Abia de curând am recunoscut faţă de mine însămi că sunt dependentă de cumpărături. De fiecare dată când trec pe lângă un magazin, trebuie să intru. E ca și cum îmi pierd complet controlul de sine.”

Petrec ore în șir pe Facebook, în cea mai mare parte a timpului fără să fac ceva anume, pur și simplu blocat în conversaţii stupide.”

Am aproape 20 de ani și mă lupt cu mine însumi. Sunt obsedat de sex până acolo încât îmi afectează viaţa de zi cu zi. Sunt excitat sexual mai tot timpul, iar dacă în vreun moment nu sunt, mă poate stârni chiar și cel mai ridicol stimul, cum ar fi un cuvânt dintr-o conversaţie normală.”

Mă joc pe calculator o grămadă de ore din zi, iar, când nu mă joc, mă gândesc la următoarea ocazie când o să mă joc.”

Într-un final mi-am conștientizat dependenţa alimentară, atunci când am recunoscut faţă de mine însămi că, mare parte din viaţă, și din ce în ce mai mult în ultimii ani, am ascuns mâncare, mi-am făcut planuri cum să ajung la mâncarea ascunsă și am mâncat în secret. Tuturor cunoscuţilor mei le place mâncarea la fel de mult ca mie, dar ei nu cedează la cea mai mică senzaţie de foame, dând fuga la frigider.”

Mesajele de mai sus constituie doar o mică mostră de declaraţii autentice preluate la întâmplare de pe mai multe forumuri online dedicate dependenţelor comportamentale. Deși utilizatorii care le-au postat cel mai probabil că diferă ca vârstă, cultură și sex, toate mesajele au un fir roșu: capitularea alegerii personale sub jugul satisfacerii unei nevoi. Dependenţa este o ameninţare la adresa libertăţii individuale și reprezintă un obstacol evident în calea stării de bine. Părinţii și cei care lucrează în domenii în care formează tinerii trebuie să se informeze pe acest subiect pentru a fi mai bine pregătiţi să ia decizii în avantajul celor de care au grijă.

Redefinirea dependenţei

De-a lungul istoriei, dependenţa a fost asociată mai mult cu consumul abuziv de diverse substanţe. Singura excepţie oficială făcută din anii 1980 încoace au fost jocurile de noroc.[1] Actualul manual al Asociaţiei Americane de Psihiatrie – Manualul de Diagnosticare și Statistică a Sănătăţii Mintale (DSM-5)[2] – cataloghează această patologie ca „tulburare mintală asociată jocurilor de noroc”, pe care o alipește tulburărilor care implică consum de substanţe, dându-i totuși un cod distinct (312.31). Această tulburare a fost analizată extensiv, iar includerea ei în categoria „dependenţă” este larg acceptată în comunitatea psihiatrică. Singura dependenţă comportamentală care mai este inclusă în manual este tulburarea mintală asociată jocurilor video, dar acesteia nu i-a fost deocamdată desemnat niciun cod și nici nu a fost clasificată încă oficial. Cu toate acestea, DSM-5 include dependenţa de jocurile video într-un capitol mai mic intitulat „Afecţiuni de studiat pe viitor”, ceea ce sugerează că acest sindrom va fi cel mai probabil inclus în secţiunea principală imediat ce oamenii de știinţă vor fi acumulat suficiente informaţii despre el.

Definirea dependenţei este, desigur, complicată suplimentar de faptul că în afara contextului euro-american există alte definiţii și tipuri ale dependenţei.

Dacă un comportament atât de problematic precum dependenţa de jocuri pe internet figurează deocamdată doar pe lista de așteptare a DSM-5, cât va mai dura până vor fi recunoscute alte comportamente problematice recent apărute? Tipurile de comportament adictiv sunt în continuă expansiune, așa cum indică lista potenţialelor dependenţe alcătuită de Ascher și Levounis.[3]

Însă pentru materialul de faţă ne vom rezuma la discutarea dependenţelor cu cea mai mare incidenţă în rândul adolescenţilor și tinerilor: jocurile video, pornografia, utilizarea internetului, dependenţa de mâncare și dependenţa de sport. Alte aspecte cărora li s-a acordat o atenţie sporită sunt[4]: mesajele online, cleptomania, sexul, dragostea, cumpărăturile, bronzarea artificială, munca. Însă acestea nu fac obiectul discuţiei de faţă.

Definirea și sfera de acţiune a dependenţelor comportamentale

Adicţia comportamentală este definită ca ansamblul de consecinţe problematice persistente și recurente ale unui comportament care generează dependenţă. Cele mai multe criterii utilizate de DSM-5 pentru tulburările asociate consumului de substanţe se aplică și acestor tipuri de comportamente: folosirea excesivă, timp conumat în exces, dorinţă în exces, deteriorare a relaţiilor sociale, complicaţii de sănătate/mintale/legale, obstrucţionarea activităţilor obișnuite și simptomele de sevraj.

Opinia publică nu constituie criteriul de definire a dependenţelor, dar e bine de știut că adicţiile chimice și comportamentale sunt percepute diferit de majoritatea oamenilor. De exemplu, într-un studiu efectuat în Canada pe un eșantion de 4.000 de persoane, Konkolÿ Thege et al.[5] au constatat că ceea ce diferenţiază în mintea oamenilor dependenţa de substanţe de dependenţa comportamentală este raportarea diferită la răspunderea personală și la defectele de caracter. Altfel spus, dependenţa de alcool, cea de tutun, de marijuana și de cocaină au fost percepute ca având un potenţial mai mare de a produce consecinţe legale și fizice decât adicţiile nechimice, în timp ce comportamentul problematic legat de jocurile de noroc, de mâncatul în exces, de cumpărături, de vizionarea de materiale pornografice, precum și de jocurile video și de muncă a fost asociat mai mult cu defectele de caracter.

Este important să avem în vedere că această percepţie poate determina părinţii și cadrele didactice să îi judece mai aspru pe copiii și elevii cu dependenţe comportamentale decât pe cei cu dependenţe chimice, pentru că prima categorie este percepută ca fiind mai deficitară din punct de vedere moral decât cea de-a doua. În realitate, ambele tipuri de dependenţe apar pe fondul unei interacţiuni a proceselor psihobiologice, care sunt, în ultimă instanţă, guvernate de alegerea personală.

În același timp, unii indivizi par mai înclinaţi să dea dovadă de lipsă de control asupra propriilor impulsuri decât alţii, indiferent de tipul de dependenţă, chimică sau nechimică. O confirmare a acestei constatări vine dintr-o cercetare efectuată în Italia de Di Nicola și asociaţii săi[6], pe un eșantion clinic de 95 de pacienţi din ambulatoriu, cu vârste între 18 și 65 de ani. Acest studiu a observat o rată semnificativă a coexistenţei dependenţei de alcool cu dependenţe comportamentale, cum ar fi cea de jocurile de noroc, de cumpărături, de sex, de sport sau de internet. Această descoperire se înscrie într-un trend tot mai popular în înţelegerea dependenţelor, mai exact existenţa unei singure dependenţe de fond care are multiple manifestări.

Asemănările dintre dependenţele chimice și cele comportamentale sunt remarcabile. Ascher și Levounis[7] se referă la patru simptome comune tuturor dependenţelor, fie că vorbim despre o dependenţă de substanţe precum cocaina sau despre comportamente adictive precum a juca jocuri online:

Rezistenţa. Consumatorii simt nevoia de o doză din ce în ce mai mare sau de a petrece din ce în ce mai mult timp făcând un anumit lucru pentru a obţine același efect.

Sevrajul. Consumatorii au simptome profund neconfortabile atunci când întrerup consumul respectivei substanţe sau când renunţă temporar la comportamentul problematic.

Obsesia. Indiferent dacă vorbim despre o persoană dependentă de mesaje online, de fumat, sau de alte comportamente, aceasta își va investi excesiv atenţia, concentrarea și preocuparea în direcţia planificării, căutării și manifestării respectivului comportament. De asemenea, activitatea respectivă îi consumă o cantitate excesivă de timp.

