Acest articol este din anul 1924 și a fost publicat într-o ediţie retrospectivă de colecţie Semnele timpului, ianuarie 2018, la împlinirea a 110 ani de la primul număr în limba româna al revistei.

Nu numai că Biblia e conformă cu adevărata ştiinţă, dar ea chiar este scriere ştiinţifică. Deşi tema sa principală e salvarea omenirii, totuş se ocupă şi de laturea astronomică, geologică, biologică, medicală şi inventivă a ştiinţei, revelând în toate aceste domenii minuni, pe cari cărturarii moderni deabiâ acum le scot la iveală.

Acum două mii de ani şi mai bine, scriitorii istoriei profetice a lui Dumnezeu şi-au simţit privirea atrasă de generaţia noastră, pentru minunatele invenţiuni ştiinţifice ale timpului. Gabriel, îngerul specialist în materie de profeţie, după ce a descoperit lui Daniel minunate lucruri cu privire la viitor, a zis: „Tu, însă, Daniele, ţine ascunse aceste cuvinte, şi pecetlueşte cartea, până la vremea sfârşitului. Atunci mulţi vor cu- treerâ şi cunoştinţa va creşte”.

Avantgarda civilizaţiei

Timpul nostru se aseamănă foarte mult cu descrierea profetică. Un spirit de înfrigurată cer­cetare a pus stăpânire pe neamul omenesc şi a făcut din secolul acesta un secol al muncii. Un dor aprins de a şti a dus pe oameni la cercetări, descoperiri şi invenţiuni ştiinţifice minunate. La începutul secolului nouăsprezece, lumea s’a ridicat din epoca întunecată a Evului Mediu.

Totdeauna Biblia a fost avantgarda civilizaţiei şi progresului. Când lumina Bibliei a fost stinsă, întunerecul moral şi intelectual a produs o profundă noapte în această lume ; dar când iarăş a fost pusă spre a fi de folos, a strălucit cu atâta putere, încât s’au atins cele mai interesante culmi morale şi intelectuale. Cu Biblia ca pionier la lucru, spiritul progresului a transformat Japonia, China, India, Africa, America de sud şi Insulele Mării. Regina din Madagascar trimeţând o scrisoare către Regina Angliei o întreba care este secretul prin care Anglia şi-a cucerit gloria. Ca răspuns, Regina i-a trimis o Biblie. Anglia şi Statele-Unite n’au fost numai apărătorii cei mai puternici ai Bibliei şi Evangheliei, ci chiar şi factori civilizatori de primul rang.

Ceeace e interesant, e că n’au avut seamăn în ce priveşte conceperea şi aplicaţia marilor invenţii. Biuroul de înregistrat invenţiile în Statele Unite, a dat cam două milioane de brevete de invenţiuni. In prezent înregistrează o sută de mii de invenţii pe an. Dacă toate aceste brevete ar fi aşezate cap la cap, ar înconjura pământul de şase ori. Singur Thomas Edison a obţinut mai mult de trei mii de brevete.

O bună dovadă de progres grăbit o putem avea în maşina de tipar. Dela maşina de mână a lui Franklin, care făcea 250 de impresiuni pe oră, până la marile maşini moderne cari tipăresc, împachetează, coase, taie şi numără 200.000 ziare pe oră, putând da şapte ediţii pe zi, e într’adevăr un pas desiul de mare. De curând s’a făcut o interesantă experienţă: ia ora 7,35 a.m., au fost tăiafi trei copaci. Trunchiurile lor au fost duse la fabrică, în mai puţin de două ore au fost transformate în pastă şi hârtie. La ora 9,30 balul de hârtie a fost dat la ziar şi la ora 10 dimineaţa, ziare tipărite pe hârtia, care cu două ore şi 25 de minute mai înainte era pom viu, se vindeau pe stradă.

Minunile electricităţii

Inventarea telegrafului în 1844 a fost începutul unei vremi de minuni ale electricităţii, al căror sfârşit nici cea mai vie imaginaţie nu-1 poate ajunge. Telegraful, telefonul şi radiofonul au revoluţionat mijloacele de comunicaţie. Mulţimea cablelor submarine, staţiile de telegrafie fără fir, au apropiat popoarele adunându-le la un loc. „Poţi tu să arunci fulgerele ca să plece? Iţi zic ele „Iată ne?” Iov 38, 35… Nu cumva această întrebare pe care Domnul o punea lui Iov, ar putea fi o aluzie la întrebuinţarea electricităţii din punct de vedere al mijloacelor de comunicaţie?

Îngerul prezicea: „Mulţi vor cutreerâ”, ceeace vrea să arate, că îmmulţindu*se cunoştinţa, mijloacele de comunicaţie se vor desăvârşi. Profetul Isaia, descriind „zilele din urmă”, dă următoarea caracteristică : „Carele lor sunt fără număr”. Isaia 2, 27. „Carul”, natural că reprezintă mijloacele de transport, despre cari mai mult ca oricând putem spune că astăzi s’au îm- mulţit. De pildă Statele-Unite ale Americii au 400.000 mile căi ferate. Pe ele circulă mai mult de 3.000.000 vagoane. In ţara aceasta sunt 18.000.000 automobile. In California este un automobil de fiecare a treia persoană.

