderat de alcool a fost învestit de-a lungul timpului cu virtuţi terapeutice, inclusiv de o serie de studii medicale.

Percepţia aceasta a fost consolidată de studiile care au confirmat că băutul cu moderaţie este inofensiv, ba chiar scade riscul de apariţie a anumitor boli la consumatori, spre deosebire de abstinenţi. Aceste investigaţii trebuie să-i fi intrigat pe cei care au renunţat la alcool ori n-au început niciodată consumul, dar au fost unele dintre cele mai gustoase sfaturi pentru iubitorii licorilor bahice.

O scurtă trecere în revistă a câtorva dintre studiile care recomandă alcoolul explică de ce abstinenţa nu a fost niciodată recomandarea fermă a organizaţiilor de sănătate, dar și motivele pentru care neconsumatorii au fost adesea etichetaţi pentru alegerea lor, care îi priva de un gust foarte apreciat de cunoscători.

Argumente în favoarea unui consum terapeutic de alcool

Un consum ușor până la moderat de alcool reduce riscul de accident vascular cerebral și de boli de inimă, dar intervine și în diminuarea riscului asociat tuturor cauzelor de deces, potrivit unui studiu publicat în 2017 de Colegiul American de Cardiologie.

Cercetătorii înţeleg prin consumul scăzut de alcool mai puţin de 3 unităţi standard[1] pe săptămână, la consum moderat fiind încadrate între 3 și 14 unităţi standard în cazul bărbaţilor și mai puţin de 7 în cazul femeilor. Consumul ridicat, care înseamnă depășirea a 14, respectiv 7, unităţi standard pe săptămână va anula orice efect de protecţie cardiovasculară (și generală) al alcoolului – menţiona echipa de cercetători.

Giovani de Gaetano, unul dintre cercetători, sublinia, de asemenea, că beneficiile consumului de alcool vor fi resimţite mai ales de persoanele în vârstă, dar a conchis că abstinenţii nu ar trebui să înceapă să bea alcool, ci mai degrabă să opteze pentru un stil sănătos de viaţă, care să includă „activitate fizică regulată, absenţa fumatului, controlul greutăţii și o alimentaţie corectă, precum cea mediteraneeană”.

Consumul de alcool se asociază cu o rată mai mare de supravieţuire în cazurile de cancer la sân, a sugerat un alt studiu[2], coordonat de Polly Newcomb, cercetătoare la Centrul de Cercetare a Cancerului „Fred Hutchinson”, din Seattle. Femeile care au băut alcool cu moderaţie (3-6 unităţi standard[3] pe săptămână) înainte de a fi diagnosticate cu acest tip de cancer au fost mai puţin susceptibile de deces din cauza cancerului sau a bolilor cardiovasculare, recunoscute ca o cauză a mortalităţii în rândul supravieţuitoarelor acestui tip de cancer. Studiul a arătat că nu există diferenţe semnificative între femeile consumatoare de alcool după diagnosticare și cele neconsumatoare în ce privește ratele de supravieţuire. Autorii precizează însă că studiul este unul observaţional, deci nu furnizează o relaţie cauză-efect, și că există posibilitatea ca femeile care consumă alcool moderat să fie implicate în același timp în practici sănătoase care nu au făcut obiectul investigaţiei.

Două porţii/unităţi standard de alcool pe zi (între 10 și 29,9 g de alcool pur, echivalentul a două pahare de vin a câte 125 ml) ar putea reduce cu 42% riscul de deces din cauza unei boli cardiace la supravieţuitorii unui atac de cord, a arătat un studiu din 2012. Rezultatele studiului vin să confirme recomandările Societăţii Europene de Cardiologie, care apreciază că un consum de 10-30 de grame de alcool pe zi ar putea îmbunătăţi prognosticul după un atac de cord, subliniază Jennifer Pai, coordonatoarea studiului.

Alcoolul consumat cu moderaţie de mame „nu afectează dezvoltarea copilului”, a fost concluzia surprinzătoare a unui studiu britanic publicat în 2013.[4] Aproape 7.000 de copii cu vârsta de 10 ani au fost supuși la teste de echilibru, considerat un bun indicator al neurodezvoltării prenatale. Copiilor le-a fost testate atât echilibrul dinamic (mersul pe o bârnă), cât și echilibrul static (statul pe o bârnă într-un picior timp de 20 de secunde), iar rezultatul final a arătat că un consum redus de alcool (un pahar sau două pe săptămână) sau cel moderat (între 3-7 pahare pe săptămână) în timpul sarcinii nu a interferat cu echilibrul copiilor. „Deși echilibrul este doar un indicator al neurodezvoltării, studiul nu ar trebui ignorat”, a declarat James Nicholls, director la Alcohol Research UK, subliniind că sfaturile de precauţie care se dau gravidelor ar trebui să ţină cont și de „dovezile care sugerează concluzia că alcoolul în cantităţi mici nu reprezintă un risc semnificativ”.

