Comisia Europeană intenţionează să emită un certificat de vaccinare care să simplifice viaţa europenilor, deși e incert cât va dura întregul proces. O măsură care vine prea târziu, în viziunea unor actori statali și non-statali preocupaţi de deblocarea economiei, și prea devreme, pentru cei neliniștiţi de riscul de excludere și discriminare pe care l-ar putea comporta iniţiativa.
Pentru călătoria în anumite ţări există, de zeci de ani, pe lângă recomandările opţionale și recomandări obligatorii de vaccinare împotriva unor boli precum difteria sau holera. Totuși, până în prezent, singurul vaccin obligatoriu la nivel internaţional este cel împotriva febrei galbene, o boală virală, transmisă prin înţepătura de ţânţar. Există o listă destul de lungă de state care condiţionează accesul pe teritoriul lor de prezentarea dovezii imunizării împotriva febrei galbene (un certificat internaţional de vaccinare, „carnetul galben”, validat de OMS).
În condiţiile crizei provocate de pandemie, ideea unui certificat de vaccinare împotriva COVID-19 care să ajute la deblocarea economiei, condiţionând călătoriile între state (și, foarte probabil, accesul la unele produse și servicii), se apropie tot mai mult de momentul concretizării.
Există încă divergenţe în interiorul Uniunii Europene pe această temă, iar OMS și-a reiterat opoziţia faţă de un asemenea proiect, dar iniţiativa se bucură de sprijinul actorilor politici și economici care doresc revenirea la (un soi de) normalitate.
Din culisele unui proiect de criză
La mijlocul lunii ianuarie, Comisia de urgenţă a Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii a anunţat că respinge „deocamdată” ideea pașapoartelor de vaccinare ca o condiţie pentru accesul străinilor în unele state. În sprijinul poziţiei adoptate, OMS a adus argumente legate de necunoscutele în privinţa eficienţei vaccinului de a reduce transmiterea virusului, dar și de disponibilitatea limitată a dozelor de vaccin.
Ideea introducerii unor „pașapoarte de imunitate” ar reprezenta o măsură extremă, „bazată pe ipoteze care nu au fost confirmate de medicină”, declara, la rândul său, Wojciech Wiewiórowski, șeful Autorităţii Europene pentru Protecţia Datelor.
În raportul epidemiologic publicat în această săptămână, OMS a revenit cu recomandarea insistentă ca aeroporturile și alte puncte de trecere a frontierei să nu condiţioneze accesul călătorilor de efectuarea vaccinului împotriva COVID-19, întrucât nu există deocamdată dovezi concludente despre eficienţa vaccinului asupra răspândirii virusului, dar nici despre perioada de imunitate pe care acesta o conferă sau despre măsura în care protejează împotriva formelor ușoare ale bolii.
Spania face presiuni pentru crearea unui pașaport digital de vaccinare recunoscut la nivel internaţional, pentru a evita scenariul unei veri fără turiști, catastrofal din punct de vedere economic (turismul a reprezentat, în 2020, 4,3% din economia ţării, faţă de 12,4% în 2019). Ţara sprijină „orice instrument care facilitează recuperarea călătoriilor și a mobilităţii în condiţii de siguranţă”, a declarat luna trecută Reyes Maroto, ministrul industriei, comerţului și turismului.
Pe de altă parte, dacă UE nu ajunge la un acord cu privire la certificatele de călătorie, Spania ia în calcul încheierea de acorduri bilaterale și instituirea unor „coridoare de protecţie” cu ţări terţe. În favoarea aprobării unui document care să certifice vaccinarea împotriva COVID-19 s-au declarat și ţări precum Cipru, Belgia, Islanda, Estonia, Danemarca, Cehia, Estonia sau Grecia.
Suedia este, la rândul ei, în favoarea unui astfel de demers, care nu doar că ar ajuta cetăţenii să demonstreze că sunt imunizaţi, ci le-ar permite deplasarea peste hotare sau la anumite evenimente sportive și culturale.
O astfel de iniţiativă se bucură deja de sprijin și din partea sectorului privat, care a suferit pierderi economice majore în 2020.
Astfel, două companii aeriene din Emiratele Arabe Unite, Etihad Airways și Emirates, și-au anunţat în luna ianuarie parteneriatul cu Asociaţia Internaţională a Transportului Aerian (IATA) pentru a dezvolta o aplicaţie mobilă de verificare a vaccinării înainte de îmbarcare.