Acum 2500 de ani profetul Naum, care trebuia să aducă o profeţie asupra Ninivei, a privit prin veacuri şi a ajuns până în vremurile noastre pe cari le descrie astfel: „De focul oţelului fulgeră carele, în ziua gătirei sale, şi lăncile se mişcă. Carele duruesc în uliţi şi se lovesc în pieţi: privirea lor este ca a făcliilor; aleargă ca fulgerele”. Naum 2, 3. 4. Ar putea da cineva o descriere mai bună pentru trenurile, automobilele, aeroplanele, ce aleargă şi sboară prin întunerecul nopţii?

Josephus Daniels, secretar la marine, vorbind în faţa unei adunări ştiinţifice, zicea : „Deşi trăim într’un timp când suni multe lucruri încă de re* zolvat, totuş ne putem bucura de privilegiul ce avem de a face parte din generaţia în timpul căreia visurile unor poeţi, văzători şi profeţi se realizează. Lucrurile cele mai fine din lume sunt visurile. „Unde nu este viziune, poporul decade”, spunea unul din vechii văzători; iar altul, care părea să depăşească mii de ani, văzând zilele noastre spunea: „Mulţi vor cu- treerâ şi cunoştinţa se va îmmulţi”. E lucru minunat ce prevedeau aceşti bătrâni înţelepţi. Naum însă nu vorbiâ de automobilele noastre când spunea: „carele duruesc în uliţi şi se lovesc în pieţi: privirea lor este ca a făcliilor; aleargă ca fulgerele?”

Boomerangul lui Voltaire

Pe temeiul profeţiei lui Naum,Sir Isaac Newton, savantul cel mai distins din secolul al 17-lea, prezicea, că va veni timpul când oamenii vor călători cu şaptezeci kilometri pe oră. Celebrul necredincios al Franţei, Voltaire, ridiculiza prezicerea lui Newton, spunând că Biblia îşi bate joc de oameni. Ca de obiceiu însă, râsul s’a dovedit a fi un fel de boomerang ce se întoarce chiar asupra necredinciosului ironic.

Ca să străbată continentul Ajnericii, oamenii aveau înainte nevoie de şase luni de călătorie cu carul cu boi. Poştalioanele au redus călătoria la trei luni; călare, şaizeci de zile ; prima locomotivă, la cincisprezece zile ; trenurile moderne la 96 de ore ; aeroplanul la 23 ore ; şi acum generaţia aceasta atât de nervoasă se plânge că a pierdut cinci minute. Astăzi putem să facem într’o zi atât cât făceau strămoşii noştri în şase luni, şi tot ne plângem de timpul pierdut!

Columb a trecut oceanul în două luni şi nouă zile; astăzi vapoarele moderne fac aceeaş călătorie în cinci zile. Aeroplanul trece în 42 ore; iar Generalul Mitchel dela serviciul aerian, spunea că în curând se va atinge ţinta de 500 mile pe oră, cu ocolirea lumii în trei zile şi trecerea oceanului în şase ceasuri. El spunea: „In curând va fi cu putinţă ca un om de afaceri să plece din New-York la şase dimineaţa, să ajungă la Londra sau în altă capitală europeană în timpul prânzului, să-şi încheie lucrările sale acolo şi apoi să ajungă acasă înainte de apusul soarelui”.

Epoca noastră este epoca afacerilor, şi a grabei şi D. Lloyd George exprimă acest lucru în sensul următor : „Sunt timpuri în istorie, când pare că lumea merge cu un pas încet, sau pare că ar sta pe loc. Dimpotrivă, pare că altădată într’un an se fac lucruri cari nu s’au făcut timp de’ veacuri. In asemenea timpuri trăim noi”.

Ce vrea să zică această grabă? Ce însemnează această nesăturabilă dorinţă după cunoştinţi? Ce are să ajungă lumea aceasta care timp de milenii a progresat prea puţin, şi deodată în această strălucită eră s’a transformat de nu o mai poţi cunoaşte?

Toate stările moderne ne dovedesc, că ani ajuns în „timpul sfârşitului” în ultima generaţie a domniei păcatului. Toate aceste transformări nu vin la întâmplare. Providenţa divină conduce toate acestea. Toate invenţiile moderne, cari ajută comunicaţia, călătoria şi răspândirea cunoştinţei sunt produse sub influenţele Inspiraţiei divine, şi anume cu scopul de a se încheiâ mai curând predicarea Evangheliei. „Căci Domnul va împlini pe deplin şi repede pe pământ ceeace a hotărît”. Rom. 9, 28. Curând se va zice „S’a făcut” şi „împărăţia lumii a trecut în mâinile Domnului nostru şi ale Hristosului Său ; şi El va împărăţi pe pământ”. Apoc. 11, 15.