Femeile care au băut moderat în timpul sarcinii aparţineau clasei de mijloc, a admis profesorul John Macleod, coordonatorul studiului, punctând faptul că un copil care provine dintr-o astfel de familie poate trece cu brio tot felul de teste, inclusiv școlare, pentru că statutul social al părinţilor săi îi „oferă copilului anumite avantaje care nu au nimic de-a face cu alcoolul”.

Lista studiilor care legitimează consumul echilibrat de alcool nu se oprește aici, dar înainte de a arunca o privire și în zona celor care avertizează asupra efectelor nocive ale acestui gen de consum, este important să vedem de ce informaţiile livrate de studiile pro-alcool ar trebui tratate cu precauţie.

Citind și notele de subsol, nu doar titlurile

O primă problemă care trebuie semnalată este că mass-media și, inevitabil, și publicul larg preiau concluziile comode ale unui studiu, tinzând să eludeze faptul că acesta nu prezintă o relaţie de tip cauză-efect, uneori cercetătorii admiţând că există și factori neinvestigaţi în ecuaţia cercetării care ar putea schimba tabloul general al rezultatelor.

În decembrie 2014, patologul Emil Rubin publica în revista Alcoholism: Clinical and Experimental Research un articol destul de elogios la adresa alcoolului, inventariind numeroase studii care îi justificau poziţia, și concluziona în mod surprinzător: „Dovezile copleșitoare sugerează că medicii ar trebui să consilieze abstinenţii de 40 și 50 de ani să se relaxeze și să consume o băutură alcoolică pe zi, de preferinţă la cină.”[5]

În paginile aceleiași reviste, cercetătorii Thomas Greenfield și William Kerr i-au dat o replică[6] lui Robin, argumentând că recomandarea medicală de o băutură alcoolică pe zi la abstinenţii de vârstă mijlocie nu are, cel puţin deocamdată, justificare. Șirul de studii prezentate de Robin este rodul unei selecţii menite să prezinte doar informaţiile pozitive despre alcool, iar metodologia folosită în aceste studii mai degrabă observaţionale ar putea introduce erori în concluziile prezentate – au susţinut cercetătorii, amintind că problemele legate de metodologie au fost semnalate de mai mulţi experţi.

La sfârșitul anilor 1980, o echipă de specialiști coordonaţi de A. G. Shaper ajungea la concluzia că efectele protectoare ale alcoolului trebuie demonstrate mai riguros și că includerea în categoria abstinenţilor a persoanelor care și-au redus consumul de alcool sau a foștilor consumatori, care au renunţat la alcool din cauza bătrâneţii sau a stării de sănătate precare, poate vicia rezultatele studiului (există probabilitatea ca starea generală de sănătate – nu absenţa alcoolului – la acești falși abstinenţi să crească riscul de boli coronariene).[7]

În 2007, o metaanaliză a 54 de studii a ajuns la concluzii asemănătoare cu cele ale studiului lui Shaper: o serie de studii își menţin erorile de definire a abstinenţilor, iar cele neviciate de astfel de erori nu au găsit dovezi pentru efectul protector general (sau doar cardiovascular) al alcoolului. Studiile observaţionale ar putea supraestima rolul benefic al alcoolului tocmai pentru că nu au instrumentele necesare de a analiza corect această problemă, conchid autorii.[8]

O metaanaliză a 35 de studii cu privire la alcool, coordonată de cercetătorul T. Stockwell, a identificat de asemenea erori în clasificarea neconsumatorilor, semnalând necesitatea unor studii care să utilizeze abstinenţa de-a lungul întregii vieţi ca factor de reper în estimarea protecţiei cardiovasculare oferite de alcool. „Există o opinie generală că alcoolul e bun pentru noi, pentru că asta auzim tot timpul, dar există multe motive să fim sceptici”, a declarat Stockwell.

Prescrierea consumului de alcool abstinenţilor nu poate fi o alegere prudentă în absenţa unor studii randomizate care să dovedească foarte clar că alcoolul este benefic sănătăţii umane, dar și a unei analize riguroase care să arate care ar putea fi efectele generale ale unei asemenea recomandări, punctează Greenfield și Kerr, care atrag atenţia că un sfat favorabil al medicilor tinde să fie amplificat de industria alcoolului, din interese comerciale.

