În marele conflict dintre bine și rău, dintre Hristos și marele amăgitor, săbiile se ascut din ce în ce mai tare. Cu cât ne apropiem de finalul istoriei, cu atât deslușim mai bine înverșunarea din spatele cortinei. Înșelătorul, adică șarpele cel vechi, numit diavolul, născocește metode din ce în ce mai dure pentru a câștiga o luptă pe care a pierdut-o deja de două mii de ani. În acest conflict, miza nu este salvarea lui; miza ești tu.

Acest conflict este unul vechi, iar ura lui Satana faţă de Hristos este de neimaginat; mereu a luptat pentru a-I uzurpa locul și pentru a-i pierde pentru veșnicie pe aceia pentru care El a murit. Dintotdeauna a încercat să contrafacă ceea ce a făcut Iisus – minuni, vindecări, chiar și învierea din morţi. Nimic din ce a spus Hristos nu a rămas necombătut. Adevărul despre moarte și viaţă, adevărul despre mântuire, adevărul despre sfinţire, adevărul despre învierea din morţi, adevărul despre veșnicie, toate au fost puse sub semnul îndoielii și al necredinţei.

Un maestru al contrafacerii

În contextul acesta, trebuie să fim conștienţi că Satana dorește să compromită chiar și cel mai măreţ eveniment al istoriei universului, a doua venire a lui Iisus Hristos pe pământ. Revenirea lui Iisus a fost și a rămas speranţa credincioșilor de-a lungul veacurilor – diaconul Ștefan, lovit cu pietre, avea în ceasul morţii ochii aţintiţi spre revenirea lui Hristos și aceeași speranţă i-a susţinut pe creștinii uciși în arene de lei sau arși pe rug. Creștinii au așteptat și așteaptă încă nerăbdători revenirea în slavă a Mântuitorului lor iubit. Tocmai acesta este evenimentul pe care Satana dorește să-l compromită, plănuind să ruineze speranţa celor care au răbdat până la sfârșit.

Una dintre strategiile lui este aceea de a amăgi oamenii să conteste adevăruri fundamentale ale Bibliei, pentru a compromite, în final, evenimentul cel mai așteptat din univers.

Întrebarea majoră care se ridică în această dispută este: Are putere Satana să imite lucrările lui Dumnezeu? Să nu uităm că „Satana este un cititor sârguincios al Bibliei. El știe că timpul lui este scurt și caută să contrafacă în orice punct lucrarea Domnului pe acest pământ” (Ellen G. White, Lucrarea misionară medicală, p. 110, orig.). Pe vremea lui Moise a reușit să contrafacă primele minuni făcute de Dumnezeu prin Moise și Aron, folosindu-i pe vrăjitorii Egiptului. Cartea Apocalipsa ne dezvăluie că va avea puterea de a coborî și foc din cer, ceea ce nu i-a fost permis pe vremea profetului Ilie Tișbitul, pe muntele Carmel.

Noul Testament ne avertizează că „Satana se preface într-un înger de lumină” și „slujitorii lui se prefac în slujitori ai neprihănirii” (2 Corinteni 11:14-15). Apostolul Ioan a auzit o voce din cer exclamând: „Vai de voi, pământ și mare! Căci diavolul s-a coborât la voi cuprins de o mânie mare, fiindcă știe că are puţină vreme” (Apocalipsa 12:12). Să nu uităm, miza cea mare nu este salvarea lui, ci pierzarea noastră. Vorbind despre ziua judecăţii, Domnul Iisus a spus: „Mulţi Îmi vor zice în ziua aceea: «Doamne, Doamne! N-am prorocit noi în Numele Tău? N-am scos noi draci în Numele Tău? Și n-am făcut noi multe minuni în Numele Tău?» Atunci le voi spune curat: «Niciodată nu v-am cunoscut; depărtaţi-vă de la Mine, voi toţi care lucraţi fărădelege»” (Matei 7:22-23).

Minunile care induc în eroare

În zilele din urmă, semnele și minunile vor fi misiunea specială a lui Satana. Prin acestea, el va înșela mai mulţi oameni decât prin orice alte metode. Însuși Domnul Iisus a avertizat că „hristoși mincinoși și proroci mincinoși (…) vor face semne mari și minuni” (Matei 24:24). Prin urmare, săvârșirea de minuni nu este o dovadă a autenticităţii credinţei. Puterea aceasta o are și Satana, cel care, înainte de căderea lui în păcat, a fost un înger de lumină. Iar acum preocuparea lui este să-i determine pe oameni să îi subestimeze puterea de a înfăptui miracole.

În timp ce în Rugăciunea Domnească suntem învăţaţi să ne rugăm „Vie Împărăţia Ta”, ne descoperim foarte nepregătiţi să o întâmpinăm, în timp ce diavolul se pregătește foarte minuţios să compromită gloriosul eveniment. Există totuși speranţă că putem deosebi minciuna de adevăr. Cei aleși ai lui Dumnezeu, oamenii cucernici care se preocupă mereu și mereu cu cercetarea Scripturii și împlinirea ei, vor putea deosebi ceea ce este autentic de ceea ce este fals.

