„Eu sunt Malala”. Eroismul ca stil de viaţă

7098

„Eu sunt Malala“ este mai mult decât o carte. Este jurnalul unei adolescente care şi-a învins frica şi şi-a cerut dreptul la o viaţă liberă, la educaţie.

A avut curajul să facă ceea ce adulţii ezitau: să se opună talibanilor. Gestul care i-a adus aproape moartea a fost transpus într-o carte a cărei lansare are loc acum și în limba română. Cunoscându-i istoria vieţii, este imposibilă reprimarea unei întrebări banale: care este motivaţia care poate determina un copil să devină erou pe viaţă?

Când talibanii au preluat controlul asupra Văii Swat din Pakistan, prea puţini le-au stat împotrivă. Doar o adolescentă, Malala Yousafzai, şi-a învins frica şi şi-a cerut dreptul la educaţie.

În 2012 era pe punctul de a plăti cu viaţa pentru îndrăzneala ei. A fost împuşcată în cap, în timp ce se întorcea cu autobuzul de la şcoală. Talibanii au avut intenţia unei execuţii. A supravieţuit însă miraculos. Nu avea nici şaisprezece ani când a devenit un simbol al protestului paşnic şi cea mai tânără favorită la Premiul Nobel pentru Pace.

La o vârstă când alţii sunt încă visători, Malala a vorbit în forumul Naţiunilor Unite despre libertatea dreptului la educaţie. Ulterior şi-a publicat autobiografia şi a fost nominalizată la Premiul Nobel pentru Pace. O lume întreagă îi este recunoscătoare pentru idealismul și spiritul de sacrificiu de care a dat dovadă.

Malala, o provocare pemtru talibani

Într-o zi, cu un an în urmă, am plecat spre şcoală şi nu m-am mai întors. Am fost împuşcată de un taliban, apoi m-au scos din Pakistan cu avionul, inconştientă. Unii spun că nu mă voi mai întoarce niciodată acasă, dar eu cred, în adâncul sufletului, că într-o bună zi o voi face. Nu-i doresc nimănui să fie rupt de patria pe care o iubeşte”, spune Malala, în cuprinsul autobiografic al unei cărţi care poate constitui o lecţie de viaţă pentru toţi cititorii.

Povestea vieţii Malalei pare să fie desprinsă dintr-un scenariu de film. În realitate, este doar expresia unei dorinţe pe care fundamentaliștii religioși doreau să o înăbușe. „Haideţi să punem mâinile pe cărţi și pixuri. Ele sunt cele mai puternice arme ale noastre. […] Un copil, un profesor, un pix și o carte pot schimba lumea. Educaţia este singura soluţie. Educaţia e pe primul loc”, spune Malala, ca rezultat al unei gândiri care fascinează prin maturitatea și profunzimea ei.

Desigur, declaraţii de acest gen sosite din partea unei adolescente pot uimi publicul român. Fiindcă contrastul este puternic. Nu este o noutate faptul că, potrivit unui studiu PISA, elevii români sunt printre cei mai demotivaţi elevi din lume. Interesant ar fi de aflat ce ar spune Malala despre această situaţie și care ar fi mesajul pe care l-ar adresa elevilor români.

Nu ar fi greu de intuit. Prin exemplul ei, Malala a demonstrat că educaţia chiar constituie o prioritate. Și că merită să lupţi pentru ea. Ceea ce surprinde poate cel mai mult în privinţa ei nu este viziunea despre educaţie. O au și alţii la aceeași vârstă. Ci spiritul de sacrificiu de care a dat dovadă pentru un ideal pe care mulţi dintre elevii români îl ignoră.

Eroismul și riscurile de ordin fizic

Care este motivaţia care alimentează resursele unui tânăr în adoptarea unui stil de viaţă eroic? Pentru o descifrare corectă a subtilităţilor implicate în asumarea conștientă a eroismului, este necesară realizarea unei distincţii.

Nu pot fi confundate eroismul ocazional, de conjunctură, cu eroismul premeditat și de lungă durată. Deși ambele sunt remarcabile, nu constituie același lucru.

Confuzia este un rezultat al concepţiilor despre eroism, care pun accentul în primul rând pe riscul fizic, fără a se referi la alte componente ale actului eroic, cum ar fi nobleţea scopului sau actul nonviolent de sacrificiu. Una este să sari în foc pentru a salva pe cineva. Alta este să adopţi un comportament eroic de lungă durată în slujba unui ideal riscant.

Însă eroismul în serviciul unei idei nobile nu este de obicei atât de dramatic precum eroismul de risc fizic. Din această cauză, istoria a dovedit o înclinaţie mai mare spre înregistrarea eroismului cu implicaţii de risc fizic, considerat fiind ca o formă superioară de eroism. De aceea, soldatul s-a impus ca o emblemă a eroismului tradiţional.

Eroism marca Malala

Pe de altă parte, există forme de eroism civil care pot fi la fel de eroice ca eroismul cu riscuri fizice. De exemplu, oameni precum Gandhi, Nelson Mandela, Martin Luther King jr. s-au supus încercărilor activităţii eroice în mod conștient, voluntar și în cunoștinţă de cauză, zi după zi, cea mai mare parte a vieţii lor.

Malala ar putea fi inclusă în această categorie. Riscul ei nu a fost conjunctural și nici de scurtă durată. Deși a suferit fizic, intervenţia ei nu s-a limitat doar la atât. Aici apare nobleţea idealului.

În general nu știm care este matricea de decizie a acestui gen de eroi în momentul în care ei au ales să se angajeze în acţiuni marcate de risc. Concepţia tradiţional acceptată este cea conform căreia eroii sunt oameni excepţionali. Însă, unii eroi sunt oameni obișnuiţi care au făcut ceva extraordinar. Malala demonstrează din plin acest lucru.

Miturile antice promovau ideea unei gene a eroismului. În realitate, „binele, ca și răul, adesea a început în pași mici. Eroii progresează, ei nu se nasc”, după cum spunea rabinul Daniel Goldman. Iar modelele de viaţă sunt esenţiale în această privinţă.

Nu trebuie ignorat faptul că tatăl Malalei este el însuși un opozant al talibanilor. În aceste condiţii, eroismul ei nu ne mai surprinde. Nu este vorba de gene. Ci de educaţie. Aceeași educaţie pentru care a fost dispusă să își sacrifice chiar viaţa. Ca un erou.