„Decapitarea” lui James Folley aduce doar avantaje Statului Islamic

1130

Printr-un videoclip postat pe internet, grupul de extremiști Statul Islamic revendică decapitarea unui jurnalist american independent, care a fost răpit în Siria în anul 2012. Clipul a fost transmis, într-o versiune neexplicită, de marile trusturi de presă, unele televiziuni americane declarându-i autenticitatea, deși aceasta încă nu a fost dovedită.

Clipul video publicat de gruparea islamistă (atenţie, imaginile pot fi tulburătoare) este un colaj alcătuit din declaraţii ale președintelui Obama, imagini ale unor explozii și imagini dintr-o zonă deșertică greu de identificat, în care un bărbat care pare să fie James Foley stă în genunchi lângă un bărbat mascat și rostește un discurs antiamerican.

Intitulat „Mesaj către America”, videoclipul filmat HD durează circa 5 minute și se constituie într-o critică a atacurilor americane conduse împotriva extremiștilor SI care au asediat nordul Irakului. Presupusa decapitare a jurnalistului american ar fi, în acest context, o răzbunare a primului atac aerian.

Bărbatul mascat este îmbrăcat cu totul în negru și vorbește în engleză cu accent britanic. Aparenta lui victimă este îmbrăcată într-o uniformă portocalie și are un accent american.

Călăul identifică victima drept jurnalistul independent James Foley și declară explicit că moartea lui este o consecinţă directă a deciziei președintelui Obama de a bombarda Irakul. Victima transmite un mesaj către rude, cărora le spune că și-ar fi dorit să aibă mai mult timp, și că Obama i-a semnat sentinţa atunci când a aprobat atacul.

După ceea ce pare a fi o decapitare, clipul se încheie cu imaginea unui alt jurnalist răpit, a cărui soartă, spune mascatul de lângă, depinde de ce va face Barack Obama în continuare.

Reacţiile imediate

Reprezentanţi ai Casei Albe, citaţi de presa internaţională au spus că, dacă decapitarea este reală, incidentul este unul oripilant, însă ei au declarat și că serviciile de informaţii trebuie mai întâi să evalueze autenticitatea imaginilor. Ulterior experţii au confirmat crima.

Deși Casa Albă nu s-a pronunţat iniţial cu privire la veridicitatea imaginilor, presa a fost mai puţin reţinută. Un reportaj breaking news difuzat de CNN anunţa drept sigură decapitarea, bazându-și informaţia pe acest clip video.

Mai mult, un mesaj despre care se spune că ar fi fost trimis de mama lui Foley celor care administrează pagina Facebook Free James Foley (Eliberaţi-l pe James Foley) spunea că „nu am fost niciodată mai mândri de fiul nostru Jim. Și-a dat viaţa încercând să arate lumii suferinţa poporului sirian. Implorăm răpitorii să cruţe vieţile ostaticilor care au mai rămas. Ca și Jim, ei sunt nevinovaţi. Nu au niciun control asupra politicii guvernamentale americane în Irak, Siria, sau în altă parte.”

Mediatizarea, un câștig pentru teroriști

Sigur, jurnaliștii ostatici nu influenţează deciziile guvernului, însă opinia publică modelată de prezentarea reportajelor din Orientul Mijlociu poate avea o influenţă puternică. Acest mecanism constituie motivaţia pentru care SI a făcut publică acea filmare, fie ea autentică sau nu.

Indiferent de orientarea lor, teroriștii au nevoie de notorietate. Iar beneficiul de publicitate în urma acoperirii mediatice internaţionale nu poate fi cuantificat. Ce companie își permite să apară zilnic la știrile din prime-time la cele mai populare televiziuni ale lumii? Teroriștii sunt însă acolo, iar mesajele lor ajung la oameni de pe toate continentele.

Notorietatea este avantajoasă pentru teroriști, pe mai multe planuri.

Legitimitate. Pe de o parte, expunerea în presă, care îi face cunoscuţi, le legitimizează acţiunile în faţa susţinătorilor lor. Prin publicizare, ei devin actori importanţi pe scena lumii, ceea ce le întărește discursul bazat deseori pe caracterul „salvator” al misiunii lor în regiunea pe care doresc să o domine.

Susţinere. Apoi, prin modul în care relatează despre acţiunile teroriste, instituţiile de presă pot transmite indirect un mesaj de acord faţă de cauza pentru care luptă teroriștii, în ciuda revoltei faţă de modul lor de acţiune. O astfel de raportare este benefică grupărilor.

Păgubirea inamicului. Pe de altă parte, relatările despre impactul terorist pot lovi în imaginea inamicului (deseori în guverne). Opinia publică poate ajunge să creadă că guvernul nu are capacitatea de a-și apăra poporul, iar climatul de neîncredere va fi alimentat de relatările de presă care amplifică panica. Dezavantajul de imagine se reflectă deseori și economic, în ţările afectate de terorism investiţiile și turismul înregistrând scăderi financiare dramatice.

Reacţii disproporţionate. Nu în ultimul rând, în funcţie de modul în care prezintă evenimentele, presa poate influenţa indirect guvernele influenţând mai întâi opinia publică, și poate genera reacţii guvernamentale disproporţionate în raport cu incidentele prezentate.

În ultima lună, notorietatea grupării Statul Islamic a crescut fulminant, de la o organizaţie inexistentă, în urmă cu un singur an, la cea mai de temut mișcare de insurgenţă din Irak, la ora actuală. Acţiunile militare virulente conduse de SI în nordul Irakului au asigurat grupării atenţia mediatică de care avea nevoie pentru a-și consolida un capital de imagine fără concurenţă în rândul organizaţiilor teroriste din Orientul Mijlociu.

Vina presei

Presa a contribuit la cauza SI în mod inevitabil, într-o lume în care informaţia s-a globalizat. Chiar dacă intenţia mass-media nu a fost neapărat aceea de a manipula publicul în serviciul grupării teroriste, acesta ar putea fi un rezultat secundar al goanei presei după premiere și exclusivităţi.

Este un cerc vicios care este puţin probabil să fie rupt curând, însă și o eroare pe care o putem corecta cel puţin individual, selectându-ne responsabil sursele de informare și cultivând o gândire critică în scopul de a evita manipularea. Fie ea și neintenţionată.

Foto: Nicole Tung