Din ce în ce mai multe orașe din Germania sunt asaltate de proteste de amploare faţă de valul de islamizare a Europei. Însă problema în sine nu este una specifică Germaniei, ci este imaginea eșecului multiculturalismului european.

Grupul PEGIDA (Europenii Patrioţi împotriva Islamizării Vestului) a organizat aproape săptămânal proteste în care a reclamat că Germania primește nediscriminatoriu refugiaţi. Protestatarii germani afirmă că se opun islamului, jihadiștilor și străinilor care refuză să se integreze în societatea germană. Obiectivul concret al manifestanţilor este contestarea multiculturalismului, considerat vinovat de diluarea culturii creștine germane.

Chiar dacă PEGIDA nu a reușit să contureze încă o masă critică majoritară, fenomenul pe care l-a generat nu poate fi neglijat. Încă din luna octombrie, cei care se opun islamizării Europei au ieşit pe străzile din Germania în număr mare. Şi, dacă la primele proteste, cele din Dresda, au participat doar câteva sute de persoane, la mijlocul lunii decembrie, numărul lor a depăşit 15.000. Recent, au fost 18.000. Mai mult decât atât, aproximativ 30% din germani sunt de părere că PEGIDA este o mişcare legitimă.

Dincolo de cortină

Se face prea multă vâlvă în jurul acestui subiect, e de părere jurnalistul Daniel Heinrich, de la DW. În opinia sa, succesul organizaţiei se datorează unui sentiment difuz de nesiguranţă, provenit din teama omniprezentă faţă de teroarea islamistă și faţă de musulmanii din Germania care devin jihadişti şi pleacă să lupte alături de Statul Islamic. Motivul pentru care aceste temeri nu sunt demontate este simplu, susţine jurnalistul german: „Problema e că în Germania nu există nicio dezbatere publică serioasă pe marginea acestor temeri. Aşa că oamenii nu se mai simt luaţi în serios”, iar aceasta nu face decât să ilustreze „cât de mult s-a îndepărtat politica de cetăţeni şi cum îi împinge în braţele extremiştilor de dreapta”.

La prima vedere, cei care ies în stradă par doar neonaziști. Presa germană infirmă acest lucru. Mulţi dintre protestatari nu sunt interesaţi de musulmani şi de islam, spune sociologul Dieter Rucht. „Există, de 10-15 ani, un motiv difuz în mentalul colectiv din toate ţările occidentale. Este vorba, de fapt, despre frica zilei de mâine, pierderea locului de muncă şi ajungerea la marginea societăţii”. Cu alte cuvinte, PEGIDA se pliază perfect pe lipsa de încredere a oamenilor în partidele politice și în deciziile acestora.

Conștientizarea creșterii simpatiei faţă de PEGIDA a început să stârnească îngrijorare în cercurile elitelor politice nu numai din Germania, dar și din Franţa și Marea Britanie, ţări în care numărul musulmanilor crește rapid. Presa franceză se întreabă când va trece valul protestelor Rinul. Reacţii la fenomenul islamizării au apărut și în mediul cultural francez. Scriitorul Michel Houellebecq observa că „islamul este într-o fază ascendentă”, ceea ce francezului nu i se pare deloc anormal. În opinia sa, catolicismul și islamul sunt două curente în ascensiune, spre deosebire de ideologia protestantă. „Vorbim de un suicid al Occidentului, o sinucidere demografică, economică și mai ales spirituală.” Cu alte cuvinte, islamul este pe o pantă ascendentă tocmai fiindcă mizează pe forţa spirituală, ceea ce cu dificultate se mai poate afirma în privinţa spaţiului protestant.

Istoria Occidentului ospitalier, aproape de final

Scriitorul francez nu este singurul care intuiește finalul unei lumi, așa cum a fost structurată până în prezent. Și istoricul român Lucian Boia, în cartea Sfârșitul Occidentului, anunţa că spaţiul apusean se află în faţa unei numărători inverse. „Aşa ne-a fost dat: să trăim o epocă de răscruce. Fascinantă sau derutantă, în funcţie de percepţia şi gradul de adaptabilitate ale fiecărui individ. O istorie se încheie şi o alta prinde contur. Nu este sfârşitul lumii, dar e ceva ce oarecum îi seamănă: sfârşitul unei lumi. O lume apune şi se întrevăd, ca prin ceaţă, contururile nedesluşite ale unei lumi noi.” Într-un interviu acordat ziarului Adevărul pe marginea cărţii sale, Boia afirma că „Occidentul a cam obosit, nu mai oferă suficient vis, nu mai oferă suficientă perspectivă pentru lumea de mâine”.

Pe acest fond, multiculturalismul, care era una dintre emblemele spiritului european, pare să își trăiască ultimele clipe. Un avertisment în această privinţă l-a oferit cancelarul Germaniei încă din 2010, atunci când sesiza că „încercările de a construi o societate multiculturală în Germania au eșuat complet”. În viziunea Angelei Merkel, așa-numitul concept multikulti nu a funcţionat, iar imigranţii trebuie să depună mai multe eforturi pentru a se integra. Vizaţi în mod special erau musulmanii. Declaraţia cancelarului german şoca lumea diplomatică la momentul respectiv.

Ulterior, li s-a oferit posibilitatea și altor lideri europeni să adopte poziţii chiar mai critice. Preşedintele Franţei de la acea dată, Nicolas Sarkozy, afirma că „în toate democraţiile noastre, ne-am preocupat mai mult de identitatea celui care ajunge în ţară şi mai puţin de identitatea ţării care îl primeşte”. Era una dintre declaraţiile care se înscriu în același registru cu ceea ce afirmă protestatarii pe străzile Germaniei. Aceleași nuanţe le-a exprimat și premierul britanic David Cameron, pentru care „doctrina statului multicultural a eșuat și se va renunţa la ea”.

Ce urmează?

„Islam şi integrare: constatarea eşecului franco-german”, titrează Le Monde, conform RFI, care publică un sondaj potrivit căruia „68% dintre francezi şi 75% dintre germani consideră că musulmanii nu sunt bine integraţi în societate. Pe acest fond de ostilitate se va scrie, cel mai probabil, istoria următorilor ani. În aceste condiţii, este improbabilă islamizarea Europei. Mai degrabă temerea este folosită ca pretext pentru exprimarea nemulţumirilor cotidiene.

Faptul că integrarea islamică în spaţiul occidental este un eșec constituie un aspect care putea fi intuit. Liberalismul occidental nu reprezintă cea mai bună ofertă în perspectiva modelării fundamentalismului islamic. Sunt două lumi cu repere așezate pe axe valorice diferite. De aici poate proveni și sentimentul unui eșec al integrării. Cu zeci de ani în urmă, un episod similar s-a întâmplat cu evreii. Cei integraţi în societăţile cărora le-au aparţinut s-au secularizat. Cei care și-au constituit propriile enclave și-au conservat cultura, dar au fost percepuţi ca străini. Antisemitismul a venit ca o formă de refulare a unor frustrări mai adânci. În prezent, există riscul unei repetări de scenariu, dar cu actori diferiţi.