Filmele și fascinaţia binelui

De la povestiri biblice, trecând printre mituri și legende și ajungând la industria cinematografică contemporană, oamenii au fost fascinaţi de eroi. Dar oare ce ne determină să căutăm eroii?

Cum arată eroii moderni și ce semnifică ei pentru lumea contemporană?

Etimologia cuvântului „erou“ are de-a face cu Grecia antică. Pentru greci, eroul era un muritor care a reuşit să-şi depăşească condiţia de om printr-o faptă sau o serie de fapte, şi a lăsat o amintire nemuritoare în urma sa. De aceea, grecii considerau că eroului i se cuvine aceeaşi adorare pe care o acordau şi zeilor.

Mulţi dintre primii eroi greci şi-au câştigat acest statut prin beneficiile aduse omenirii. Este cazul lui Hercule, cel mai cunoscut erou din mitologia greacă, neîntrecut în forţă şi vitejie şi care, după moarte, a fost primit în rândul zeilor devenind astfel nemuritor. A fost, de asemenea, cazul lui Asclepios, primul zeu al medicinei, pe care muritorii îl considerau erou datorită capacităţii sale de a alina durerile.

Alţii şi-au câştigat faima şi adoraţia publică săvârşind acte de vitejie pe front, călătorind în spaţiu şi riscându-şi viaţa sau dedicându-şi cariera pentru a-i ajuta pe cei săraci şi pe cei lipsiţi de orice drepturi. Uneori aceştia fac subiectul ştirilor, alteori faptele de vitejie trec neobservate. În acest sens, Maica Tereza, Martin Luther King Jr. şi Neil Armstrong au multe în comun cu personajele populare ale mitologiei antice greceşti.

Avem nevoie de eroi – să ne înveţe, să ne captiveze cu afirmaţiile şi faptele lor de vitejie, să ne inspire să devenim mai buni. Dar ce stârneşte în spectator setea după un erou? Ce anume, din străfundurile fi inţei umane, simte nevoia după un personaj care să salveze lumea? Care este portretul unui erou?

Portret de erou

Deşi preferinţele personale faţă de eroi diferă, oamenii au o percepţie asemănătoare cu privire la atributele de care aceştia trebuie să dea dovadă. Frank Farley, doctor în psihologie, a realizat un portret al eroului, pe care l-a numit „modelul celor 5D“, de la iniţiala fiecărei trăsături definitorii. Potrivit acestuia, un erou este caracterizat de o trăsătură Determinantă (Determinant), de profunzime (Depth), de un Domeniu (Domain) în care să aibă succes, de o bază de Date (Data) cu ajutorul căreia aflăm informaţii relevante despre el şi de Distanţă (Distance), adică sentimentul că acesta este intangibil.

O analiză a trăsăturilor determinante ale eroului arată că există un nucleu de trăsături comune care au conturat portretele mai multor personaje de-a lungul timpului. În cartea Eroii: Ce fac şi de ce avem nevoie de ei, autorii Scott Allison şi Al Goethals au identificat opt asemenea trăsături de caracter: inteligenţa, puterea ieşită din comun, altruismul, grija faţă de semeni, carisma, optimismul, cinstea şi abilitatea de a inspira modele.

În ceea ce priveşte a doua componentă a modelului, profunzimea, aceasta se referă la o abilitate aproape supra-umană de a rezista în situaţii de criză şi de a depăşi, cu succes, problemele cele mai dificile. Acest atribut este, potrivit autorului, ceea ce face distincţia – în ochii cititorului sau (tele)spectatorului – dintre celebrităţi şi eroi.

A treia componentă a modelului, domeniul, aduce în discuţie aşteptările pe care le are publicul de la anumite profesii, ce au un potenţial mai ridicat de a crea eroi. Un sondaj de opinie citat în cartea amintită mai sus a relevat că domeniul care furnizează cei mai mulţi eroi este cel politic, urmat de industria de divertisment (actorii care au întrupat personaje legendare devin eroi prin asocierea cu acele personaje) şi de sfera familiei (modelul matern sau patern pe care copiii îl imită, dar şi un bunic, veteran de război). Personalităţile care aparţin domeniului religios au ocupat locul al patrulea, urmate de personalităţi din domeniul armatei, al ştiinţei, al sportului şi al artelor.

O altă componentă a portretului unui erou ţine de mijlocul prin care un erou poate fi cunoscut şi înţeles (datele despre el). Eroii de altădată puteau fi cunoscuţi în manualele de istorie, în cărţile de literatură, devenind astfel simboluri ale imaginarului colectiv. Robin Hood, Zorro sau Superman sunt nume pe care oamenii le recunosc şi le identifică cu noţiunea de erou.

Felul în care sunt reflectaţi eroii în mass-media sau social media spune ceva semnificativ şi despre cultura în care se găsesc, potrivit Psychology Today[1]. Eroii americani şi, în context mai larg, cei occidentali tind să fie individualişti şi să-şi asume mai multe riscuri, în situaţiile de viaţă în care se află. În schimb, eroii asiatici, în special cei din China, sunt conservatori, tradiţionaliști şi nu ies din rigorile sociale.

