Zahărul pe care iubim să îl urâm

182

Persoanele care mănâncă mai mult zahăr sunt expuse unui risc mai crescut de diabet de tip II, boli cardiovasculare și cancer. Însă aceasta s-ar putea să nu fie din vina zahărului, argumentează o amplă analiză BBC, bazată pe mai multe studii știinţifice foarte recente.

Așa cum orice bărbat se pricepe la fotbal și la politică, clișeul spune și că orice femeie se pricepe la nutriţie și crescut copii. Analiza Jessicăi Brown de la BBC este însă mai puţin despre ce cunoaștem și ne îngrijorează despre zahăr, ci mai mult despre ce nu cunoaștem și ar putea să ne liniștească puţin.

Primul pas atunci când ne apropiem de studierea serioasă a efectelor zahărului este să știm despre ce vorbim. Atunci când se gândesc la «zahăr», mulţi americani se referă în realitate la siropul de porumb cu un conţinut ridicat de fructoză, un concentrat de glucoză și fructoză aproape nelipsit din alimentele dulci disponibile pe piaţă. Industria alimentară americană s-a îndrăgostit de acest sirop, pe care a început să îl folosească drept substitut pentru zahăr prin anii ’60. Între 1970 și 1990, consumul de sirop de porumb a crescut de aproximativ 10 ori, iar efectele lui au fost cercetate mai ales în cadrul unor studii legate de băuturile carbogazoase, care conţin o cantitate ridicată din acest sirop. Cel puţin 88 de studii au corelat consumul de băuturi carbogazoase cu o greutate corporală crescută, fără a putea însă stabili o relaţie cauzală. Consumul de sirop de porumb a crescut în același timp cu rata obezităţii în SUA. Însă există epidemii de obezitate și în zone în care siropul de porumb este folosit extrem de rar, precum în Australia și în Europa.

Dacă vorbim despre zahăr adăugat, în special despre fructoză, acesta are reputaţia de a provoca o multitudine de probleme, în special cardiace. Un studiu efectuat pe parcursul a 15 ani a arătat că persoanele care își iau un sfert sau mai mult dintre calorii din zahărul adăugat al alimentelor sunt de două ori mai predispuse la deces prematur decât persoanele al căror consum caloric din zahărul adăugat se oprește la 10% din aportul total de calorii. Două studii majore din anii ’90 au descoperit și ele că femeile care consumau mai mult de un pahar de suc carbogazos sau de fructe pe zi erau de două ori mai predispuse la diabet. Din nou însă, studiile nu declară explicit cauzalitatea, iar unii specialiști bănuiesc că, de fapt, nu zahărul, ci aportul ridicat de calorii, între care zahărul este o simplă componentă, este principala cauză a diabetului, obezităţii și a hipertensiunii.

Chiar și faimosul studiu care, în 2017, a viralizat ipoteza că zahărul ar crea o dependenţă comparabilă cu cea a cocainei și-a găsit criticii săi. Aceștia spun că reacţia de sevraj constatată în cadrul studiului pe cobai ar fi mai degrabă rezultatul faptului că șoarecii aveau un acces intermitent la zahăr. Și că mecanismul acţionat acolo era, de fapt, dorinţa după „fructul oprit”, nu pofta de zahăr în sine. Există însă și alte studii care au demonstrat faptul că ingerarea de băuturi cu conţinut de zahăr (sucuri și fresh-uri) se asociază cu un volum cerebral mai mic și că persoanele care beau cel puţin două băuturi zaharate pe zi prezintă creiere mai „îmbătrânite” cu doi ani faţă de persoanele care nu consumă deloc astfel de băuturi. Însă chiar autorul acestui studiu recunoștea că cercetarea lui a măsurat doar nivelul aportului de suc, prin urmare nu poate fi sigur că singur zahărul este cel care afectează creierul. „Persoanele care beau mai multe sucuri de fructe sau băuturi dulci ar putea avea în comun și alte obiceiuri alimentare sau de stil de viaţă care influenţează sănătatea creierului. De exemplu, s-ar putea de asemenea să fie persoane care fac prea puţină mișcare”, a spus Matthew Pase.

Dezbaterea din jurul modului în care consumul de zahăr ne poate afecta sănătatea nu este una simplu de clasat. Nu, câtă vreme în jurul zahărului este o veritabilă industrie, comparabilă, dar mult mai dezvoltată decât industria construită în jurul wellness-ului. Însă incertitudinea care planează asupra unora dintre cele mai vocale prezumţii ale momentului ar trebui nu să ne suplimenteze anxietatea alimentară, care este o extremă pe care specialiștii o descriu drept „ortorexie”, ci să ne valideze încrederea în dictonul antic: „doza face otrava”. Altfel spus, să fim fermi în evitarea exceselor. De orice tip.