În cazul vaccinului împotriva COVID-19, iată cum văd drumul de aici înainte.
Gradul de polarizare în jurul vaccinului COVID-19 nu este surprinzător. Campionii drepturilor individuale, susţinuţi de ceea ce citesc și aud despre pericolele vaccinului, sunt reprezentanţii uneia dintre perspectivele principale asupra subiectului. Pe de altă parte, sunt cei care acceptă rapoartele știinţifice existente și cred că vaccinările sunt singura soluţie la pandemie.
Cei dintre noi care am avut privilegiul de a privi natura umană de mai mulţi ani ne amintim bătăliile similare purtate în jurul obligativităţii de a utiliza centurile de siguranţă sau căștile de motocicletă, luptele generate de fluorurarea apei din reţelele publice de distribuţie și de alte diverse mandate din domeniul sănătăţii publice.
Poate că cel mai pertinent exemplu este fumatul. Atâta timp cât fumatul cuiva era considerat un pericol doar pentru respectiva persoană, am fost dispuși să-i lăsăm pe fumători să-și urmeze obiceiul. Dar când cercetările au arătat ca fumatul pasiv este dăunător, adică fumatul altora este dăunător pentru sănătatea noastră, valul și-a schimbat direcţia, și interzicerea fumatului a fost instituită în spaţiile publice.
Aceasta pare a fi esenţa controversei curente. Dacă cineva e dispus să-și riște sănătatea, și chiar viaţa, nevaccinându-se, este dreptul său. Dar atunci când decizia celor care aleg astfel îi pune în pericol pe ceilalţi, vorbim despre un impact mai larg al deciziei lor, un impact asupra sănătăţii publice, care ne privește pe toţi. Aceasta este ceea ce consideră astăzi mulţi dintre profesioniștii noștri din domeniul sănătăţii, deoarece ne confruntăm în prezent cu îngrijirea multor pacienţi nevaccinaţi care au neglijat sau au refuzat să fie vaccinaţi. Peste 90% dintre pacienţii internaţi și din decesele din spitale, și în general din ţară (SUA, n. red.), fac parte astăzi din această categorie. Iar decizia lor permite ca virusul să se răspândească în continuare, punându-i pe copii și pe alţii în pericolul de a fi infectaţi. Frustrarea și chiar revolta multora dintre profesioniștii din domeniul sănătăţii care îngrijesc pacienţii bolnavi și pe moarte se exprimă din ce în ce mai mult.
Dar cum să ne raportăm atunci la toate pericolele vaccinării, popularizate în societatea noastră saturată de informaţii? Aș putea încerca să răspund la toate versiunile narative legate de vaccin – de la microcipuri încorporate la ameninţări asupra fertilităţii, la modificări genetice pe termen lung și până la discuţia despre natura experimentală a vaccinului (deși vaccinul Pfizer este acum aprobat de FDA – autoritatea guvernamentală americană care verifică standardul produselor farmaceutice, n. red. – pentru uz general). Dar mă tem că suspiciunile sunt idei greu de schimbat, întrucât cu toţii tindem să căutăm dovezi care să ne întărească credinţele existente. În astfel de situaţii, cel în cauză trebuie să pună în balanţă informaţiile provenite din toate taberele, atunci când caută să ia o decizie înţeleaptă. De asemenea, este important să verificăm acreditările celor care emit opinii și să găsim surse de informaţii demne de încredere.
Ca vechi medic în domeniul sănătăţii publice, care lucrează în programe de vaccinare de 50 de ani, am văzut beneficiul incredibil al vaccinurilor.