De fapt, chiar dacă ne imaginăm că un studiu nu poate fi contaminat de interesele industriei de profil, istoria unui studiu care a stârnit controverse legate de corectitudinea cercetătorilor arată că există câte un cal troian oriunde știinţa își dă mâna cu industria, în deserviciul publicului larg.

Donaţii de zeci de milioane și un studiu oprit înainte de a începe

În 2017, într-o analiză pentru The New York Times, jurnalista Roni Caryn Rabin încerca să descâlcească iţele unui studiu de 100 de milioane de dolari, prin care Institutul Naţional de Sănătate intenţiona să verifice dacă o băutură alcoolică pe zi previne infarctul.

Dincolo de intenţiile anunţate de cercetători, existau temeri că industria ar putea influenţa rezultatele studiului, cu atât mai mult cu cât 5 companii din topul celor mai mari producători de băuturi alcoolice donaseră deja peste 67 de milioane de dolari unei fundaţii care colectează fonduri pentru Institutul Naţional de Sănătate. Ideea unei cercetări care să testeze beneficiile consumului zilnic de alcool și care să fie finanţată de marii producătorii de alcool nu le suna deloc bine experţilor neimplicaţi în acest studiu.

Investigaţia își propunea să urmărească starea de sănătate a 7.800 de voluntari din Statele Unite ale Americii, din Europa, Africa și America de Sud, pe o perioadă de 10 ani, subiecţii fiind plasaţi, în funcţie de alegerea lor, în categoria abstinenţilor sau în cea a celor care consumă o băutură alcoolică pe zi.

Investigaţia era, de fapt, un test imparţial care să elucideze problema protecţiei oferite de alcool în raport cu bolile cardiovasculare, preciza George Koob, expert internaţional în alcool, care a insistat că donatorii de fonduri nu au „nicio contribuţie la studiu, niciun cuvânt de spus”.

Mai mulţi cercetători care urmau să ia parte la studiu au avut de-a lungul timpului o relaţie apropiată cu industria băuturilor alcoolice, dar au refuzat să comenteze pe acest subiect și au negat (sau au plasat în trecutul îndepărtat) aceste relaţii, scrie Rabin.

De cealaltă parte, reprezentanţii marilor companii au negat că există vreo legătură între sponsorizările lor și intenţia de a influenţa rezultatele studiului. Astfel, unul dintre directorii companiei Pernod Ricard a afirmat că, deși există optimism legat de rezultatele studiului, compania pe care o reprezintă nu doar că nu va avea un cuvânt de spus în legătură cu direcţia în care se îndreaptă cercetarea, dar nici măcar nu și-ar dori acest lucru. La rândul său, Gemma Hart, vicepreședinta Anheuser-Busch, a subliniat că donaţiile făcute sunt parte din „angajamentul global de a reduce consumul nociv de alcool” și că rolul companiei se limitează strict la finanţarea instituţiei care iniţiază studiul.

O anchetă internă a Institutului Naţional de Sănătate a dovedit însă că Kenneth Mukamal, autorul principal al studiului, a fost în legătură cu reprezentanţii companiilor de băuturi alcoolice în etapa de pregătire a studiului, deși a negat în mod repetat orice contact cu industria alcoolului în acest interval de timp. Investigaţia a arătat și existenţa unei „corespondenţe frecvente prin e-mail” între cercetătorii Institutului Naţional pentru Abuzul de Alcool și Alcoolism și reprezentanţii industriei alcoolului. Unul dintre mesajele e-mail trimise unui grup industrial conţinea chiar asigurări că studiul „va arăta că un consum moderat de alcool este sigur”, iar investigaţia a demonstrat că unii dintre specialiștii institutului au făcut lobby pentru companiile de bere și de lichior.

„În mod clar, există impresia că studiul a fost conceput astfel încât să maximizeze șansele de a arăta un efect pozitiv al alcoolului”, declara Francis Collins, directorul Institutului Naţional de Sănătate, după decizia renunţării la acest studiu, referindu-se de asemenea la problemele de metodologie, care nu permiteau identificarea eventualelor efecte negative asupra sănătăţii.

Aceste efecte există însă și au fost relevate de o serie de studii cu mai puţină priză la public, care au pus sub semnul întrebării ideea existenţei unei doze absolut sigure de alcool.