În 2020, traficul pasagerilor internaţionali s-a diminuat cu 60% faţă de 2019, ajungând la nivelul celui din 2003, pierderile suferite de companiile aeriene fiind estimate la 371 de miliarde de dolari, potrivit unei analize a Agenţiei pentru Aviaţie ONU. Cea mai optimistă prognoză prevede pentru 2021 o creștere a numărului de pasageri la 71% din nivelul atins în 2019 (53% pentru călătoriile internaţionale și 84% pentru cele interne), iar în scenariul cel mai pesimist, o creștere la 49% faţă de cifrele de acum 2 ani.
Citește și:Viaţa după COVID-19: cum va arăta noua normalitate?
În același timp, nu există indicii că pandemia se va stinge în curând. Așteptările legate de încheierea pandemiei până la finalul anului nu sunt realiste, a declarat recent Michael Ryan, directorul Programului pentru Urgenţe Sanitare al OMS. Pandemia va fi sub control abia atunci când vaccinul va influenţa semnificativ dinamica și riscul transmiterii, a punctat Ryan.
Declaraţiile vin pe fondul creșterii numărului de cazuri de infectare cu SARS-CoV-2 la nivel global, după șase săptămâni consecutive de scădere. Inversarea tendinţei este dezamăgitoare, dar nu neapărat o surpriză, a declarat directorul OMS, Tedros Adhanom Ghebreyesus. Trendul crescător, manifestat în toate zonele, cu excepţia Africii și a regiunilor Pacificului de Vest, pare să fie consecinţa relaxării măsurilor, dar și a noilor variante ale SARS-CoV-2, a explicat oficialul OMS.
Situaţia din Brazilia este și ea un semnal de alarmă, ţara confruntându-se cu o variantă mult mai contagioasă a SARS-CoV-2. Deși cercetătorii au susţinut, de-a lungul pandemiei, că reinfectarea cu noul coronavirus este foarte rară, situaţia s-a schimbat după apariţia variantei braziliene P.1. Potrivit profesorului Ester Sabino, de la Universitatea din São Paulo, între 25% și 61% dintre anticorpii de după infectarea cu alte variante ale SARS-CoV-2 nu funcţionează împotriva noii variante braziliene.
Despre utilitatea pașaportului de vaccinare
Este doar o chestiune de săptămâni până ce primele ţări doritoare vor putea folosi certificate digitale la nivel naţional, afirmă Ain Aaviksoo, medic-șef la Guardtime, o companie estonă care efectuează teste împreună cu OMS, pentru a concepe aceste certificate digitale.
În cele din urmă, certificatele de vaccinare vor fi adoptate în întreaga lume, a declarat luna trecută fostul premier britanic Tony Blair, într-un interviu acordat BBC. Deși există multă reticenţă pentru adoptarea acestei măsuri, realitatea este că, odată ce statele puternice ale lumii vor elabora un set comun de standarde, celelalte ţări vor adopta și ele aceste certificate, spune Blair. Fostul premier a explicat că nu a putut identifica nicio altă ieșire din criză, din orice unghi ar fi analizată problema, în condiţiile în care lumea se confruntă cu cea mai mare criză economică de la al Doilea Război Mondial.
Orice mijloc de deblocare a economiei este mai bun decât ce avem acum, susţine europarlamentarul Nicu Ștefănuţă, din cadrul grupului politic Renew Europe, care a luat parte la scrierea conceptului pentru atestatul european de vaccinare.
Situaţia din prezent afectează deja libertăţile fundamentale din Uniunea Europeană, așa că discuţia despre discriminarea pe care ar introduce-o certificatele de vaccinare este greșită, crede europarlamentarul, argumentând că o măsură de acest gen ar fi fost nepotrivită în 2017, dar este una salvatoare acum, după un an de criză. Un certificat recunoscut în toată Uniunea ar reprezenta un mijloc eficient de dezgheţare a economiei europene, prin eliminarea nevoii de carantină și de testare, conchide Ștefănuţă.
