Lupta pentru dovezi: Chiar a fost Iisus un personaj real?

1316

Astăzi, nu puţini sunt cei care au convingerea că Iisus este produsul minţii umane mai degrabă decât o figură istorică reală. Se ajunge la astfel de concluzii fiindcă se ignoră dovezile scrise care vin în sprijinul existenţei fizice a lui Iisus. Cel puţin aceasta este opinia argumentată a unui profesor britanic, și nu numai a lui.

Cu privire la sursele creştine în care apare Iisus şi în care este relatată viaţa Sa, contestatarii susţin că evangheliile au fost scrise la mult timp după moartea lui Iisus şi că alte cărţi ale Noului Testament au fost scrise de oameni care nu L-au cunoscut pe Iisus personal.

Și atunci, cât de real a fost Iisus? Simon Gathercole, profesor de Noul Testament la Universitatea Cambridge, încearcă să clarifice „enigma” într-un articol publicat în The Guardian. În opinia sa, dovezile istorice în favoarea vieţii și morţii lui Iisus din Nazaret sunt destul de numeroase, fiind menţionat, la câteva zeci de ani distanţă, de istoricii evrei și romani, precum și în zeci de scrieri creștine. Prin comparaţie, de exemplu, regele Arthur, care se presupune că a trăit în jurul anului 500, este menţionat abia după 300 sau 400 de ani de la perioada în care se presupune că ar fi trăit.

În cazul lui Hristos, dovezile scrise apar mult mai timpuriu și mult mai detaliat. Primele scrieri creștine sunt epistolele apostolului Pavel, cercetătorii fiind de acord că cea mai veche dintre scrisorile sale a fost scrisă la aproximativ 25 de ani de la moartea lui Iisus. De asemenea, unele dintre biografiile detaliate ale lui Iisus din evanghelii au fost scrise la aproximativ 40 de ani după moartea Sa. Este destul de greu de contestat autenticitatea evangheliilor, în condiţiile în care descrierile oferite sunt în acord cu cultura și geografia din Palestina primului secol. Evangheliile oferă „un portret mai puţin detaliat decât și-ar imagina unii creștini înfocaţi, dar mult mai bogat în detalii decât și-ar imagina unii sceptici”, susţine Marcus Borg, profesor de istorie a religiilor la Universitatea Statului Oregon.

Primul autor extern bisericii creștine care Îl menţionează pe Iisus a fost istoricul evreu Josephus Flavius, care a scris o istorie a iudaismului în jurul anului 93. El face două referiri la Iisus. Prima este controversată (fiind estimată ca o interpolare creștină), dar cealaltă face trimitere la Iacov, fratele lui „Iisus, așa-numitul Hristos”.

La aproximativ 20 de ani după Josephus au apărut menţiunile făcute de politicienii romani Pliniu și Tacitus. Pliniu insistă asupra faptului că creștinii se închinau lui Hristos ca unui zeu, iar Tacitus susţine că Iisus a fost executat în timp ce Pilat din Pont era prefectul roman peste Iudeea: „Christus, fondatorul acestei credinţe, a fost condamnat la moarte ca şi criminal de Pontius Pilate, procuratorul Iudeei”.

În opinia lui Gathercole, este surprinzător faptul că nu a existat în lumea antică nicio dezbatere pe tema dacă Iisus a fost sau nu o figură istorică. Din contră chiar, de exemplu în cea mai veche lucrare rabinică ce Îl amintește pe întemeietorul creștinismului, Iisus a fost denunţat drept copilul nelegitim al Mariei și al unui soldat, pe nume Pantera. Printre autorii păgâni, precum Lucian și filosoful Celsus, au existat încercări de a-L considera pe Iisus un înșelător, dar nimeni din lumea antică nu a pus sub semnul întrebării existenţa Lui. Pentru Celsus, Iisus s-a angajat ca servitor în Egipt şi, după ce a obţinut unele puteri miraculoase, de care egiptenii erau mândri, s-a întors în ţara sa şi s-a proclamat Dumnezeu.

Contestările au apărut mai degrabă în timpuri recente. Într-o astfel de încercare, filosoful francez Michel Onfray Îl consideră pe Iisus o simplă ipoteză, iar existenţa sa, o simplă idee. În urmă cu aproximativ 10 ani a fost iniţiat în SUA The Jesus Project. În încercarea de a răspunde dacă Iisus a fost un personaj real sau nu, unii autori au susţinut chiar că sintagma „Iisus din Nazaret” conţine o dublă falsificare, în condiţiile în care atât Iisus, cât și Nazaret sunt invenţii creștine. Cu timpul, aceste puneri sub semnul îndoielii ale istoricităţii lui Hristos au dat roade. Un studiu recent atestă că 40% dintre adulţii britanici nu cred că Iisus a fost o figură istorică. Destui sunt și cei care cred că Iisus nu a înviat.

O parte din confuzia populară în jurul istoricităţii lui Iisus poate fi cauzată de lipsa dovezilor arheologice precise. Chiar dacă în unele cercuri mai există încă interes legat de Giulgiul din Torino, care se presupune că ar fi fost giulgiul în care a fost îmbălsămat Iisus, este dificil de găsit istorici care să considere acest gen de materiale ca dovezi arheologice. Adevărul este că multe dintre așa-zisele dovezi arheologice au fost mai degrabă surse de exploatare a naivităţii oamenilor. De exemplu, în perioada medievală, bucăţile și așchiile de lemn ce au fost vândute ca provenind din Sfânta Cruce erau atât de multe încât s-ar fi putut construi o corabie din ele, conform unei celebre remarci a teologului din secolul al XVI-lea Jean Calvin. Mai nou, într-un documentar denumit Piroanele de pe Cruce, difuzat de History Channel, documentaristul Simcha Jacobovici a prezentat povestea a două piroane descoperite într-un mormânt din Ierusalim, concluzionând că au fost folosite la răstignirea lui Iisus. Însă mulţi istorici și arheologi au reacţionat, susţinând că aceste dovezi sunt în cel mai bun caz doar circumstanţiale, iar documentarul nu ar fi decât un produs conceput să se vândă în perioada Paștelui.

Cu toate acestea, arheologia a continuat să își manifeste interesul pentru dovezile care să demonstreze clar existenţa lui Iisus. Conform Huffington Post, detaliile menţionate în evanghelii corespund realităţilor istorice (satul Nazaret, sinagogile, ipocrizia preoţilor, răstignirea, modul de înmormântare). Acestora li se pot adăuga și argumente de ordin logic. Cartea Iisus a existat cu adevărat?, a istoricului american agnostic Bart D. Ehrman, aduce argumente în această privinţă. Unul dintre cele mai importante argumente logice este legat de caracterului lui Iisus. „Era de aşteptat ca Mesia să-şi înfrângă duşmanii – așa că, dacă ar fi să inventezi un Mesia, ai face unul puternic. Nu cred că ai inventa un Mesia care este umilit, torturat şi ucis de duşmanii Săi”, a afirmat Ehrman pentru Fall from Grace.

Totuși acestea sunt doar elemente asociate existenţei istorice a lui Iisus, nu dovezi directe. În aceste condiţii, documentele produse de creștini, de evrei și de scriitori romani constituie dovezile cele mai importante. „Aceste ocurenţe istorice abundente nu lasă nicio îndoială rezonabilă cu privire la viaţa și moartea lui Iisus. Întrebarea și mai interesantă, care merge dincolo de istorie și de fapte obiective, vizează viaţa și învierea lui Iisus”, conchide profesorul britanic, în articolul său din The Guardian.

DISTRIBUIE: