Crezi că știi ce mănânci? Mai gândește-te. De la ingrediente pe care nu te-ai aștepta și nici nu ţi-ai dori să le găsești în produsele din farfuria ta, până la strategii de marketing care îţi influenţează decizia de cumpărare, industria alimentară ascunde secrete deloc apetisante.

Pentru a arăta mai proaspete și mai sănătoase decât sunt, unele alimente sunt vopsite. Castraveţii muraţi, anumite sortimente de pâine și cereale sau chiar unele produse din carne pot fi de fapt colorate artificial. Prezenţa coloranţilor poate fi totodată un semnal că produsul conţine ingrediente folosite pentru produsele procesate, precum adaosul de zahăr și sare, punctează Majorie Nolan Cohn, expert în nutriţie și purtător de cuvânt al Academiei de Nutriţie și Dietă din SUA, pentru Health.

În vreme ce unii experţi susţin că folosirea corespunzătoare a coloranţilor nu presupune riscuri pentru consumator, există dovezi ale impactului negativ al acestor aditivi. Studiile au arătat că aceste substanţe pot crește gradul de hiperactivitate și alergie la copii și pot favoriza apariţia simptomelor tulburării ADHD. Alte dovezi subliniază potenţialul cancerigen al anumitor coloranţi.

Există riscul ca uleiul de măsline să nu fie întocmai ceea ce scrie pe ambalaj. Experţii de la Universitatea California Davis au descoperit că o bună parte din uleiul de măsline importat și vândut în California nu îndeplinește standardele impuse pentru sortimentul extravirgin, chiar dacă pe ambalaj este menţionat acest lucru. De asemenea, un studiu Consumer Reports a descoperit că o parte din uleiul de măsline comercializat în SUA este „îndoit” cu sortimente mai ieftine de ulei, precum cel de soia sau de canola, scrie Health. Acest lucru conduce la pierderea unor beneficii importante pentru sănătatea inimii, subliniază dr. Cohn.

Decizia de cumpărare a cărnii ne este adesea influenţată de textele inscripţionate pe pachet, care precizează în mod ambiguu că produsul este „fără antibiotice” sau „fără hormoni de creștere”. Însă, „tehnic, niciun produs din carne nu trebuie să conţină urme de antibiotice înainte de a fi vândută”, precizează dr. Cohn. Aceste inscripţii nu garantează însă că animalul nu a fost crescut cu antibiotice, lucru care constituie un pericol pentru sănătate. Adesea, animalelor le sunt administrate antibiotice în sistem preventiv, deși în mod normal nu au nevoie de tratament, lucru care favorizează creșterea rezistenţei bacteriilor la medicament. Un studiu care a analizat carnea din magazinele americane arăta că aproape jumătate din aceasta este infestată cu bacteria Staphylococcus aureus. În circa 52% din aceste cazuri, bacteriile descoperite au dezvoltat rezistenţă la cel puţin trei clase de antibiotice.

Pentru a evita carnea provenind de la animale crescute cu hormoni sau antibiotice, cumpărătorii ar trebui să se orienteze după acele produse inscripţionate cu textul „crescut fără antibiotice/hormoni” („raised without antibiotics/hormones”).

Pe lângă antibiotice și hormoni de creștere, animalele pot fi expuse altor substanţe toxice pentru sănătate, precum metale grele sau virusuri periculoase. „Industria alimentară creează ceea ce eu numesc proteine poluate”, punctează Bruce Bradley, fost marketer în industria alimentară la companii precum Nabisco sau General Mills, pentru Rodale News.

De asemenea, există riscul ca produsele crude din pui să fie injectate cu apă cu sare, pentru îmbunătăţirea aromei. Însă acest proces are consecinţe grave asupra sănătăţii, deoarece crește cantitatea de sodiu consumată. O porţie de pui de 113 grame conţine între 40 şi 70 de miligrame de sodiu, scrie Health. În schimb, puiul injectat cu soluţie salină ajunge să conţină cel puţin 300 de miligrame de sodiu.

Nu în ultimul rând, clienţii restaurantelor de tip fast-food și consumatorii de produse procesate au mâncat cel mai probabil până acum produse „îmbogăţite” cu celuloză microcristalină, care poate fi recunoscută pe lista de ingrediente sub denumirea E460 i. Această substanţă ieftină înlocuiește cu succes alte ingrediente scumpe care oferă consistenţă produselor comercializate. Folosirea celulozei înseamnă o economie de până la 30% din costul ingredientelor, a declarat sub protecţia anonimatului o sursă din industria alimentelor procesate, pentru The Street.

În restaurantele fast–food, celuloza este utilizată în producerea unei varietăţi mari de alimente, de la burgeri, până la îngheţată. Substanţa poate fi regăsită însă și în produse procesate, precum: brioșe, biscuiţi, clătite americane (pancakes) și chiar în prăjiturile cu brânză (cheescake).

În cantităţi mici este considerată inofensivă, însă consumul pe termen lung crește riscul dezvoltării problemelor de colon. Experţii de la Elmhurst College punctează că „oamenii nu sunt capabili să digere celuloza”, deoarece corpul lor nu produce enzimele necesare acestui proces.

Industria alimentară „ascunde” și alte secrete dezgustătoare, precum folosirea părului uman și a penelor de raţe în obţinerea aminoacidului L-Cysteine, folosit pentru creșterea maleabilităţii aluaturilor. În restaurantele fast-food se folosește dimetilpolisiloxan pentru a împiedica uleiul din frieteuse să producă spumă. Din aceeași substanţă este creată și o plastelină cunoscută sub numele de Silly Putty.