Slalom printre efectele negative

După ce mai multe entităţi medicale au atras atenţia asupra unei posibile legături între alcool și cancer, Societatea Americană de Oncologie Clinică a publicat o declaraţie în revista Journal of Clinical Oncology citând dovezi că, dincolo de riscurile majore ale consumului excesiv de alcool, și un consum redus crește ușor riscul de cancer esofagian și de cancer la sân pentru femei.

„Mesajul nu este «nu beţi». Este «dacă doriţi să reduceţi riscul de cancer, beţi mai puţin. Și, dacă nu beţi deloc, nu începeţi să beţi»”, transmitea Noelle LoConte, profesor la Universitatea din Wisconsin, Madison, și autoarea principală a declaraţiei.

În șirul de efecte nocive ale alcoolului, reliefate de-a lungul timpului de cercetători, s-au regăsit, de altfel, și alcoolismul, pancreatita cronică, boala hepatică alcoolică, deteriorarea sistemului nervos central și a sistemului nervos periferic sau tulburările din spectrul alcoolismului fetal, în cazul persoanelor a căror mamă a consumat alcool în perioada sarcinii.

Studiul „Global Burden of Diseases”, cel mai amplu proiect de acest gen, desfășurat de Universitatea din Washington, Seattle, a ajuns la o concluzie deconcertantă pentru consumatorii de alcool, dar și pentru experţi, după cum menţiona autorul principal: nu există niciun nivel al consumului de alcool care să fie sigur.

Studiul a analizat tiparele de consum și tendinţele populaţiei din 195 de ţări și teritorii în intervalul 1996-2016, lucrând cu date colectate de la 28 de milioane de persoane. Urmărind consumul global de alcool, studiul constată că bărbaţii din România beau cel mai mult (8,2 porţii pe zi), iar femeile din Ucraina consumă mai mult alcool decât femeile de oriunde din lume (4,2 porţii pe zi).

Potrivit studiului, alcoolul a produs 2,8 milioane de decese doar în anul 2016, constituind principalul factor de risc pentru invaliditate și mortalitate prematură în categoria de vârstă 15-49 de ani. Riscurile depășesc beneficiile, spun cercetătorii. Astfel, doar în ce privește afecţiunile oncologice, alcoolul este responsabil pentru 27,1% dintre decesele înregistrate la femei și pentru 18,9% dintre decesele bărbaţilor de peste 50 de ani. „Alcoolul prezintă ramificaţii directe pentru sănătatea populaţiei viitoare, în absenţa unei acţiuni politice astăzi”, declară Emmanuela Gakidou, autoarea principală a studiului, subliniind faptul că politicile de reglementare a alcoolului la nivel global ar trebui să ia în considerare „recomandările privind abţinerea de la alcool”.

Gakidou punctează că există o falie majoră între modul în care ne raportăm la fumat și modul în care ne raportăm la alcool: „Nimeni nu este surprins de faptul că fumatul este rău, dar există multă surpriză, chiar și în rândul experţilor, legată de faptul că alcoolul este la fel de rău.”

Pentru cei care ar dori să beneficieze de efectul de protecţie cardiovasculară pe care se crede că l-ar avea alcoolul, un studiu britanic vine cu o veste proastă. Dar și cu una bună. Vestea proastă este că efectul reducerii tensiunii arteriale nu se datorează conţinutului de alcool din vin, ci polifenolilor pe care îi conţine băutura. Și se pare, de fapt, că alcoolul limitează efectul acestor substanţe chimice benefice. Vestea bună este că polifenolii se regăsesc și în vinul roșu nealcoolic, adică în must, iar consumul acestuia a redus semnificativ tensiunea arterială sistolică și diastolică a subiecţilor.

Pentru cei care aleg alcoolul în virtutea puterii sale antioxidante, profesorul Daryl Davies, care studiază alcoolul la Universitatea din California de Sud, are, de asemenea, o veste rea: cantitatea de antioxidanţi din vin este atât de mică, încât „[ideea] este o glumă”. Ar fi nevoie de o cantitate uriașă de vin pentru a beneficia de resveratrolul din strugurii negri, cel mai puternic antioxidant cunoscut. Sau am putea alege să consumăm direct strugurii, cu tot cu coaja care conţine antioxidantul.

Dincolo de studii și statistici, avem realitatea de zi cu zi, în care fiecare cunoaște persoane răpuse de alcool înainte de vreme, sau pe altele, poate mai puţine, care au preţuit un pahar plin în fiecare zi din vieţile lor lungi și robuste. Orice drum am alege, trebuie să știm însă că alegerile noastre pot disloca felii grele din anii pe care sperăm să-i trăim, transformându-ne în jucătorii care își riscă bruma de viaţă la captivanta și letala ruletă rusească.