La nivel global, depresia devine în 2020 a doua cauză de morbiditate generală globală și prima în 2030[1], conform prognozei Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii (OMS), iar unul din zece români suferă de depresie, indică statisticile OMS.
În România, unul din cinci oameni va experimenta un episod depresiv major în timpul vieţii, conform unui studiu efectuat de Liga Română de Sănătate Mintală în anul 2009. În urma cercetării realizate pe un eșantion de 2400 de persoane, s-a observat că prevalenţa episodului depresiv major la momentul examinării a fost de aproximativ 9%, iar pe durata întregii vieţi de 21%, spre deosebire de diabet, care are o prevalenţă de 8,4% în rândul populaţiei adulte[2]. De asemenea, studiul a relevat și că depresia este de două ori mai frecventă în rândul femeilor decât în cel al bărbaţilor[3].
La nivel naţional, unul din trei pacienţi care se prezintă la medicul de familie are o problemă psihică sau emoţională. De multe ori, manifestările sunt descoperite prea târziu, situaţie care se evidenţiază în statisticile Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii: la nivel mondial, la fiecare 40 de secunde, o persoană se sinucide.
În România, situaţia este îngrijorătoare inclusiv în rândul copiilor sub 14 ani. Neglijenţa părinţilor în a observa schimbarea comportamentală a copiilor lor este una din cauzele care au condus la creșterea incidenţei fenomenului de depresie de la 2% la 4% la copiii sub 14 ani, așa cum evidenţiază medicii specialiști reuniţi în data de 10 aprilie 2013 la Congresul Asociaţiei Mondiale de Psihiatrie, care a avut loc pentru prima dată la București[4].
Citește și: Depresia lovește de la vârste tot mai mici
Cauze ale depresiei
Contextul social și personal nefavorabil (decesul soţului/soţiei, divorţul, decesul unui membru apropiat al familiei, separarea maritală, rănirea sau boala personală severă, pierderea serviciului, condamnarea la detenţie, decesul unui prieten apropiat, sarcina, reajustarea în afaceri) contribuie la declanşarea depresiei. Aşa se explică de ce, în prezent, medicii estimează că unul din trei români suferă de tulburări depresive, deşi nu există statistici exacte în acest domeniu.
Cel mai întâlnit tip de depresie
În dimineaţa zilei de 14 iulie 2010, ziarele și televiziunile titrau vestea șoc a morţii Mădălinei Manole. Un mesaj de adio pentru soţ (însă netrimis), o supradoză de medicamente, toate conduceau spre ipoteza sinuciderii, ipoteză ce urma să fie confirmată în cursul aceleiași zile de ancheta procurorilor care s-au ocupat de acest caz teribil.
Când s-a cerut părerea unui specialist, psihologul Hanibal Dumitrașcu evalua posibilele cauze ale suicidului – relaţiile sentimentale alterate, neîmplinite, dar și neaprecierea sa ca artist – mascate de depresie. La acestea se adăugau imposibilitatea de reinventare profesională, dorinţa de perfecţiune, relaţiile tensionate în cadrul familiei.
Depresia poate afecta pe oricine, indiferent de sex, vârstă, pregătire intelectuală sau nivel socio-economic, însă nu fiecare dintre noi răspunde la fel la acești factori declanșatori.
| Specialiștii evidenţiază existenţa mai multor tipuri de depresie: depresia endogenă (ale cărei cauze sunt biologice, ereditare), depresia psihotică (manifestată prin tristeţe profundă, gândire îngreunată, voce șoptită, stare de imobilitate fizică caracterizată prin umeri căzuţi și privire îndreptată spre pământ), tulburare distimică (persoanele au o dispoziţie depresivă în cea mai mare parte a timpului și își descriu starea de spirit ca fiind „tristă“ sau „ abătută“, se văd pe ele însele ca neinteresante sau incapabile), depresia postpartum (poate apărea în cazul mamelor în primele luni de la naștere, afectând una din opt femei după perioada de sarcină) și depresia sezonieră sau tulburarea afectivă sezonieră (o stare de disconfort psihic și fizic asociată cu schimbarea anotimpului). |
Depresia reactivă este tipul cel mai des întâlnit și este determinată de un eveniment traumatic, dificil, prin care persoana trece la un moment dat în viaţă. Debutul acestui tip de depresie nu se produce întotdeauna imediat după acţiunea factorului favorizant sau în proximitatea acestuia, ci de cele mai multe ori la o anumită perioadă de timp de la intervenţia lui.