Consecinţele. Dependenţa afectează negativ și semnificativ cel puţin unul dintre domeniile de bază ale existenţei umane: sănătatea, relaţiile, spiritualitatea, munca, școala și/sau finanţele. În plus, anumite comportamente adiacente dependenţei, cum ar fi furatul pentru a susţine adicţia de jocuri de noroc, pot avea inclusiv consecinţe legale.

Pe lângă aceste caracteristici comune și generalizabile, ambele forme de adicţie mai au și alte trăsături, precum: (a) dorinţa după un anumit comportament, deși este recunoscut drept unul dăunător; (b) compulsie sau repetare excesivă a comportamentului, asociată cu un autocontrol redus; (c) tentative nereușite de a opri comportamentul; (d) consum excesiv de resurse, în special timp și bani; (e) minciună sau alte forme de înșelătorie pentru a ascunde comportamentul sau pentru a obţine resurse suplimentare; (f) negarea problemei în faţa familiei sau a prietenilor apropiaţi, de îndată ce aceștia încep să suspecteze sau chiar descoperă existenţa ei și (g) simptome de depresie, cum ar fi incapacitatea de a găsi plăcere în activităţi care altădată aduceau plăcere, lipsa motivaţiei, insomnia, simţământul lipsei de valoare personală, incapacitatea de concentrare și chiar gânduri suicidare.[8]

Prevalenţa dependenţelor diferă de la bărbaţi la femei. Într-un studiu longitudinal, efectuat pe cinci ani, o echipă de cercetători de la Universitatea din Calgary, Alberta, a descoperit că dependenţa de mâncare și de cumpărături era de peste trei ori mai frecventă în rândul femeilor decât în rândul bărbaţilor. Iar comportamentul sexual excesiv (definit ca preocuparea și implicarea excesivă în activităţi sexuale – incluzând aici și consumul de pornografie –, cu pierderi financiare importante și probleme semnificative în relaţiile sociale și de familie în ultimele 12 luni) avea o incidenţă de aproape patru ori mai mare la bărbaţi decât la femei.[9]

Costurile dependenţelor comportamentale

Efectele adverse ale dependenţelor comportamentale pot ajunge la fel de grave ca efectele dependenţelor de substanţe. În primul rând, tinerii care sunt dependenţi de jocurile online (sau pe calculator), de pornografie, de sport, de mesaje online ș.a.m.d. dau dovadă de o reducere a capacităţii de a-și controla comportamentul. Pierderea controlului îi expune unui pericol semnificativ, din moment ce îi poate face să se simtă conduși de comportamentul adictiv și lipsiţi de voinţa și motivaţia necesare pentru a-și guverna viaţa.

Un alt domeniu cu risc iminent sunt relaţiile. Familia și prietenii vor percepe o deteriorare a relaţiei lor cu cel dependent, a cărui izolare, minciuni, scuze, fluctuaţii de dispoziţie și alterări ale personalităţii vor stânjeni interacţiunile sociale. Cei aflaţi în poziţii de autoritate (părinţii sau profesorii) vor pune presiune pe tineri să aibă rezultate (să aibă note mai bune, să își refacă relaţiile deteriorate cu familia și prietenii etc.). Cei fără autoritate în raport cu dependentul (prietenii și colegii de clasă) cel mai probabil se vor retrage și îl vor lăsa izolat.

Dependenţele au aproape întotdeauna implicaţii financiare. Primii pași sunt de obicei lipsiţi de costuri, însă nevoia de experienţe tot mai avansate duce la comenzi online, la achiziţia de noi obiecte, noi abonamente etc. Și chiar și când dependenţa nu pune o presiune financiară substanţială, consumul excesiv de timp ajunge să se traducă și el într-o formă de pierdere economică.

Orice tip de dependenţă comportamentală, chiar și în stadiile timpurii, va deteriora sănătatea mintală. Tinerii implicaţi în cicluri de comportament adictiv tind să manifeste fluctuaţii de dispoziţie, vinovăţie, remușcări, frustrare din cauza incapacităţii de a se schimba și conștientizarea faptului că tiparele lor de comportament s-au schimbat în rău.