Deplângând lentoarea cu care UE se deplasează spre obţinerea unui acord pentru introducerea unui pașaport european de vaccinare, jurnalistul Bernd Riegert, de la Deutsche Welle, atrage atenţia spre pașii hotărâţi pe care îi fac companiile aeriene pentru a-și selecta clienţii după acest criteriu. O astfel de condiţionare nu ar fi imorală sau discriminatorie, crede Riegert. De fapt, dacă în anumite ţări nu pot călători decât persoanele vaccinate împotriva febrei galbene, iar în Germania, la creșe, nu sunt acceptaţi decât copiii imunizaţi împotriva rujeolei, ce diferenţă este, în acest aspect, între rujeolă și noul coronavirus? se întreabă jurnalistul.
Acest document ar trebui să reprezinte o măsură temporară, crede bioeticianul Julian Săvulescu, de la Universitatea Oxford, subliniind că, pe măsură ce vaccinarea continuă, este posibil să se ajungă la imunitatea de turmă, iar pașaportul să nu mai fie util. Măsurile de lockdown au fost necesare, mai ales la începutul pandemiei, dar ele au efectul unui baros și nu pot fi cea mai bună strategie pe termen lung, scrie Săvulescu. Pe de altă parte, documentele care să ateste vaccinarea ar reprezenta „un mod de a respecta drepturile oamenilor și de a face societatea să se miște din nou”.
Îngrijorări cu privire la restrângerea drepturilor individului
Vaccinarea anticoronavirus nu este obligatorie, prin urmare, statul nu ar trebui să trateze diferit cele două categorii de cetăţeni (vaccinaţi și nevaccinaţi), cel puţin câtă vreme numărul celor deja vaccinaţi este mult mai mic decât al celor care așteaptă să primească vaccinul, a declarat recent cancelarul Germaniei, Angela Merkel. Obligativitatea prezentării unei dovezi de imunizare în cazul celor care vor să participe la viaţa socială și să-și reia călătoriile ar putea contribui la divizarea societăţii, a subliniat și ministrul federal de interne, Horst Seehofer.
„Pentru Belgia, nu se pune problema legării vaccinării de libertatea de mișcare în Europa”, a declarat la începutul săptămânii Sophie Wilmès, ministrul belgian al afacerilor externe.
Wilmès a precizat că o asemenea măsură ar fi discriminatorie, dar că agreează ideea unui sistem european standardizat, care permite colectarea pe un document digital a informaţiilor legate de vaccinare și de testele efectuate de o persoană.
Cu ocazia summitului Consiliului European, de la finalul lunii februarie, președintele francez, Emmanuel Macron, a declarat că adoptarea certificatului de vaccinare va genera probleme de ordin tehnic, de respectare a confidenţialităţii datelor personale și că măsura cere o pregătire specială de ordin tehnic, juridic și politic. Roselyn Bachelot, ministrul francez al culturii, a susţinut că pașaportul de vaccinare ar afecta libertatea cetăţenilor și că își poate cu greu imagina un astfel de scenariu, care ar favoriza un regres al libertăţii cetăţenilor.
Implementarea pașapoartelor de vaccinare necesită rezolvarea multor probleme etice și de confidenţialitate, arată un raport publicat de grupul Science in Emergencies Tasking – COVID-19, de la Royal Society. Melinda Mills, director al Leverhulme Center for Demographic Science de la Universitatea Oxford, și unul dintre autorii raportului, subliniază că preocuparea etică de bază este aceea de a determina categoriile de persoane care ar fi excluse de la anumite privilegii, precum cele care nu se vaccinează din motive medicale sau minorităţile etnice reticente la ideea vaccinării. În cele din urmă, ar trebui precizat clar dacă acest document va fi folosit doar pentru călătorii internaţionale sau va avea o utilizare mai largă, condiţionând, de exemplu, obţinerea ori păstrarea unui loc de muncă, participarea la evenimente sportive sau chiar accesul într-un magazin.
În Marea Britanie, o petiţie care solicită guvernului să nu introducă pașapoarte de vaccinare (măsura fiind inacceptabilă, susceptibilă să afecteze coeziunea societăţii) a obţinut deja 200.000 de semnături și ar putea fi dezbătută în curând de deputaţi. Reticenţa britanicilor faţă de acest document trebuie citiă în cheia unei rezistenţe îndelungate a cetăţenilor faţă de măsura adoptării unui sistem de carduri de identitate.