Ultima trăsătură a portretului unei erou este distanţa faţă de public. Aceasta este o calitate mitică a eroilor, ce îi face inaccesibili şi izolaţi de restul lumii. Separarea poate fi una fizică (cartierul general al lui Batman este o adevărată fortăreaţă tehnologică) sau o reticenţă a maselor, ce reiese din respectul şi teama faţă de cel adulat.

Eroii din cinema

Dincolo de miturile şi legendele antice, societatea occidentală a reuşit să construiască o pleiadă de eroi cu ajutorul industriei cinematografi ce de miliarde de dolari. O analiză a celor mai profitabile filme din ultimii patru ani dezvăluie câteva lucruri interesante despre tipul de erou popular.

Cel mai îndrăgit erou al anului 2008 a fost Batman, din filmul The Dark Knight, un erou complex, care reuşeşte, în cele din urmă, să facă faţă personajului negativ, Jokerul. Batman este totuși un erou care, uneori, nu face faţă tuturor provocărilor, lasând să se înţeleagă că şi un erou poate să decadă. Spre deosebire de alţii, Batman nu deţine puteri supranaturale, dar ce captivează la el, în schimb, sunt atribute precum inteligenţa ascuţită, abilităţile de detectiv, dar şi o voinţă ieşită din comun pentru a duce o luptă neobosită împotriva infractorilor.

Eroul anului 2009 a fost Jack Sully, personajul principal din super-producţia Avatar. Eroul renunţă la misiunea încredinţată pentru a lupta alături de rasa băştinaşilor, împotriva oamenilor. Avatarul prin care Sully ajunge în colonie este proiecţia unui sine ideal, care parcurge un drum iniţiatic ce îl transformă în mod radical. Sully nu luptă doar împotriva propriei rase, ci reuşeşte să devină una cu natura şi să se întoarcă la o stare edenică, conectându-se cu o forţă superioară.

În 2010, eroul preferat de public a fost roboţelul Buzz Lightyear, una dintre jucăriile lui Andy. Succesul filmului „Toy Story 3“ s-a datorat mai multor factori, între care și faptul că personajele negative au avut un rol mai puţin important. În schimb, fără să exceleze din punct de vedere al curajului sau al puterilor extraordinare, Buzz este tipul eroului care îşi depăşeşte condiţia, iese din mediul său şi reuşeşte să îşi facă un rost în altă parte. Într-un final, toate jucăriile ajung la o fetiţă care are grijă de ele în lipsa lui Andy.

Harry Potter, probabil cel mai popular erou al copiilor şi adolescenţilor de astăzi, a ocupat locul I în topul preferinţelor în anul 2011. Tânărul este un personaj complex, al cărui principal atu este abilitatea de a produce magie, într-o lume obişnuită, cu probleme obişnuite. Totodată, Harry este un orfan, care a fost obligat de mic să fie independent şi să ia singur decizii, ceea ce explică mânia, aroganţa şi spiritul liber de care dă uneori dovadă.

Eroii – de bine și de rău

Aşadar, lumea eroilor moderni nu s-a schimbat doar în termenii acţiunilor pe care le întreprind, ci şi a abilităţilor pe care le au. Eroii de astăzi sunt definiţi mai degrabă prin ceea ce sunt, mai puţin prin ceea ce fac, iar poveştile însele sunt structurate în jurul trăirilor acestor eroi. Publicul pune sub semnul întrebării minunile biblice, dar vibrează la vrăjitorii – de unde şi succesul filmelor Harry Potter. Însă, spre deosebire de legende, eroii moderni nu mai sunt ajutaţi de (semi)zei, iar Dumnezeu lipseşte cu desăvârşire.

Ce au în comun eroii moderni sunt calităţi precum loialitate şi curaj, dar şi un caracter care respinge materialismul şi promovează rezistenţa în faţa răului (chiar dacă acesta este descris ca infracţiune, ură, tortură sau minciună). Totodată, personajele pozitive „arată compasiune pentru cei slabi, prigoniţi, asupriţi şi suferinzi“, după cum se exprimă autorul american Richard Abanes, specialist în probleme socio-religioase.

La Batman captivează conflictul interior care îl face uneori vulnerabil şi care îl aduce mai aproape de spectator. În Buzz vedem şi ne bucurăm de succesul persoanei care este în căutarea propriului drum. În Jake regăsim dorinţa de a ne întoarce la Edenul lui Adam şi al Evei după căderea în păcat. Însă, influenţa eroilor din filme nu este numai spre bine.

Nivelul ridicat de violenţă face ca un număr însemnat de psihologi să nu vadă cu ochi buni trei dintre producţiile cinematografice menţionate anterior. Eroii care sunt agresivi reprezintă un model prost pentru tineri, potrivit lui Sharon Lamb, doctor în psihologie şi profesor de sănătate mentală la Universitatea din Massachusetts. „Eroul modern seamănă prea mult cu un personaj de acţiune care participă la acţiuni violente non-stop. El este agresiv, sarcastic … şi, atunci când nu îşi îndeplineşte rolul de erou, nu este un model de comportament“, a afirmat Lamb în 2010, în cadrul unei prezentări la cea de-a 18-a Convenţie Anuală a Asociaţiei Americane de Psihologie.

