Geologul creaţionist Andrew A. Snelling, purtător de cuvând pe probleme de geologie în cadrul Creation Science Foundation din Australia, a dat în judecată Departamentul de Afaceri Interne al Statelor Unite și administraţia Parcului Naţional Grand Canyon (Marele Canion), acuzând autorităţile de discriminare după ce acestea au refuzat să îi acorde permisiunea de a efectua studii pe o serie de roci din parcul Marele Canion.

Snelling, care deţine titlul de doctor în geologie de la Universitatea din Sydney, este primul geolog cu doctorat angajat cu normă întreagă de cunoscuta organizaţie creaţionistă americană Answers in Genesis. La începutul anului 2008, la un an de la angajarea sa, geologul coordona lansarea publicaţiei Answers Research Journal, în calitate de redactor-șef.

Snelling a fost, totodată, unul dintre redactorii implicaţi în proiectul RATE, o cercetare care a urmărit să verifice validitatea datării radiometrice și a altor tehnici de datare, în lumina doctrinei creaţiei recente. Studiul iniţiat de Creation Research Society și de Institute for Creation Research s-a întins pe parcursul a 8 ani (1997-2005) și a fost finanţat cu donaţii de peste 1,25 milioane de dolari. Rezultatele obţinute atunci au fost vehement contestate de experţi neafiliaţi cercetării. Cercetătorii recunoscuseră că studiul lor ridică probleme serioase nerezolvate, însă și-au exprimat încrederea că acestea ar putea fi rezolvate în viitor.

Pe 9 mai, Snelling a trimis în judecată Departamentul de Afaceri Interne al SUA, precum și administraţia Parcului Naţional Marele Canion pentru refuzul de a-i permite să preleveze aproximativ 60 de roci a câte 250 de grame fiecare, din câteva zone de pe malul fluviului Colorado, pe cursul căruia s-a format canionul.

Disputa a pornit în noiembrie 2013, când Snelling a depus cererea la administraţia parcului. Imediat după depunere, revizorul coordonator Ronda Newton, care este responsabilă de acordarea permiselor de cercetare, i-a transmis că, înainte să primească un răspuns este necesar ca Snelling să finalizeze raportul unei cercetări anterioare. După ce, în decembrie 2013, Snelling a predat raportul solicitat, autorităţile parcului i-au cerut să furnizeze informaţii detaliate despre locurile din care urma să colecteze și, în plus, să obţină două evaluări tip peer pentru propunerea sa de cercetare. Snelling a predat trei evaluări ale unor cercetători a căror activitate este sau a fost legată de Institute For Creation Research. Toate trei „au cotat superior proiectul și au recomandat aprobarea lui”, se arată în documentul de acţionare în judecată.

Ulterior predării, Ronda Newton a trimis propunerea spre evaluare unui alt cercetător, Karl Karlstrom, de la Univeristatea din New Mexico, care chiar în anul acela a publicat un studiu pe tema „vârstei” Marelui Canion. Karlstrom ar fi avut două tipuri de răspunsuri, potrivit blogului Patheos. Unul informal, adresat prin e-mail Rondei Newton, în care ar fi zis că „toţi acești oameni reprezintă abordarea agresivă a Creation Science Institute, care scoate la înaintare oameni de știinţă semireputaţi, care încearcă să arunce o umbră de îndoială asupra știinţei”, și un răspuns formal, în care ar fi scris că „dr. Snelling nu a mai avut nicio activitate publicistică și nicio afiliere știinţifică din 1982. Nu consider că această propunere este una validă din punct de vedere știinţific. Nu este bine formulată pe baza a ceea ce se cunoaște deja despre geologia Marelui Canion, natura microstructurilor sedimentelor moi în genere, nici a microstructurilor și a sistemului de cristalizare monoclinic.” Karlstrom a încheiat spunând că propunerea este sub standardele pe care ar trebui să le menţină Parcul și că, de fapt, cercetarea propusă poate avea loc și în afara Marelui Canion.

Parcul a cerut o evaluare și din partea dr. Peter Huntoon, de la Universitatea din Wyoming, care s-a declarat „un pic enervat” că autorităţile îi trimit „încă o astfel de propunere anevoios de parcurs”. De asemenea, Huntoon l-a acuzat pe Snelling că face parte dintre „acei indivizi care au obţinut diplome de înaltă pregătire academică în baza cărora au putut apoi să pretindă că se pot prezenta drept oameni de știinţă. Propunerile venind din partea unor astfel de cercetători devin tot mai sofisticate, astfel încât, pentru cei neprecauţi, ele pot suna asemănător știinţei fiindcă susţin că utilizează metode știinţifice tradiţionale pentru a-și atinge obiectivele. (…) Obiectivul este să creeze îndoială, nu printre cercetători, ci printre membrii publicului, pe care speră să îi seducă în sistemul lor de credinţe.”

