Cum putem lupta împotriva morţii

1181

Viaţa pe acest pământ nu există în afara a două experienţe naturale la care suntem obligaţi să participăm, fie că vrem, fie că nu: nașterea și moartea. Iar acest lucru ne deranjează. Prin urmare, între ideea realizării unei mașini a timpului și găsirea unor metode care să prelungească viaţa, cei mai mulţi au hotărât că e mai fezabil să investească în a doua soluţie, pentru a îndrepta această nedreptate.

Omul care a creat, în colaborare, PayPal este obișnuit să rezolve probleme mari, cum ar fi problema nesiguranţei plăţilor pe internet. Soluţia găsită de el a îmbunătăţit tangibil viaţa tuturor. Acum dorește să rezolve o altă problemă pe care o avem cu toţii – vrea să rezolve moartea.

Moartea, problema vieţii

Când ai destui bani ca să trăiești regește toată viaţa, și tu, și următoarele generaţii, ai o altă problemă, și anume că nu ai destulă viaţă pentru a te bucura de toţi banii și de ceea ce poţi cumpăra cu ei. Prin urmare, moartea e o inconvenienţă.

Peter Thiel, colaboratorul pentru PayPal, crede că în ceea ce privește atitudinea în faţa morţii, există trei feluri de oameni: cei care o neagă, cei care o acceptă și cei care luptă împotriva ei, el făcând parte din ultima categorie. Atitudinea lui Thiel faţă de moarte, așa cum singur o descrie, se reduce la câteva cuvinte ce aduc aminte de o poveste ce circula despre președintele american Calvin Coolidge.

Se spune că președintele, un om tăcut, venind de la biserică într-o duminică dimineaţă, a fost întrebat despre ce a fost predica. „Despre păcat”, a răspuns Coolidge. „Și ce a spus pastorul?” vine următoarea întrebare. „Că este împotriva lui.” Cam așa este și cu atitudinea lui Thiel faţă de moarte: „Practic, sunt împotriva ei”, spune el.

Lupta împotriva morţii înseamnă investirea unor sume colosale de bani în tehnologiile de păcălire a morţii. Google este o companie expertă în acest domeniu, după ce a cumpărat cel puţin 9 dintre cele mai bune companii de robotică avansată din lume și, de asemenea, l-a angajat pe Geoff Hinton, om de știinţă britanic, expert mondial în cercetarea căilor neuronale. Sub conducerea vizionarului Ray Kurzweil, compania vrea să schimbe viitorul și să aducă revoluţia nanotehnică, prin care medicina avansată va împiedica procesul de îmbătrânire și chiar moartea.

La cât de bizar și futurist sună acest scenariu, oare totuși nu sunt mai câștigaţi cei care se împacă cu moartea?

Voinţa de a trăi

Ray Kurzweil, recunoscut ca un „geniu ciudat” și numit de Bill Gates „cea mai bună persoană la prezicerea viitorului inteligenţei artificiale”, este un bărbat care, la aproape 70 de ani, ia 150 de suplimente pe zi, pentru a-şi păstra organismul sănătos suficient de mult încât să trăiască „revoluţia nanotehnică”. Această revoluţie îl va salva pe muchie de cuţit de oroarea morţii.

Aceasta este o abordare. Alţi investitori în viitor preferă să își congeleze corpurile, sau doar creierele, pentru ca atunci când tehnologia o va permite, să fie readuși la viaţă, într-o formă sau alta. Forma nu contează atât de mult cât contează conţinutul, informaţiile, gândurile, personalitatea. Într-un fel, acest lucru are sens. Până la urmă, sufletul rămâne veșnic tânăr, neschimbat în încăpăţânarea de a trăi ziua de azi la fel ca cea de ieri sau mai bine, în timp ce corpul trage spre moarte aproape întreaga sa existenţă.

Pe cât de naturală este moartea pentru corp, pe atât de nenaturală, ciudată, odioasă și de neînţeles este pentru suflet. În această dihotomie, se observă poate cel mai clar rămășiţa Divinului în om, nu ca sursă de energie, ci ca dor de eternitatea pentru care a fost creat.

Deși în folclor și în multe dintre religiile lumii, chiar și în teologia creștină, a rămas ideea nemuririi sufletului încă de pe vremea egiptenilor și a mitologiei romane, apoi a filosofiilor grecești (Platon, Socrate etc.), în gândirea biblică omul creat de Dumnezeu este o singură entitate. Dacă facerea omului a însemnat îmbinarea trupului cu suflare de viaţă de la Dumnezeu, moartea este procesul invers. „Ţărână ești și în ţărână te vei întoarce”, i-a spus Dumnezeu lui Adam în Geneza 3:19.

„Dar faptul și mai important de evidenţiat este că, în conformitate cu Biblia, nu există niciun element divin în fiinţa umană care să garanteze supravieţuirea personalităţii omului după moarte”, îl citează Florin Bică pe Gonzalez Ruiz, unul dintre cei mai importanţi teologici spanioli. Moartea omului înseamnă moartea sufletului, conform cu ceea ce scrie în Biblie. Iar singura metodă de a trăi după moarte este răscumpărarea omului din păcat prin mântuirea oferită de Iisus tuturor celor care vor să o accepte. Aceasta este cea mai sigură investiţie.

Întâmpinarea inevitabilului

Puși în faţa morţii, suntem lăsaţi fără alternative. Gândul că sufletul este nemuritor l-a tentat pe om chiar de la început, când șarpele i-a zis Evei: „Nu veţi muri nicidecum! Dimpotrivă (…) veţi fi ca Dumnezeu” (Geneza 3:4). Biblia însă arată că nici Iisus și nici apostolii nu au glorificat moartea și nici nu au susţinut că decesul ar fi eliberarea sufletului.

Poate cel mai crunt adevăr pe care îl putem afla despre moarte vine tocmai de la moartea lui Iisus. În faţa scenariului implacabil al morţii, Iisus era „cuprins de o întristare de moarte” și i-a cerut lui Dumnezeu de trei ori să Îl scape de acest moment. Pavel relatează că Iisus „s-a rugat și a făcut cereri, cu strigăte puternice și cu lacrimi, către Cel care a putut să-L scape de la moarte” (Evrei 5:7).

Pentru Iisus, moartea a fost la fel de reală, dureroasă și anormală ca pentru orice alt om. Nu a fost nici pe departe o experienţă eliberatoare. Prin comparaţie, Socrate, vorbind despre nemurirea sufletului, și-a așteptat moartea cu seninătate. Dacă nu am avea nicio miză personală la mijloc, am putea aștepta să vedem la final care atitudine a fost cea corectă, ca și când am urmări un meci de box filosofic. Însă există o miză personală, iar în faţa morţii nimeni nu poate rămâne implacabil. De aceea, ar fi bine să ne alegem din timp, cu logică și argumente, care este personajul istoric în a cărui tabără vrem să ne aflăm.

Eliza Vlădescu
După absolvirea Facultății de Comunicare și PR din cadrul SNSPA, Eliza Vlădescu a dat televiziunea pentru presa scrisă și de mai bine de 6 ani nu s-a uitat înapoi. Eliza face parte din echipa permanentă de redactori a revistei Semnele timpului.