Este revelator faptul că, într-o cultură din ce în ce mai seculară, oamenii încă mai sunt flămânzi de transcendent, de putere supranaturală. Luaţi în calcul, de exemplu, filmele cu cele mai mari încasări din anul 2018. Șase din primele zece au fost filme cu supereroi care zboară, se luptă și își croiesc drum spre ecranele și portofelele noastre. La fel ca zeii din mitologia greacă, acești zei se luptă cu îndoiala, gelozia și trădarea – toate deficienţele noastre umane amplificate, cu rezultate spectaculos de distructive.
Scenariștii de film creează intrigi care explorează problemele și preocupările contemporane – relaţiile de gen, rasismul, schimbările climatice –, dar cred că aici putem găsi o explicaţie psihologică mai profundă. Mulţi dintre noi privim la ce se întâmplă în jur, nedumeriţi de ritmul schimbării, luptându-ne să înţelegem ameninţările cu anihilarea cu care ne confruntăm, fie că este vorba despre război nuclear, dispariţia în masă a speciilor de plante și animale sau chiar riscul impactului cu niște asteroizi.
Este dificil să îţi dai seama cum să faci faţă acestor ameninţări sau ce ar trebui să simţi cu privire la ele. Sentimentul cel mai comun este neputinţa. Prin urmare, atunci când vedem eroii triumfând asupra celor care vor să distrugă o naţiune, lumea întreagă sau chiar universul, avem un răgaz fericit de 90 de minute, în care întrezărim posibilitatea de a spera; există oameni (poate chiar noi înșine?) care au puterea de a produce o schimbare notabilă.
Dar dacă nu este doar ficţiune? Ce se întâmplă dacă acel fior din interiorul nostru, care se naște la gândul de a schimba lumea, este un ecou palid al unui lucru real?
„Orice lucru El îl face frumos la vremea lui. A pus în inima lor chiar şi gândul veşniciei, măcar că omul nu poate cuprinde, de la început până la sfârşit, lucrarea pe care a făcut-o Dumnezeu” (Eclesiastul 3:11) – sunt cuvintele înţeleptului Solomon, care subliniază faptul că setea noastră de transcendent este, dincolo de o simplă dorinţă, un indiciu al unei realităţi care există dincolo de noi.
Putere supranaturală, conform promisiunii Lui
Dacă au existat oameni îndreptăţiţi să se simtă neputincioși, cu siguranţă printre ei ar trebui să se numere ucenicii lui Iisus Nazarineanul. Într-una dintre scenele finale ale Evangheliei după Ioan, îi găsim adunaţi într-o casă încuiată, deplângând execuţia brutală, neașteptată a Învăţătorului lor și temându-se că soldaţii romani ar putea să-i caute și pe ei.
Fără vreun avertisment, Iisus apare în mijlocul lor. Viu, dar cu rănile vizibile ale răstignirii Sale, așa încât nu poate fi vreo îndoială că El este. „«Pace vouă! Cum M-a trimis pe Mine Tatăl, aşa vă trimit şi Eu pe voi.» După aceste vorbe, a suflat peste ei şi le-a zis: «Luaţi Duh Sfânt!»” (Ioan 20:21-22).
Dar ce au însemnat aceste cuvinte? Evanghelistul Luca consemnează și alte instrucţiuni date de Iisus: „Pe când Se afla cu ei, le-a poruncit să nu se depărteze de Ierusalim, ci să aştepte acolo făgăduinţa Tatălui, «pe care», le-a zis El, «aţi auzit-o de la Mine. Căci Ioan a botezat cu apă, dar voi, nu după multe zile, veţi fi botezaţi cu Duhul Sfânt (…) veţi primi o putere, când Se va pogorî Duhul Sfânt peste voi, şi-Mi veţi fi martori în Ierusalim, în toată Iudeea, în Samaria şi până la marginile pământului»” (Faptele 1:4–8). Dar? Botez? Putere? Din nou, ucenicilor le-a fost greu să înţeleagă despre ce vorbea Iisus.
