Muşchii antrenaţi: bariera surprinzătoare împotriva depresiei

1212

Cu toţii ştim că mişcarea este bună pentru starea noastră de spirit şi că exerciţiul fizic pare să fie ca o coardă de siguranţă atunci când stresul vieţii ameninţă să ne doboare. Dar modul în care sportul ne ajută să depăşim momentele nefericite a fost un mister. Până acum.

Depresia este o boală răspândită la scară globală. Peste 53 de milioane de reţete de antidepresive pentru a combate efectele stresului au fost prescrise în anul 2013, numai în Anglia. Deşi sportul este recunoscut ca un stimulent al calităţii vieţii – mintale şi fizice –, până în prezent puţini doctori s-au încumetat să îl prescrie ca înlocuitor al medicamentelor.

Folosind şoareci de laborator stresaţi până în momentul în care depresia devenea predictibilă, oamenii de ştiinţă de la Institutul de cercetare Karolinska, din Stockholm, Suedia, au pus în evidenţă o serie de procese biochimice care debutează odată cu exerciţiul fizic şi au ca finalitate îmbunătăţirea rezistenţei cobaiului în faţa stresului.

Concluziile, publicate săptămâna trecută în revista Cell, descriu relaţia dintre stresul cronic şi depresie și ne ajută să înţelegem modul în care mişcarea funcţionează ca agent antidepresiv, pentru a preveni sau a atenua starea mintală debilitantă. Un astfel de rezultat ştiinţific aduce informaţii cu mult superioare unui număr ridicat de tratamente antidepresive care funcţionează, dar al căror mecanism nu este încă înţeles.

Tot ca urmare a studiului, cercetătorii au elaborat o metodă nouă de îndepărtare a stresului. Până în prezent, medicaţia antidepresivă se concentra exclusiv pe modificări în biochimia creierului, utilizând molecule-barieră care acţionează împotriva toxinelor. Experimentul suedez a demonstrat că, în mod surprinzător, exerciţiul terapeutic începe la nivelul muşchilor şi schimbă indirect starea celulelor nervoase.

A face mişcare este important. Dar a concepe un tratament care să imite efectele antidepresive ale exerciţiului fizic se poate dovedi de o valoare terapeutică inestimabilă pentru pacienţii imuni la tratamentul extern sau care nu pot face mişcare. „Va fi interesant să observăm efectele studiului la scară largă pe voluntari care împărtăşesc efectele stresului cronic,” declara autorul studiului pentru LA Times.

O explicaţie neobişnuită

Modalitatea efectivă prin care „cascada” de efecte pozitive ale sportului se pune în mişcare nu va fi uşor de înţeles. Cu toate acestea, rezultate culese fie din studiul mişcării şoarecilor cobai, fie din biopsia muşchilor umani în acţiune au dus la conceperea mecanismului prin care se poate preveni sau chiar stopa starea de stres.

„Iniţial, ipoteza noastră a fost că muşchii lucraţi produc o substanţă care aduce beneficii creierului (endorfina)”, scrie dr. Jorge Ruas, reprezentant al Departamentului de Fiziologie şi Farmacologie din cadrul Universităţii Karolinska. „Cu toate acestea, rezultatele studiului au dovedit contrariul: muşchii se aseamănă, de fapt, cu funcţionalitatea ficatului sau rinichiului, protejând corpul de substanţe dăunătoare.”

În interiorul celulelor musculare, exerciţiul de rezistenţă va activa proteina PGC-1A1, care are funcţia de a eficientiza oxigenarea şi creşterea vaselor sangvine, transportul de energie către celule, cât şi eliminarea acizilor graşi în vederea prevenirii atrofierii muşchilor. Autorii studiului demonstrează că activarea aceleiaşi proteine va creşte, de asemenea, producţia de aminotransferaze kinurenine, care catalizează conversia kinureninei în acid kinurenic. La şoareci şi, foarte probabil, la om, kinurenina este cea care provoacă depresia. Acidul kinurenic în schimb nu poate trece de bariera hematoencefalică, prin urmare nu crește riscul instalării depresiei. În consecinţă, medicii au concluzionat că prezenţa proteinei PGC-1A1 scade nivelul toxinelor stresante, transformând kinurenina în acid.

La început de drum

Rezultatul acestui proces poate însemna sănătate mintală pentru a face faţă problemelor de natură socială, inabilităţii fizice, dar şi  problemelor cotidiene. În plus, înţelegerea efectelor poate să ofere o explicaţie a legăturii dintre obezitate sau diabet şi depresie. Lipsa de echilibru între acid şi proteină poate să fie chiar factor declanşator al celor două afecţiuni.

Viitorul va putea oferi mai multe răspunsuri. Pentru moment, cercetătorii vor încerca să definească tipul de exerciţiu fizic – intens vs. rezistenţă – care poate activa cel mai eficient proteina-barieră, în același timp înţelegând dacă soluţia funcţionează exclusiv în cadrul tratamentului sau şi în prevenire.

„Viaţa modernă, sedentară, nu include suficiente activităţi fizice şi tocmai din acest motiv pute fi mai predispuşi la boli induse de stres precum depresia”, scrie dr. Ruas pentru The Telegraph UK, continuând: „Exerciţiul fizic a fost deja prescris ca terapie adiacentă pentru depresia uşoară sau moderată. Credem că ultimile descoperiri vor ajuta la continuarea acestui tip de tratament.”