Cel mai probabil se vor instala tipare alterate de somn, neglijenţă faţă de îngrijirea personală și lipsa mișcării fizice (mai puţin în cazul dependenţei de sport), generând deseori probleme fizice și emoţionale.

Anumite tipuri de dependenţă, precum cea de jocurile de noroc, de cumpărături, de pornografie sau cleptomania pot avea consecinţe legale de natură civilă sau penală, mai ales dacă adicţia este severă. În timp, dependenţa poate dezvolta o asemenea virulenţă încât să îl determine pe cel dependent să comită infracţiuni, precum furtul, minciuna sau folosirea forţei fizice pentru a-și satisface pofta.

În cele din urmă, există și pierderi în zona experienţei spirituale a persoanei dependente. Timpul și efortul dedicate dependenţei vor diminua motivaţia pentru disciplinele spirituale/religioase și va afecta relaţia persoanei respective cu Dumnezeu.

Nu trebuie să uităm că puterea lui Dumnezeu este la dispoziţia oricui dorește să își înfrângă dependenţa și că această putere acţionează prin intermediul personalului calificat în tratarea dependenţelor și prin alte persoane. Psalmii 124:7,8 folosește o figură de stil care s-ar putea aplica și dependenţelor: „Sufletul ne-a scăpat ca pasărea din laţul păsărarului; laţul s-a rupt și noi am scăpat. Ajutorul nostru este în Numele Domnului, care a făcut cerurile și pământul.”

De ce este atât de greu să te eliberezi de o dependenţă?

În Roma antică, atunci când un cetăţean se îndatora fără a mai avea posibilitatea să se achite, acesta devenea addictus – sclav din cauza comportamentului imprudent. În mod obișnuit, acea persoană era condamnată la sclavie timp de mai mulţi ani sau chiar pe viaţă, în funcţie de dimensiunea datoriei. Creditorul îl ducea pe datornic în piaţa publică, unde i se rostea numele și suma pe care o datora. Practica aceasta oferea familiei sau prietenilor ocazia să răscumpere datornicul. Dacă, după 60 de zile, nu se oferea nimeni să achite datoria, creditorul dobândea dreptul de a-l vinde pe addictus ca sclav sau să îl ţină în serviciul propriu.

E notabil că, la origine, înţelesul cuvântului latin addictio (adicţie, dependenţă) nu era asociat cu consumul de alcool sau alte substanţe, ci se referea la a lua cu împrumut și a cheltui fără a mai avea capacitatea sau intenţia de a returna banii.

În terminologia contemporană, oamenii care cheltuie compulsiv suferă de o adicţie comportamentală. Abia secole mai târziu, adicţia a ajuns să se refere la „starea cuiva care consumă compulsiv diferite substanţe”.[10]

Comportamentele adictive sunt atât de dificil de învins din pricina proceselor neurobiologice care le susţin. Zonele cerebrale aferente recompensei, cum sunt amigdala și nucleul accumbens, sunt asociate cu achiziţia și cu menţinerea experienţelor satisfăcătoare care par să fie consolidate prin (1) consumul de anumite substanţe sau (2) participarea la anumite comportamente.

Ce poate fi făcut în legătură cu dependenţele comportamentale

În termeni generali, prevenirea oricărui tip de dependenţă ar trebui să includă: programe psihoeducaţionale pentru informarea elevilor/studenţilor/părinţilor cu privire la natura și sfera de influenţă a adicţiilor comportamentale; seminare/ateliere pentru educarea personalului din domeniul educaţiei și a părinţilor pentru a-i implica în prevenire și pentru a-i ajuta să comunice eficient cu copiii lor; o varietate de activităţi extracurriculare (mai ales dintre cele care presupun exerciţiu fizic); politici școlare care sprijină aceste programe, precum și asigurarea unui control adecvat asupra comportamentelor de risc. Comportamentele altruiste (serviciul în folosul comunităţii, voluntariatul) sunt căi excelente de a preveni toate tipurile de adicţie și de a susţine procesul de recuperare.