Ca vechi medic în domeniul sănătăţii publice, care lucrează în programe de vaccinare de 50 de ani, am văzut beneficiul incredibil al vaccinurilor. Am eliminat variola, în mare parte poliomielita și am controlat rujeola, difteria, tusea convulsivă, tetanosul, hepatita A și B și multe alte boli infecţioase. Multe dintre acestea sunt ceea ce numim „vaccinuri vii-atenuate”, ceea ce înseamnă că virusul a fost modificat în laborator pentru a-i elimina în mare măsură capacitatea de a infecta și, deci, pericolul. În acest tip de vaccinuri, virusul păstrează însă suficiente dintre caracteristicile sale pentru a stimula producţia de anticorpi. Deși au existat controverse în jurul fiecăruia dintre aceste vaccinuri în trecut, toate sunt acum acceptate de marea majoritate a oamenilor și au devenit condiţii necesare pentru admiterea în școli a copiilor și pentru admiterea în medii de îngrijire a pacienţilor, a profesioniștilor din domeniul sănătăţii. Toată lumea a beneficiat de pe urma acestor vaccinuri.
Dar acest vaccin este diferit, spun unii.
Dar acest vaccin este diferit, spun unii. Da, acest vaccin este născut din urgenţa produsă de o pandemie care se răspândește rapid. Am beneficiat de o înţelegere avansată a modului în care funcţionează sistemul nostru imunitar și a modalităţilor de utilizare mai eficientă a acestuia împotriva infecţiilor. De asemenea, suntem binecuvântaţi să avem în prezent un mecanism de livrare, ARNm (ARN mesager), care a fost dezvoltat în 2005 și care poate fi folosit acum pentru a stimula producţia de anticorpi și a inhiba creșterea virală. Aceste noi vaccinuri folosesc propriile noastre mecanisme de apărare, date de Dumnezeu, pentru a ţinti proteinele spike ale virusului COVID-19 și a-l dezactiva. Vaccinurile ARNm nu intră niciodată în nucleul celulei și nu ne pot schimba ADN-ul. La fel ca majoritatea vaccinurilor, acestea nu sunt 100% eficiente și au efecte secundare minime. Dar riscul cauzat de boala actuală este de multe ori mai mare decât orice risc al vaccinului, după cum se arată în multe studii și în cazul celor 170 de milioane de americani care l-au primit până acum.
Deci, cum se va sfârși această istorie? Este greu de spus, dar sunt opinii că acest virus va continua să circule printre noi până când toată lumea fie a primit vaccinul, fie a avut infecţia. Aceasta ar fi o tragedie, în condiţiile în care avem un instrument atât de eficient și putem evita multe decese inutile.
Este regretabil că multe organizaţii, inclusiv spitale, trebuie să recurgă la diverse mandate pentru a crește gradul de vaccinare a angajaţilor. Se pare că aceste mandate, în special cele din partea guvernului, contribuie la dezvoltarea suspiciunii cu privire la vaccinuri. Unii simt că forţe exterioare încearcă să ne controleze. Alţii cred că aceasta este o împlinire a profeţiei sau văd dovezi ale implicării forţelor malefice. Dar majoritatea dintre noi acceptăm că aceste măsuri apar ca necesare pentru a ne proteja de noi înșine în aceste situaţii. Ceea ce se întâmplă acum este foarte asemănător cu ceea ce am experimentat când au fost introduse alte măsuri de sănătate publică, adică atunci când societatea determină că binele mai mare necesită limitarea drepturilor individuale, oricât de sincer ar fi ele susţinute.
Am mai fost în această situaţie și, de obicei, este nevoie de un deceniu pentru ca orice nouă măsură să fie pe deplin acceptată. Speranţa și rugăciunea mea sunt ca logica și înţelegerea să prevaleze, iar războiul nostru de clasă să se încheie în timp ce încercăm să ne protejăm reciproc. Până nu o vom face, infecţiile și decesele COVID-19 vor continua să devasteze lumea.
Richard H. Hart este președintele Universităţii Loma Linda, specializată în știinţe medicale. O versiune a acestui comentariu a apărut iniţial în Newsletterul Președintelui Universităţii Loma Linda, Richard. H. Hart, la 26 august 2021. Sursa: Adventist Review.