Introducerea unui astfel de document ar crea un stat care își supraveghează în mod draconic cetăţenii, susţine Silkie Carlo, directorul grupului pentru susţinerea libertăţilor civile Big Brother Watch.
De altfel, britanicii ar trebuie să fie deja la mică distanţă de redobândirea libertăţii lor, odată ce grupurile cele mai vulnerabile vor fi vaccinate. Adoptarea unui certificat de vaccinare ne-ar arunca într-un scenariu distopic, în care vor fi discriminate mai multe categorii de persoane, de la cei care nu au acces la asistenţa medicală la cei care amână sau sunt împotriva vaccinării, avertizează Carlo.
La rândul său, Tom Fisher, expert în identitatea digitală, de la organizaţia Privacy International, și-a exprimat îngrijorarea cu privire urmările adoptării unui certificat de vaccinare. Iniţiativa poate fi un cal troian, folosit pentru introducerea unor sisteme de identificare digitală mai largă, care pot favoriza exploatarea și excluderea, dacă sunt folosite în mod iresponsabil, avertizează expertul.
Pașaportul de vaccinare ar putea restricţiona circulaţia internaţională a miliarde de persoane în următorii ani, spune Fisher, subliniind că, deși ne dorim cu toţii înlăturarea restricţiilor impuse din cauza pandemiei, un asemenea instrument riscă „riscă să ne pună într-o stare de pandemie permanentă”.
Interesul public versus libertăţile individuale
Modul în care ne raportăm la ideea unui pașaport de vaccinare ţine de mentalitate și cultură, crede jurnalistul Martin Matei, care analizează diferenţa dintre reacţiile germanilor și ale francezilor faţă de această iniţiativă. Deși în ambele ţări există un grad de încredere ridicat în vaccin și în imunizarea colectivă, există diferenţe în perspectiva asupra utilităţii certificatului de vaccinare, dar și asupra modului de utilizare. Germanii consideră documentul o alternativă salutară la numeroasele restricţii impuse de-a lungul pandemiei (un sondaj YouGov arată că doar 26% dintre germani mai susţin măsurile antiepidemice ale guvernului, faţă de 73%, la începutul pandemiei). În schimb, francezii se tem că pașaportul de vaccinare ar reprezenta un mijloc de restrângere a libertăţii, odată ce accesul la teatru sau cafenea ar fi îngăduit doar celor care fac dovada imunizării la noul coronavirus.
Citește și: COVID-19 și starea de urgenţă. Cum rămâne cu libertatea?
Discuţia despre obligativitatea vaccinării depășește perspectivele culturale diferite; în fond, este vorba despre o schimbare a modului în care definim libertatea individuală, scrie medicul Florian Berghea.
Nu există un răspuns etic definitiv la întrebările cu care ne confruntă pandemia, dar suntem pe cale de a-l formula, susţine medicul. Cu alte cuvinte, este greu să oferi un răspuns la întrebări legate de obligativitatea vaccinării sau de corectitudinea elaborării unui pașaport de vaccinare, subliniază Berghea, care se lansează într-o analiză detaliată a diferenţelor și asemănărilor dintre bunul public și cel privat, precum și a echilibrului care trebuie să existe între libertatea individului, voinţa societăţii și principiile morale.
Vaccinarea produce atât un bun privat (siguranţa medicală a individului), cât și un bun public (siguranţa medicală a societăţii) și, din păcate, societatea nu poate promova creșterea siguranţei medicale a tuturor fără să restrângă drepturile individuale, crede medicul.
În contextul pandemiei, drepturile individuale încă primează, dar chiar și în democraţiile consolidate se conturează tot mai clar susţinerea pentru siguranţa medicală publică în detrimentul libertăţii individuale.
Dacă această tendinţă continuă, vom fi martori, crede medicul, la o nouă abordare a libertăţii individului faţă de vaccinare, cu consecinţe care să reverbereze și dincolo de acest context de pandemie. O concluzie asupra căruia merită să reflectăm, în timp ce încercăm să găsim un echilibru între responsabilitatea faţă de ceilalţi, nevoia de a găsi soluţii la criză, și nevoia de a respecta libertatea, acel „bun care permite omului să se bucure de toate celelalte bunuri ale sale”, după cum o definea Montesquieu.
Carmen Lăiu este redactor Semnele timpului și ST Network.