Documentul de plângere susţine în schimb că dr. Huntoon a colaborat cu dr. Karlstrom în cadrul mai multor cercetări, inclusiv al unora în interiorul Marelui Canion, pe subiecte legate de ceea ce propusese dr. Snelling să cerceteze. După un e-mail în care Huntoon concluziona că „evaluarea e în regulă, mai puţin procesarea materialului cu scop-fundătură al creaţionismului”, o a treia cerere de evaluare din partea administratorilor parcului, adresată dr. Ron Blakely, de la Universitatea Northen Arizona, revenea la solicitanţi cu textul: „Este greu să evaluez o propunere atât de ciudată.” Astfel că, pe 4 martie 2014, a sosit primul refuz oficial, sub forma sugestiei de a colecta materiale de cercetare, cu același profil, din afara parcului.

Dr. Snelling a elaborat o nouă propunere de cercetare, încorporând răspunsuri la „presupusele «motive de preocupare» ridicate de evaluările anterioare”, pe care a trimis-o autorităţilor, însoţită de o nouă evaluare peer. Autorităţile i-au cerut în schimb să furnizeze coordonatele exacte și fotografii cu fiecare loc în parte de unde urmau să fie colectate roci, după care, potrivit plângerii, nici nu au emis autorizaţia de colectare și au și încetat să răspundă la e-mailuri.

Într-un interviu acordat ziarului The New York Times, Gary McCaleb, consilier în cadrul Alianţei pentru Apărarea Libertăţii – un grup activist creștin care îl reprezintă pe dr. Snelling în instanţă –, a declarat că refuzul echivalează unei discriminări pe criterii religioase. „Una este să dezbaţi știinţa din spatele cercetării, însă a nega accesul la informaţie bazându-te pe altceva decât pe calitatea propunerii sau pe natura cercetării, pe ceea ce ai vrea tu să faci cu ea, este un abuz de putere”, a spus McCaleb. „Guvernul nu are voie să discrimineze pe cineva din pricina punctului de vedere al acelui om, iar oficialii parcului naţional n-au absolut nicio justificare legală pentru modul în care au împiedicat un cercetător știinţific să își elaboreze studiul, doar pentru că nu sunt de acord cu perspectivele lui”, a mai spus McCaleb, de data aceasta pentru Washington Times.

Reprezentanţii Departamentului de Afaceri Interne nu a luat, până acum, o poziţie faţă de procesul în care este implicată instituţia.

Procesul dr. Snelling a căpătat o notorietate naţională și mulţi așteaptă să vadă care va fi deznodământul disputei în care acuzarea a invocat Ordinul Executiv emis de președintele Donald Trump pentru Promovarea Libertăţii de Expresie și a Libertăţii Religioase și a beneficiat de intervenţia directă a unui congresmen republican.

Marele Canion este, prin excelenţă, o scenă a dezbaterilor știinţifice între geologi. Însă disputa privind modul în care credinţele religioase sau absenţa acestora interferează cu cercetarea știinţifică nu este ţintuită într-un singur punct geografic și, cu siguranţă, este mult mai veche decât conflictul actual, ajuns în instanţă. Această dispută intră pe terenul filosofiei știinţei și ridică dileme instituţionale despre care nu auzim vorbindu-se prea des. De pildă, unii au ajuns să se întrebe dacă, în condiţiile în care universităţile de stat pregătesc la standarde înalte geologi care ajung apoi să susţină „tot felul de opinii diferite de cele ale departamentului care le oferă o diplomă de absolvire”, nu cumva ar trebui ca universităţile de stat să refuze să licenţieze studenţi calificaţi, din cauza religiei lor? Ar trebui universităţile să ia în calcul modul în care studenţii se vor folosi de diplomele pe care le obţin?

Opiniile sunt împărţite chiar și în rândul oamenilor de știinţă fără o înclinaţie religioasă. În 2003, un profesor de biologie din Texas, care aparent a rezolvat această dilemă decizând să nu ofere scrisori de recomandare studenţilor care refuzau să dea „un răspuns știinţific” atunci când erau întrebaţi care este originea speciei umane, a fost ameninţat că va fi dat în judecată pentru hotărârea lui. În 2007 declara pentru New York Times că oamenii de știinţă „ar trebui să se asigure că cei cărora le oferă diplome de specialitate înţeleg filosofia știinţei și sunt într-adevăr filosofi ai știinţei. Asta înseamnă titlul de «Ph. D.» (Philosophiae Doctor, doctor, n.r.)”.

DISTRIBUIE:
Alina Kartman
Alina Kartman face parte din echipa permanentă de redactori ST. Are peste 8 ani de experiență în presa online din România și, atunci când nu scrie pentru ST, îmbină jurnalismul cu videografia și copywriting-ul la studioul KiteMedia.