Analize

Anul 1685 a oferit lumii doi dintre cei mai mari compozitori ai ei: Johann Sebastian Bach și Georg Friedrich Händel. Prezenţa marilor subiecte biblice în capodoperele creaţiei lor nu...

Abordarea evanghelistică a lui Finney era profund înrădăcinată în teologia sa. El susţinea că omul are o natură total decăzută și că este salvat prin har, doar prin credinţă.

Până nu demult, ceea ce demasca impostura în scris erau greșelile. Astăzi însă, o recunoaștem tocmai după lipsa greșelilor, dar și după apelul irezistibil la o listă întreagă de clișee. 

În cartea Sisif, sau limitele educaţiei, publicată prima dată în 1925, în germană, de Siegfried Bemfeld, se afirmă că educaţia este limitată de personalităţile...

„Sarcina profesorului din zilele noastre nu este de a doborî jungla, ci de a iriga deșertul.” (C. S. Lewis)

Bunicii au în general un impact semnificativ asupra vieţii nepoţilor, însă bunicii care își trăiesc în mod autentic creștinismul pot avea un impact incredibil.

De ani buni, tehnologia ne promite o viaţă mai ușoară și, de multe ori, se ţine de cuvânt. Ne scapă de poveri și ne simplifică zilele. Dar ce se întâmplă cu omul atunci când printre poverile preluate de tehnologie sunt și eforturi care erau cândva formative?

Modul în care este crescut un copil din perspectiva educaţiei religioase poate avea impact asupra practicării închinării. De aceea se vorbește astăzi despre problema neimplicării tinerilor în viaţa religioasă sau despre bisericile lipsite de copii și tineri. Fundamentul pe care se așază religia în viaţa unui copil sau a unui tânăr este esenţial. Rezumarea strict...

Ca părinţi creștini, cea mai importantă moștenire pe care ne dorim să o lăsăm copiilor noștri este credinţa în Dumnezeu.

„Dar cine ştie să facă bine şi nu face săvârşeşte un păcat!”(Iacov 4:17)

De multe ori, când auzim termenul „tehnologie”, ne gândim în primul rând la internet și la gadgeturile din viaţa noastră de zi cu zi. Iar în ultima perioadă, asocierea cu inteligenţa artificială este aproape inevitabilă.

Eschimoșii nu au cuvântul „ceartă” în vocabular. Ei trăiesc într-o climă deosebit de aspră, așa că nimeni nu riscă să facă pneumonie (sau să moară) doar ca să arate că are dreptate.

Punţile par să fi fost pentru români emblema stresului existenţial. În faţa unei situaţii-limită, românul, în înţelepciunea sa populară, recomandă chiar și un pact cu diavolul, dar, spune tot românul, doar până se trece „puntea”.

Când te uiţi în ochii inocenţi ai unui copil, cu greu îţi poţi imagina că cineva i-ar putea face rău în mod intenţionat. Poveştile despre sclavie par dintr-un trecut nefast şi îndepărtat. Puţini ne întrebăm însă unde şi cine ne fabrică hainele sau aparatura electronică, în ce condiţii de muncă și cu ce salarii. Dacă...

Există oameni îndrăgostiţi de animale; îi vedem frecvent, oferind resturi de mâncare câinilor fără stăpân ori porumbeilor din pieţe și din parcuri, în timp ce îi mângâie cu privirea, îi ating și le vorbesc cu tandreţe. Rareori se insinuează ceva din acest capital de simpatie în tăcerea, nepăsarea ori reproșul cu care se gestionează o...

De ce cresc unele biserici, iar altele nu? În secolul XX această întrebare a dat naștere uneia dintre cele mai influente mișcări din creștinismul evanghelic american, o mișcare ale cărei ecouri se fac simţite și în România de astăzi. Istoria ei arată cât de ușor o întrebare despre rod poate deveni o întrebare despre succes.

În afară de sursa primară de iubire și grijă – familia mea de origine –, de copil am avut privilegiul ca oameni de valoare, în mare parte pastori și muzicieni, să îmi dea atenţie, să mă înveţe ce știau mai bine, să mă îndrepte spre valori și să îmi fie exemple de viaţă.

„Tot ce pot face este să mă rog și să sper.” Cu aceste cuvinte am încheiat un articol despre infertilitate. După ani de căsnicie fără niciun semn de sarcină, am făcut unul dintre puţinele lucruri pe care le puteam face pentru a procesa ideea că soţia mea și cu mine s-ar putea să nu avem...

Criza vârstei mijlocii este fundamentată teoretic încă din secolul trecut. Ea a fost identificată de Carl Jung ca un fenomen normal cu care se confruntă mai toate persoanele cu vârste între 40 şi 60 ani.

Este necesar să abandonăm sentimentul de culpabilitate şi „să ne debarasăm de absolut toate gândurile negative şi noxele psihice care nu ne aparţin“.

M-am născut într-o familie adventistă. Asta însemna destul de multe, inclusiv sentimentul că propria tradiţie religioasă reprezintă singurul adevăr.