Având în vedere similitudinile dintre adicţiile chimice și cele comportamentale, opţiunile de tratament pot fi împrumutate cu eficacitate de la primele și aplicate celor din a doua categorie. Epstein, Griffin și Botvin[11] recomandă o serie de strategii pentru a preveni consumul abuziv de alcool și pentru a trata adolescenţii afectaţi deja. Aceste strategii includ dezvoltarea abilităţilor de luare a deciziilor, dezvoltarea unor strategii de rezolvare a problemelor, dezvoltarea abilităţilor sociale, a încrederii în sine și a bunăstării psihice în general. Abordări similare au fost de asemenea eficiente în tratarea dependenţelor comportamentale.

Programele în 12 pași[12] s-au dovedit de mare ajutor pentru cei care suferă de diverse dependenţe, ajutându-i să renunţe la comportamentele problematice și să evite recăderile. Aceste programe lasă un loc generos intervenţiei divine și de aceea pot fi deosebit de benefice pentru cei credincioși. Terapia cognitiv-comportamentală s-a dovedit a fi extrem de eficientă în ajutorarea celor dependenţi să se menţină abstinenţi, prin intermediul autoinstruirii, al renunţării la gândirea distructivă, al stabilirii unor ţinte, a unor planuri de acţiune etc. Acestea sunt, de obicei, principalele modalităţi terapeutice ale unui psihoterapeut.

Concluzie

Creștinii recunosc faptul că puterea divină este un element crucial în depășirea oricărei forme de dependenţă. Shaffer, autorul raportului Overcoming Addiction (Învingerea dependenţei), de la Școala de Medicină Harvard, a identificat 10 adevăruri despre dependenţe. Unul dintre acestea este că „ieșirea din bucla dependenţei apare odată cu găsirea unui sens în viaţă”.[13] Deși nu se referă în mod precis la spiritualitate, această formulare exprimă clar ideea că un factor decisiv în recuperare este faptul de a vedea că viaţa are un sens suprem și de a accepta prezenţa și influenţa unei puteri supranaturale („o Putere mai mare decât noi înșine”, în cuvintele folosite în Programul în 12 pași).[14]

Apostolul Pavel dezvăluie propria lui luptă cu alegerile legate de comportament: „Căci binele, pe care vreau să-l fac, nu-l fac, ci răul, pe care nu vreau să-l fac, iată ce fac!” (Romani 7:19). Deși se pare că apostolul vorbește despre păcat, comportamentele adictive par și ele să urmeze același proces.

Principala soluţie prezentată de Pavel este aceea a consolidării alegerii personale: „Toate lucrurile îmi sunt îngăduite, dar nu toate sunt de folos; toate lucrurile îmi sunt îngăduite, dar nimic nu trebuie să pună stăpânire pe mine!” (1 Corinteni 6:12).

Din nou, vedem cum acest principiu esenţial al răului și al binelui (care aici se referă la imoralitatea sexuală) se aplică adecvat și în cazul dependenţelor comportamentale în general.

Părinţii, profesorii, toţi cei implicaţi în activităţi cu copiii și tinerii pot deveni agenţi eficienţi de prevenire a acestei probleme. Ei trebuie să înţeleagă că, pentru a da roade, ajutorul profesional trebuie solicitat mai degrabă mai devreme decât după ce s-a instalat adicţia. Adulţii ar trebui să îi îndrume pe cei afectaţi spre tipul adecvat de ajutor. Mai mult, trebuie să sesizeze diversele ocazii care apar în cursul interacţiunii lor și să le transmită celor vizaţi mesaje de încredere, afecţiune, speranţă și acceptare, care vor contribui la prevenire și la recuperare, în cazul celor prinși deja de dependenţe.

Este limpede că dependenţele, fie chimice, fie comportamentale, înseamnă perpetuarea unei dorinţe continue și obsesive de implicare în activităţi degradante și nocive unei dezvoltări echilibrate pe toate planurile. Aici „Puterea mai mare decât noi” devine în mod special necesară și eficace. Să ne amintim că Iisus poate oferi apa vie care astâmpără setea și elimină pofta de substanţe sau de activităţi adictive prin numeroasele instrumente concepute în cadrul terapiei psihologice și comportamentale și prin intervenţia Sa directă asupra minţii oamenilor. Așa cum îi explica femeii de la fântână: „Oricui bea din apa aceasta îi va fi iarăşi sete. Dar oricui va bea din apa pe care i-o voi da Eu în veac nu-i va fi sete (Ioan 4:13,14).”