Sunt mai multe căi prin care diavolul încearcă să înșele omenirea. În primul rând, dacă reușește să ne abată atenţia de la revenirea lui Hristos, atunci diavolul a obţinut întru totul ceea ce și-a propus. Materialismul nu a fost niciodată mai evident în societate ca în aceste zile ale veacului XXI.

Aleargă omenirea cu disperare nu pentru pâine și apă, ci pentru mult mai mult. Oamenii sunt „iubitori de sine, iubitori de bani, lăudăroși, trufași, hulitori, neascultători de părinţi, nemulţumitori, fără evlavie (…) îngâmfaţi, iubitori mai mult de plăceri decât iubitori de Dumnezeu, având doar o formă de evlavie” (2 Timotei 3:2,4,5). Satana ne strigă să ne bucurăm de plăcerile pământului, să vedem în el un rai tangibil, în care să se dilueze orice așteptare a unei împărăţii a slavei. Schimbând ordinea priorităţilor în mintea omului, diavolul l-a ademenit să caute fericirea vremelnică și slava trecătoare.

Pentru cei care cred că va veni o Împărăţie a slavei, diavolul are și alte arme în arsenalul său. În creștinism și în afara lui se profetizează ani, luni și zile în care va reveni Iisus. În vria atâtor alerte false, mulţi aproape că au devenit imuni la adevăratele semnale de avertizare. Pentru unii, revenirea lui Iisus a fost golită de conţinut, iar alţii fac din acest subiect ţinta batjocurii: „Unde este făgăduinţa venirii Lui? Căci de când au adormit părinţii noștri, toate rămân așa cum erau de la începutul zidirii” (2 Petru 3:4).

În dimineaţa zilei de 16 ianuarie 1983, nimic nu prevestea necazul care urma să se abată asupra orășelului de pe malul drept al Mureșului. La ora 11 fără un sfert s-a auzit o explozie puternică; la Secţia turnătorie a fabricii din localitate tocmai se produsese un accident de muncă dezastruos, curmând viaţa a 11 muncitori. Drama care a îndoliat un oraș ar fi putut fi însă prevenită. Sistemul de alarmare și siguranţă de la cuptoare era defect, iar alarma pornea foarte des, chiar dacă temperatura nu era extrem de ridicată în cuptoare. Sunetul alarmei devenise deja un element familiar, pe care muncitorii au început să-l ignore. În dimineaţa tragediei, temperatura urcase primejdios în interiorul cuptorului de topit, dar alarma nu a mai îngrijorat pe nimeni, chiar atunci când era cea mai mare nevoie de ea.

Semnele prevestitoare ale celei de a doua veniri a lui Iisus se desfășoară chiar sub ochii noștri, indicând finalul istoriei. Dar ele sunt contrafăcute, pentru a duce omenirea în eroare.

O mulţime de alarme false fac oamenii să devină imuni la avertizare. „Prin aceste mijloace vor fi amăgiţi atât conducătorii, cât și supușii. Se vor ridica persoane care vor pretinde că sunt Însuși Hristos și vor revendica titlul și închinarea care Îi aparţin Răscumpărătorului lumii. Ei vor face minuni uimitoare de vindecare și vor pretinde că au descoperiri din cer care vor contrazice mărturia Scripturilor.” (Ellen G. White, Tragedia veacurilor, p. 624, orig.)

Deslușind semnalul eliberării

Conștient de contrafacerile din vremea lui, apostolul Pavel îi avertiza pe credincioșii din Galatia: „Nu doar că este o altă evanghelie, dar sunt unii oameni care vă tulbură şi voiesc să răstoarne Evanghelia lui Hristos. Dar chiar dacă noi înşine sau un înger din cer ar veni să vă propovăduiască o evanghelie deosebită de aceea pe care v-am propovăduit-o noi, să fie anatema!” (Galateni 1:7-8)

Credincioșilor din Tesalonic, apostolul le scria despre un personaj care va fi întruchiparea răului și care va apărea la vremea sfârșitului, când lumea se va lepăda de credinţă: „omul fărădelegii, fiul pierzării, potrivnicul care se înalţă mai presus de tot ce se numeşte «Dumnezeu» sau de ce este vrednic de închinare. Aşa că se va aşeza în Templul lui Dumnezeu, dându-se drept Dumnezeu. (…) Acel Nelegiuit, pe care Domnul Isus îl va nimici cu suflarea gurii Sale şi-l va prăpădi cu arătarea venirii Sale. Arătarea lui se va face prin puterea Satanei, cu tot felul de minuni, de semne şi puteri mincinoase şi cu toate amăgirile nelegiuirii pentru cei ce sunt pe calea pierzării, pentru că n-au primit dragostea adevărului ca să fie mântuiţi” (2 Tesaloniceni 2:3-4,8-10).