În următorul capitol al cărţii Faptele apostolilor, vedem că promisiunea lui Iisus începe să se împlinească: „În Ziua Cincizecimii, erau toţi împreună în acelaşi loc. Deodată, a venit din cer un sunet ca vâjâitul unui vânt puternic şi a umplut toată casa unde şedeau ei. Nişte limbi ca de foc au fost văzute împărţindu-se printre ei şi s-au aşezat câte una pe fiecare din ei. Şi toţi s-au umplut de Duh Sfânt şi au început să vorbească în alte limbi, după cum le dădea Duhul să vorbească. Şi se aflau atunci în Ierusalim iudei, oameni cucernici din toate neamurile care sunt sub cer. Când s-a auzit sunetul acela, mulţimea s-a adunat şi a rămas încremenită, pentru că fiecare îi auzea vorbind în limba lui. Toţi se mirau, se minunau şi ziceau unii către alţii: «Toţi aceştia care vorbesc nu sunt galileeni? Cum dar îi auzim vorbind fiecăruia din noi în limba noastră, în care ne-am născut? (…) îi auzim vorbind în limbile noastre lucrurile minunate ale lui Dumnezeu!» Toţi erau uimiţi, nu ştiau ce să creadă şi ziceau unii către alţii: «Ce vrea să zică aceasta?»” (Faptele 2:1–12).
Acesta a fost începutul mișcării creștine, care s-a răspândit în tot Imperiul Roman. În Faptele apostolilor sunt relatate urmările umplerii cu Duhul Sfânt – urmașii lui Hristos nu numai că au început să vorbească limbi pe care nu le cunoșteau până atunci, au vindecat bolnavi, au înviat morţi, au scăpat din închisoare, s-au teleportat, au prezis viitorul și au arătat perspicacitate și un curaj incredibil. „Când au văzut curajul lui Petru și Ioan și și-au dat seama că erau oameni simpli și neînvăţaţi, au rămas uimiţi și au observat că acești oameni fuseseră cu Isus” (Faptele apostolilor 4:13).
Este evident însă că niciuna dintre aceste „superputeri” nu își avea sursa în creștini – aceste daruri incredibile au fost primite de la Duhul Sfânt, care a lucrat prin ei. Mai mulţi comentatori biblici au remarcat că titlul cărţii Faptele apostolilor ar trebui să fie mai degrabă Faptele Duhului Sfânt, pentru că ar descrie mai bine evenimentele relatate în carte.
Ce sunt darurile spirituale?
În Noul Testament sunt menţionate o serie de daruri spirituale – de la profeţie la predicare, vindecare sau ospitalitate. Unele sunt evident supranaturale, altele sunt abilităţi considerate miraculoase doar de către cei care se află în apropierea unui eveniment sau acţiuni (de exemplu, dacă aș putea jongla brusc cu o drujbă sau aș reuși să rezolv ecuaţii matematice complicate în gând, acesta ar fi un adevărat miracol pentru mine, deși unii pot face aceste lucruri în mod natural). Episodul vorbirii în limbi, relatat în Faptele apostolilor, ne oferă câteva informaţii importante despre darurile spirituale autentice:
Darurile spirituale sunt date credincioșilor. Indiferent dacă credinciosul este nou în credinţă sau cu o experienţă îndelungată, darurile spirituale sunt rezervate celor care și-au predat viaţa complet lui Iisus. Duhul Sfânt încă vorbește inimilor necredincioșilor – ei pot fi chiar martori ai unor minuni –, dar prezenţa continuă a unui dar spiritual este un lucru diferit.
Darurile spirituale sunt oferite pentru beneficiul altora. A-L urma pe Iisus înseamnă a sluji, așa că timpul, eforturile și darurile creștinilor nu ar trebui folosite într-o manieră egoistă, ci mai degrabă canalizate spre alţii. Impulsul ucenicilor, după primirea Duhului Sfânt, a fost acela de a vorbi și altora despre minunile lui Dumnezeu. „Ca nişte buni ispravnici ai harului felurit al lui Dumnezeu, fiecare din voi să slujească altora după darul pe care l-a primit” (1 Petru 4:10) – acesta este îndemnul apostolului Petru.
Darurile spirituale sunt diverse. Capitolul al doilea al cărţii Faptele apostolilor relatează modul în care credincioșii vorbeau în diferite limbi, în timp ce apostolul Petru a început să predice cu putere în limba locală. Și chiar să vindece un olog din naștere, după cum consemnează capitolul următor al cărţii. Toate aceste daruri – și multe altele – au lucrat în armonie pentru a schimba vieţi și a răspândi mesajul lui Iisus. „Sunt felurite daruri, dar este acelaşi Duh; sunt felurite slujbe, dar este acelaşi Domn” (1 Corinteni 12:4,5).