În afară de violenţă, eroii din fi lmele apreciate ale momentului promovează şi credinţe ambigue. Spre exemplu, Jack renunţă la poporul său pentru a se dedica unei lumi în care oamenii trăiesc în triburi, sunt vânători, cred în spirite şi într-o zeitate numită Eywa (Mama tuturor), descrisă ca o reţea de energie şi ca o sumă a tuturor fiinţelor vii. Scenariul se îndepărtează vădit de episodul din Geneza, unde Dumnezeu era prezent, atât în Eden cât şi după, fiind mai degrabă rezultatul unui sincretism de credinţe orientale, mistice. În plus, magia omniprezentă în filmul Harry Potter potenţează influenţa credinţelor ambigue ale societăţii occidentale moderne. Magia lui Harry Potter şi spiritualitatea inferioară a tribului Na’Vi conduc publicul de la o concepţie reticentă la o fascinaţie oarbă. Ocultul nu devine doar ceva plăcut şi acceptat, ci şi ceva dorit. Aşa se explică profitul de 146 de milioane de lire sterline după vânzarea cărţilor Harry Potter, în ciuda interesului tot mai scăzut al copiilor pentru lectură.

Ce dezvăluie eroii despre societatea în care trăim? Dacă eroii antici erau conectaţi şi dependenţi de o forţă superioară, un zeu, astăzi conceptul de eroism este legat adeseori de moralitatea seculară. Aceasta este opinia lui Scott LaBarge, doctor în filosofie şi literatură clasică. Eroii ne învaţă că putem fi curajoşi, oneşti, puternici, dar prin propriile puteri. Ce se întâmplă însă atunci când se termină filmul?

„Complexul Mesia”

Hollywood-ul a început să promoveze o religie a eroismului. Pe de o parte, scenariştii creează personaje care suferă de un complex mesianic[2]. Criticii de film de pe site-ul american Movie Guide au făcut o paralelă între subiectul filmului The Avengers[3] şi câteva elemente specifice creştinismului, între care sacrificiul, pocăinţa şi mântuirea. „Tema sacrificiului face parte din structura narativă [a filmului] şi reflectă cea mai frumoasă povestire întâmplată vreodată: istoria naşterii lui Iisus, învăţăturile, suferinţa, sacrificiul, moartea şi învierea Sa“, scriu autorii.

Totuşi, afirmaţia criticilor de la Movie Guide este contrazisă de dr. Stephen Diamond, psiholog clinic şi autor al cărţii Mânie, nebunie şi diabolic: Geneza psihologică a violenţei, răului şi creativităţii.[4] El afirmă că eroii nu sunt singurii care suferă de „complexul Mesia“, ci toţi oamenii. Însă atunci când dorinţa de a „salva lumea“ este influenţată de o traumă, precum pierderea unui părinte sau abandonul (cazul multora dintre eroii moderni), complexul duce la frustrare cronică. Aceasta îi determină pe eroi să dorească să salveze lumea pentru a compensa lipsurile psihologice, nu din altruism. În acest sens, diferenţa dintre adevăratul Mesia şi super-eroii moderni este evidentă.

Pe de altă parte, reprezentarea lui Iisus în filmele recente, din secolele XX şi XXI, au făcut din Fiul lui Dumnezeu un Super-Mesia, sub influenţele portretului hiper-masculin al super eroilor moderni. Scriind despre eroii moderni hiper-masculini, regizorul Kevin Alexander Boon observa că aceștia sunt portretizaţi ca fiind agresivi pentru a părea „dumnezeiesc de puternici“. Iisus Christos din „Patimile lui Iisus“, regizat de Mel Gibson, este un Iisus atât de puternic fizic încât este capabil să reziste unor dureri fizice sfâşietoare, de o violenţă care i-a atras filmului numeroase critici.

Iisus Christos nu a fost și nu poate fi însă vreodată un super-erou. Eroii Hollywood-ului sunt vulnerabili, traumatizaţi, motivaţi de rezolvarea propriilor probleme şi găsesc rezolvări parţiale (dacă nu ar fi aşa, ce rost ar mai avea continuările unor filme?). Întruchipat după modelul eroilor moderni, Iisus Christos ar fi un salvator incapabil să ne salveze şi să ne ofere o rezolvare veşnică. Dar câteva dintre trăsăturile biblice ale lui Iisus îl diferenţiază fundamental de eroi, indicând că orice inţiativă de comparare este derizorie din start și superficială. Cum altfel, din moment ce Iisus Christos nu este doar cel mai bun, ci perfect și nu doar apără adevărul, ci este Adevărul? (Ioan 1:14). Probabil cea mai importantă diferenţă constă în faptul că Iisus are puterea de a învinge moartea (nu doar a Sa, ci moartea în sens absolut) – o poveste de succes cu care nu se poate lăuda absolut nici un super-erou.

Citește și: Iisus, întâlnirea dintre două lumi