Textul biblic vorbește de o contrafacere a revenirii pe nori a Mântuitorului Iisus Hristos – tentativa finală a Satanei de a amăgi, dacă va fi posibil, chiar și elitele creștinismului. Va fi marea fraudă prin care îi va pierde pe toţi cei care nu sunt bine înrădăcinaţi în credinţă și în Sfintele Scripturi.

În valul de dezamăgire care i-a cuprins pe ucenici atunci când Învăţătorul lor S-a ridicat la cer, făgăduinţa revenirii a oferit mângâiere și speranţă. Biserica a trăit și a propovăduit această speranţă veac după veac. De-a lungul timpului, credincioșii au întreţinut acest adevăr sădit în sufletul lor. Iar în acest context de mare așteptare, de criză și frământări, Satana prinde momentul pentru ultima și cea mai mare imitaţie.

„Ca o încoronare a marii drame de amăgire, însuși Satana va lua chipul lui Hristos. Biserica a mărturisit timp îndelungat că așteaptă venirea Mântuitorului ca împlinire a nădejdii ei. Acum, marele amăgitor va face să se arate ca și când Hristos ar fi venit. În diferite părţi ale pământului, Satana se va prezenta între oameni ca o fiinţă maiestuoasă, de o strălucire orbitoare, care se va asemăna cu descrierea Fiului lui Dumnezeu făcută de Ioan în Apocalipsa” (Ellen G. White, Tragedia veacurilor, p. 624, orig.).

Mântuitorul Însuși ne avertizează că va veni vremea în care se va zice: „Iată, Hristosul este aici sau acolo” (Matei 24:23), sfătuindu-ne să rămânem prudenţi în faţa acestor încercări de a-I falsifica venirea: „Deci, dacă vă vor zice: «Iată-L în pustie», să nu vă duceţi acolo! «Iată-l în odăiţe ascunse», să nu credeţi. Căci, cum iese fulgerul de la răsărit şi se vede până la apus, aşa va fi şi venirea Fiului omului” (Matei 24:26-27).

Cel de-al Doilea Război Mondial era în plină desfășurare. Un pluton de cercetași a fost trimis să traverseze muntele, pentru a spiona inamicul, dar acesta i-a observat și a început acţiunea de încercuire și de prindere. Cercetașii s-au refugiat într-o mică peșteră, iar după o vreme Hans, comandantul plutonului, s-a strecurat afară să cerceteze zona și să încerce să aducă întăriri. La plecare s-a înţeles cu camarazii să le transmită printr-un fluierat cu care erau obișnuiţi semnalul că au sosit ajutoarele, așa că își pot abandona ascunzătoarea și să urce din nou spre creasta muntelui.

În mica ascunzătoare, tensiunea a început să crească pe măsura trecerii timpului. Aveau încredere în promisiunea lui Hans, dar se temeau ca întârzierea să nu fi fost cauzată de capturarea lui. Cel mai tensionat dintre toţi era un soldat tânăr, sosit doar de câteva zile în plutonul de cercetași. Se apropiau de a doua seară de așteptare când liniștea a fost străpunsă de un fluierat prelung. „A venit comandantul! A venit salvarea noastră!” a tresărit bucuros Erik, tânărul soldat, intrigat de impasibilitatea cu care tovarășii lui reacţionau la semnalul auzit. Soldaţii au încercat să îl convingă că acesta nu era semnalul eliberării. Flămând, înfrigurat și obosit, Erik a rămas surd la argumentele tovarășilor săi și a părăsit peștera, urcând muntele spre (ceea ce credea a fi) eliberarea mult așteptată. Câteva focuri de armă l-au secerat la pământ. În scurt timp, restul plutonului a fost reperat și capturat. În tot acest timp, Hans stătea ascuns pe vârful muntelui și aștepta momentul potrivit să intervină. Doar că unul dintre soldaţii săi nu cunoscuse semnalul care i-ar fi salvat pe toţi.

Credincioșii știu că Iisus se va întoarce cu siguranţă, așa cum a promis, ca să-i elibereze de pe acest tărâm al morţii. Nu va veni în ascuns, alegând un loc sau altul, ci „cum iese fulgerul şi luminează de la o margine a cerului până la cealaltă, aşa va fi şi Fiul omului în ziua Sa” (Luca 17:24). Urmează cea mai frumoasă reuniune din câte a văzut universul, așa că, pe măsură ce pașii Lui se apropie, să ne pregătim să Îl întâmpinăm, având în inimă și-n minte gândul acesta: „Vie împărăţia Ta!”.

Acest material face parte dintr-o serie de 15 articole însoţite de prezentări video, adunate sub genericul Vie Împărăţia Ta. Puteţi urmări integral programele aici.