Putere supranaturală – mergând la adevărata sursă
Poate te întrebi: dacă toate aceste relatări sunt adevărate, de ce nu văd darurile spirituale la lucru și astăzi? Mulţi alţii au fost frământaţi de aceeași întrebare.
„Nu cauţi suficient de bine”, ar putea fi replica unui credincios. Și ea redă un adevăr: dacă petreci suficient de mult timp în compania creștinilor autentici, vei auzi istorii despre vieţi transformate și despre evenimente care sfidează logica. Duhul Sfânt este într-adevăr activ în vieţile oamenilor – El le dă abilităţi pe care nu le aveau înainte și îi îndrumă pentru a face lucruri de care nu credeau că sunt capabili.
Miracolele se întâmplă încă – acele „coincidenţe” care se dovedesc a fi puncte de cotitură și chiar evenimente supranaturale, precum recuperări neașteptate după boli terminale.
În același timp, trebuie să admitem că astăzi nu vedem o creștere spectaculoasă, asemănătoare cu cea redată în Faptele apostolilor, a numărului de discipoli ai lui Iisus (cel puţin în Occident) și cu atât mai puţin a numărului de evenimente supranaturale care să transceadă explicaţiile raţionale și să aibă un caracter public. Dar această perioadă de somnolenţă spirituală nu este una fără precedent. În cartea profetului Samuel citim: „Cuvântul Domnului era rar în vremea aceea şi vedeniile nu erau dese” (1 Samuel 3:1). Sună cunoscut? În mod similar, în pilda celor 10 fecioare, care sunt un simbol al credincioșilor care așteaptă a doua venire a lui Iisus, toate cele 10 au adormit, atât cele înţelepte, cât și cele neînţelepte (Matei 25:1-13).
Ar trebui să ne așteptăm la o trezire? Răspunsul Bibliei este categoric: „După aceea, voi turna Duhul Meu peste orice făptură; fiii şi fiicele voastre vor proroci, bătrânii voştri vor visa visuri şi tinerii voştri vor avea vedenii. Chiar şi peste robi şi peste roabe voi turna Duhul Meu în zilele acelea” (Ioel 2:28,29). Apostolul Petru a citat aceste versete pentru a explica evenimentele miraculoase care au loc în al doilea capitol al Faptelor apostolilor, dar există toate motivele să credem că străvechea profeţie a lui Ioel așteaptă o împlinire viitoare, finală.
Te-ar putea interesa și: Cine sunt eu?
Duhul Sfânt nu poate fi forţat sau grăbit. Puterea lui va fi descătușată la momentul potrivit și în modul potrivit. Poate că ai simţit deja prezenţa și îndrumarea Lui — El vorbește adesea într-un „susur blând” (1 Regi 19:12). Are un set unic de cadouri, special concepute pentru tine. Primul pas este să înveţi cum să asculţi.
Darurile bune ale Duhului
În Noul Testament găsim diferite liste cu daruri spirituale. Există o suprapunere între aceste liste, precum și daruri unice menţionate în fiecare listă. Acest lucru sugerează că există un număr și o varietate mai mare de daruri spirituale decât cele enumerate.
Citește următoarele pasaje, care menţionează cel puţin unul din darurile spirituale pe care le oferă Duhul Sfânt:
- Romani 12:6–8
- 1 Corinteni 7:7,8
- 1 Corinteni 12:8–10
- 1 Corinteni 13:1–3
- 1 Corinteni 14:26
- Efeseni 4:11
- 1 Petru 4:9,10
Pentru a identifica darurile spirituale pe care le deţii, studiază cu atenţie aceste liste. Notează-le separat pe o foaie de hârtie. Roagă-te pentru prezenţa și puterea Duhului Sfânt, rugându-L să-ţi dezvăluie ce daruri ţi-a dat sau dorește să-ţi dea. Abordează acest subiect cu câţiva creștini maturi, căutând îndrumare de la ei.
Iar atunci când Dumnezeu te conduce către o anumită concluzie, începe să folosești darul pe care ţi l-a oferit și apoi analizează cu rugăciune rezultatele care nu vor întârzia să apară.
O versiune a acestui articol a apărut iniţial pe site-ul Signs of the Times Australia.