Reacţia emoţională a individului la factorii care accentuează depresia depinde foarte mult de istoricul medical al pacientului: existenţa unei tulburări de personalitate, a unei tulburări anxioase, întrucât prezenţa acestora facilitează instalarea acestui asasin silenţios denumit depresie.
Simptome precum dispoziţia depresivă, iritabilă, irascibilitatea, nervozitatea sau scăderea pragului de toleranţă la frustrare atestă existenţa depresiei reactive.
Bolnavul poate să zâmbească sau chiar să nege schimbarea de dispoziţie, dar să se plângă în schimb de dureri persistente (cel mai frecvent întâlnite fiind durerile de spate), care nu cedează la medicamentaţie și care, de obicei, nu au o cauză fiziologică. La fel, individul poate să prezinte accese de plâns sau, dimpotrivă, să acuze incapacitate de a simţi emoţiile.
Manifestările psihologice asociate acestui tip de depresie sunt exprimate prin lipsa de încredere în propria persoană, stima de sine scăzută, indecizie, scăderea capacităţii de concentrare, izolare socială, gândire pesimistă, auto-învinovăţire. Pot să apară senzaţia de oboseală, agitaţie, modificări de greutate corporală, tulburări de somn.
Programe de prevenire și tratare a depresiei
Ca în orice afecţiune, intervenţia terapeutică precoce este ideală. Cu cât vizita la medicul psihiatru sau la psiholog este întârziată, cu atât rezultatul benefic al tratamentului va fi mai greu de obţinut. Netratată corect, boala evoluează către cronicizare, cu deteriorarea importantă a calităţii vieţii persoanei, la care se pot adăuga complicaţii precum suicidul sau consumul a diferite substanţe, spun medicii.
În România, printre aspectele particulare ale diagnosticului și tratamentului pacienţilor cu depresie se numără dificultatea acestora de a discuta despre problemele lor emoţionale și tendinţa de a solicita ajutor doar pentru probleme de natură fizică, reticenţa de a se adresa direct medicului specialist psiholog sau psihiatru din teama de stigmatizare, ignorarea bolii pentru o perioadă lungă de timp și lipsa de reacţie a familiei, prietenilor, colegilor și, adesea, a tuturor celor din jur, atrage atenţia Bogdana Tudorache, medic psihiatru la Spitalul „Alexandru Obregia“.
Ca în orice afecţiune, intervenţia terapeutică precoce este ideală.
Și totuși, există soluţii și metode de informare ce vin în sprijinul fiecăruia în parte. Un exemplu în acest sens este platforma online www.depresiv.ro, gândită special ca un mijloc de sprijin și informare pentru cei care s-au confruntat de-a lungul vieţii cu o tulburare de dispoziţie sau care au în familie persoane care trec prin astfel de episoade. Informaţiile accesibile publicului larg provin de la specialiștii din domeniul psihiatriei, așa cum a evidenţiat și doctorul Anca Talașman, medic primar psihiatru, în cadrul Congresului Asociaţiei Mondiale de Psihiatrie.
Citește și: Depresia și sistemul imunitar al sufletului
Nu este singura iniţiativă de acest gen destinată prevenirii și tratării depresiei. În data de 5 martie 2013 a fost lansat programul „Nu eşti singură. Nu eşti singura!“, care îşi propune să atragă atenţia asupra impactului pe care această suferinţă îl are în ceea ce priveşte calitatea vieţii, dar şi să semnaleze faptul că poate fi tratată. Obiectivul programului susţinut de Asociaţia Română de Psihiatrie şi Psihoterapie şi Liga Română pentru Sănătate Mintală vizează informarea despre depresie, pentru ca pacienţii să recunoască din timp manifestările acestei boli şi să se adreseze medicului psihiatru.
Terapii medicale de tratare a depresiei
Din perspectivă medicală, specialiștii propun metode consacrate de tratare a depresiei, ce vin în sprijinul pacienţilor.
Potrivit medicilor specialiști, combinaţia tratamentului antidepresiv şi al psihoterapiei conduce la cele mai bune rezultate.
Conștientizarea, suportul și sfatul venite de la o persoană disponibilă asigură cele mai bune rezultate. În acest demers, pacientul poate fi asistat în soluţionarea problemelor sale sociale, așa cum evidenţiază și prof. univ. dr. Florin Tudose, șeful secţiei Psihiatrie a Spitalului Universitar din București, într-un interviu acordat pentru adevărul.ro în anul 2009.
