Dilema unei femei care suferă de depresie, dar ar vrea un copil

752

O femeie care suferă de depresie și se tratează cu medicamente se va confrunta cu o dilemă dură atunci când își va dori să devină mamă. Dacă merge înainte cu tratamentul, riscă să afecteze dezvoltarea copilului ei, dacă îl întrerupe și boala recidivează, copilul va fi oricum indirect afectat.

Ţara noastră se află pe locul doi în Europa în statisticile privind incidenţa depresiei, iar lucrul acesta generează o paletă complexă de consecinţe. Între ele se numără și dilema amintită mai sus, o frământare profundă, care antrenează diferenţe ce ţin de gravitatea bolii și a manifestărilor ei.

Într-un editorial semnat pentru The Atlantic, jurnalistul Lia Grainger, ea însăși afectată de o depresie pe care o tratează medicamentos, relata despre virulenţa cu care se poate manifesta o depresie netratată, citând cazul unei femei care era convinsă că, dacă nu ar fi luat medicamente, s-ar fi sinucis. „Nu pentru că mi-aș fi dorit să mor”, explica femeia, „ci pentru că durerea de a trăi zi de zi este prea mare.”

Cuvinte tulburătoare nu doar pentru cei dragi, din jur, ci și pentru persoana care le rostește și pentru care durerea este mai palpabilă decât cauzele ei. Grainger povestește că a început să ia antidepresive la 25 de ani, când „era disperat de nefericită, din motive pe care avea dificultăţi să [și] le explice”.

„O tornadă de negativism în interiorul meu”, așa își descria starea femeia care azi are 33 de ani și care își ţine boala sub control cu ajutorul unui medicament despre care a ajuns să afle lucruri extrem de îngrijorătoare. În contextul în care nutrea gândul de a avea un copil, Grainger a fost „îngrozită”, așa cum spunea ea însăși, să descopere, din întâmplare pe internet, existenţa așa-numiţilor „copii-Effexor” – copiii femeilor tratate cu antidepresivul omonim.

Copiii-Effexor

Știri, reportaje, bloguri și discuţii pe forumuri i-au alimentat frica de consecinţele pe care tratamentul cu Effexor, cel pe care îl urma și ea, le-ar putea avea prin efectele negative asupra viitorilor ei copii. Jurnalista a descoperit chiar că în Statele Unite procesele intentate medicilor care nu și-au informat pacientele asupra efectelor acestui medicament sunt atât de numeroase încât există avocaţi specializaţi în acest sens.

Mai mult, în 2011, doi copii din British Columbia au murit în mod misterios imediat după naștere, presa canadiană suspectând o legătură între decese și faptul că mamele ambilor copii luau Effexor, și încă în doze mari.

Cercetând problema mai departe, jurnalista a descoperit că Effexor este doar unul dintre medicamentele care prezintă riscuri atunci când este administrat în timpul sarcinii. Alături de el se află și alte antidepresive foarte populare, despre care studiile au venit cu informaţii contradictorii: ba că afectează, ba că n-au niciun efect asupra dezvoltării unei sarcini.

O metaanaliză a 181 de studii conduse în domeniu a fost publicată în mai 2013 în Frontiers in Cell Neuroscience și a concluzionat că există un risc ușor de malformaţii congenitale (defecte ale inimii și neurodezvoltare) la copiii femeilor tratate cu antidepresive.

Astfel de rezultate au o doză puternică de ambivalenţă, astfel că femeile depresive care își doresc să aibă un copil au de ales între a continua tratamentul și a risca sănătatea copilului sau a-l întrerupe pe perioada sarcinii și a risca din nou sănătatea copilului, cel puţin indirect, fiindcă se știe că mamele depresive sunt predispuse să își neglijeze propria sănătate și pe cea a copiilor lor sau chiar să adopte comportamente distructive, precum consumul de alcool sau fumatul. În cazurile extrem de grave de depresie, există și posibilitatea ca mama să nu supravieţuiască sarcinii.

Mai bine deloc?

În contextul acestei dileme, unii, precum actriţa de comedie Sarah Silverman, se întreabă dacă nu ar fi mai responsabil ca persoanele depresive să nu facă deloc copii.

Există însă cercetări care susţin că aceleaşi gene care ar putea provoca depresie pot de asemenea să încurajeze sensibilitatea şi simţul artistic. Exact acelaşi bagaj genetic poate duce fie la depresie, fie la o supersănătate mintală. Factorul decisiv ar părea să fie mediul din copilărie. Astfel, o atmosferă de stres acut ar duce la activarea genei depresive într-o manieră distructivă, în timp ce un mediu cald şi protector ar genera efectele pozitive ale genei.

Conform cercetărilor pe care le citează revista Time, a elimina genele cu risc de sănătate mintală poate elimina simultan şi beneficiile asociate lor. Sugestia jurnaliştilor este tratarea durerii asociate bolii psihice şi cultivarea sensibilităţii sau a altor calităţi asociate acestei boli.

Sarcina în timpul depresiei este un subiect extrem de delicat și este una dintre acele situaţii incerte din punct de vedere etic, în care avantajele și dezavantajele trebuie cântărite diferit de la caz la caz. Din păcate, un lucru este cert. Cu o incidenţă a depresiei de 2.058 de cazuri la 100.000 de locuitori, România nu este scutită de astfel de dileme, iar atitudinea faţă de medicamentele psihotropice se va arăta, în scurt timp, ca fiind un domeniu în care este urgent nevoie de educaţie.

 

Alina Kartman
Alina Kartman face parte din echipa permanentă de redactori ST. Are peste 9 ani de experiență în presa online din România și, atunci când nu scrie pentru ST, îmbină jurnalismul cu videografia și copywriting-ul la studioul KiteMedia.