Footnotes
[1]„Nady el-Guebaly et al., «Compulsive Features in Behavioural Addictions: The Case of Pathological Gambling», Addiction, oct. 2012.”
[2]„American Psychiatric Association, Diagnostic and Statistical Manual of Mental Disorders, Washington, D.C, 2013.”
[3]„Michael S. Ascher și Petros Levounis, The Behavioral Addictions, American Psychiatric Publishing, Washington, D.C., 2015. ”.
[4]„ibidem”.
[5]„Barna Konkolÿ Thege et al., «Social Judgments of Behavioral Versus Substance-related Addictions: A Population-based Study», în Addictive Behaviors, martie 2015.”
[6]„Marco Di Nicola et al., «Co-occurrence of Alcohol Use Disorder and Behavioral Addictions: Relevance of Impulsivity and Craving», Drug and Alcohol Dependence, martie 2015.”
[7]„Michael S. Ascher și Petros Levounis, art. cit.”
[8], „ibidem”.
[9]„Barna Konkolÿ Thege et al., «Natural Course of Behavioral Addictions: A Five-Year Longitudinal Study», în BMC Psychiatry, ianuarie 2015. ”.
[10]„Charles P. O’Brien, Nora Volkow și T-K Li, «What’s in a Word? Addiction Versus Dependence in DSM-V», în The American Journal of Psychiatry , mai 2006.”
[11]„Jennifer A. Epstein, Kenneth W. Griffin, și Gilbert J. Botvin, «Positive Impact of Competence Skills and Psychological Wellness in Protecting Inner-city Adolescents From Alcohol Use», în Prevention Science, iulie 2002.”
[12]„Vezi și http://www.adventistrecovery.org/article/33/resources/addictionresources”.
[13]„Howard J. Shaffer, «Overcoming Addiction: Paths Toward Recovery», Harvard Medical School Special Health Report, 2011, http://www.health.harvard.edu/addiction/overcoming-addiction-paths-toward-recovery ”.
[14]„ibidem.”

„Nady el-Guebaly et al., «Compulsive Features in Behavioural Addictions: The Case of Pathological Gambling», Addiction, oct. 2012.”
„American Psychiatric Association, Diagnostic and Statistical Manual of Mental Disorders, Washington, D.C, 2013.”
„Michael S. Ascher și Petros Levounis, The Behavioral Addictions, American Psychiatric Publishing, Washington, D.C., 2015. ”.
„ibidem”.
„Barna Konkolÿ Thege et al., «Social Judgments of Behavioral Versus Substance-related Addictions: A Population-based Study», în Addictive Behaviors, martie 2015.”
„Marco Di Nicola et al., «Co-occurrence of Alcohol Use Disorder and Behavioral Addictions: Relevance of Impulsivity and Craving», Drug and Alcohol Dependence, martie 2015.”
„Michael S. Ascher și Petros Levounis, art. cit.”
„Barna Konkolÿ Thege et al., «Natural Course of Behavioral Addictions: A Five-Year Longitudinal Study», în BMC Psychiatry, ianuarie 2015. ”.
„Charles P. O’Brien, Nora Volkow și T-K Li, «What’s in a Word? Addiction Versus Dependence in DSM-V», în The American Journal of Psychiatry , mai 2006.”
„Jennifer A. Epstein, Kenneth W. Griffin, și Gilbert J. Botvin, «Positive Impact of Competence Skills and Psychological Wellness in Protecting Inner-city Adolescents From Alcohol Use», în Prevention Science, iulie 2002.”
„Howard J. Shaffer, «Overcoming Addiction: Paths Toward Recovery», Harvard Medical School Special Health Report, 2011, http://www.health.harvard.edu/addiction/overcoming-addiction-paths-toward-recovery ”.
„ibidem.”