O altă modalitate de vindecare a depresiei este prin intermediul terapiei cognitiv-comportamentale, iniţiată de Aron Beck, psihiatru american, profesor la Universitatea din Pennsylvania. El a emis ipoteza conform căreia gândurile negative au un rol central în menţinerea depresiei, ceea ce implică faptul că depresia poate fi tratată prin psihoterapie. Pacienţii sunt ajutaţi să-și identifice și să-și modifice gândurile negative. Obiectivul psihoterapiei cognitiv-comportamentale este contracararea gândurilor, amintirilor și convingerilor negative care menţin depresia și fac persoana vulnerabilă la viitoare episoade depresive. Pacientul este învăţat să gândească mai raţional și să găsească soluţii la problemele sale.
Gândurile negative au un rol central în menţinerea depresiei.
Nici un tratament nu funcţionează însă ca o baghetă magică, iar atât timp cât factorii care au declanşat depresia nu sunt îndepărtaţi sau gestionaţi corect, rezultatul nu este cel aşteptat. În consecinţă, există toate şansele ca şi după vindecarea unui episod depresiv reactiv acesta să se repete la un anumit interval de timp.
În prezent, cea mai des întâlnită metodă de tratare a depresiei în lume (după psihoterapie) este terapia combinată: psihoterapie și medicaţie antidepresivă. Terapia exclusiv medicamentoasă ar trebui să fie ultima alternativă, deoarece, așa cum spun specialiștii, nu este eficientă pe termen lung, în sensul că, după încetarea tratamentului, multe simptome revin.
Un ajutor la îndemână
Specialiștii au identificat o metodă nouă de a îmbunătăţi starea de spirit a indivizilor afectaţi, pe care au testat-o prin intermediul unui studiu realizat recent.
Plimbările în natură ajută considerabil persoanele care suferă de depresie clinică și îmbunătăţesc atenţia și memoria cu 16% mai mult decât plimbările în locurile urbane, potrivit lui Marc G. Berman, psiholog în cadrul Universităţii din Michigan.
Plimbările în natură ajută considerabil persoanele care suferă de depresie clinică.
La studiul său au participat 20 de persoane cu depresie clinică – 12 femei și 8 bărbaţi, cu o vârstă medie de 26 de ani – care au mers pe jos timp de o oră într-un cadru liniștit din natură și într-un cadru urban zgomotos. Înainte de plimbare, participanţii au completat diverse teste pentru a li se determina atât starea de spirit, cât și cea cognitivă și au fost rugaţi să se gândească la o problemă nerezolvată din viaţa lor.
După plimbare au luat parte la o serie de teste mentale de măsurare a atenţiei şi, pe termen scurt, a memoriei de lucru. Starea de spirit a fost îmbunătăţită într-o măsură semnificativă de către ambele tipuri de mers pe jos, iar atenţia și memoria au înregistrat o creştere de 16% după plimbarea efectuată în natură.
Viitorul în tratarea depresiei
Cercetătorii de la Facultatea de Medicină din cadrul Universităţii Emory din Atlanta (Georgia) au testat eficacitatea stimulatorului cerebral, dispozitiv medical implantat sub oasele craniene, ce trimite impulsuri electrice până în profunzimea creierului. Sub coordonarea doctorului Helen Mayberg, cercetătorii au monitorizat evoluţia a 17 pacienţi, urmărind să observe dacă stimularea cerebrală profundă poate avea vreun efect în tratarea depresiei severe și a tulburării bipolare.
Dacă la început circa 41% dintre pacienţi au răspuns la tratament în primele 24 de săptămâni, în timp ce alţi 18% au intrat în remisie în aceeași perioadă, la doi ani de la încheierea stimulării active aproximativ 92% dintre pacienţi au răspuns într-un fel la tratament, în timp ce 58% dintre ei au intrat în remisie. În plus, la pacienţii cu tulburare bipolară s-a observat că niciunul nu a trecut prin vreun episod maniacal în timpul tratamentului.
Stimulatorul cerebral este văzut, deocamdată, doar ca un tratament experimental, întrucât cercetătorii nu au identificat încă motivele pentru care tratamentul dă roade și nici care sunt cele mai bune locuri în care e bine să fie implantaţi electrozii, însă oferă speranţe pe viitor în înlăturarea depresiei severe și a tulburării bipolare (oscilare între euforia maniacală și depresia profundă).
