„Ce mult mi-ar fi plăcut să mă nasc în...”, spune orice român la un moment dat. Cu toţii știm cum o duce economia, industria, infrastructura, ce să mai spunem de agricultură, educaţie, sănătate sau sistemul de pensii. Cu cât ne gândim mai mult, cu atât ne apucă mai rău jalea. Dacă însă ne uităm la imaginea de ansamblu, există multe aspecte pentru care putem fi recunoscători.

„Ce mult mi-ar fi plăcut să mă nasc în…”, spune orice român la un moment dat. Cu toţii știm cum o duce economia, industria, infrastructura, ce să mai spunem de agricultură, educaţie, sănătate sau sistemul de pensii. Cu cât ne gândim mai mult, cu atât ne apucă mai rău jalea. Dacă însă ne uităm la imaginea de ansamblu, există multe aspecte pentru care putem fi recunoscători.

Deși România nu este tocmai în topul ţărilor în ceea ce privește egalitatea între sexe la nivel social și economic, femeile se bucură de drepturi și servicii la care altele nu au acces întreaga lor viaţă. Compania de presă Thomson Reuters arată care sunt cele mai rele locuri unde s-ar putea naște o femeie în secolul al XXI-lea și care sunt principalele probleme pe care le-ar avea.

info 01

Afganistan stă cel mai prost în ceea ce privește sănătatea femeilor, discriminarea economică și violenţa non-sexuală. Pakistanul stă cel mai prost la capitolul discriminării culturale, tribale sau religioase, Congo este pe primul loc în ceea ce privește violenţa sexuală, iar India este în top pentru numărul de femei implicate în traficul cu carne vie.

Cele mai mari probleme din Afganistan

În ceea ce privește sănătatea, majoritatea respondenţilor își fac griji pentru mortalitatea femeilor la naștere și pentru lipsa de acces la serviciile medicale. Toţi respondenţii și-au exprimat grija pentru violul domestic și violul folosit ca armă de război, dar și faţă de alte tipuri de violenţă domestică și abuz mental. La nivel de societate, cele mai importante probleme sunt căsătoriile forţate, în mod special pentru minori, pedepsele sau actele de răzbunare prin lapidare sau mutilare fizică și atacurile cu acid.

Femeile din Afganistan nu pot scăpa de aceste probleme atâta timp cât sunt discriminate din punct de vedere economic. Ele nu au acces la educaţie, nu au drepturi de moștenire și proprietate și nu au capacitatea de a fi independente financiar. Viaţa lor este destinată servitudinii domestice sau sexuale.

Cele mai mari probleme din Republica Democrată Congo

În Congo se regăsește problema inaccesabilităţii la serviciile medicale, dar și frica de infecţiile cu virusul HIV, mai ales că violul este folosit ca armă de război, iar femeilor nu li se face dreptate în sălile de judecată. Violenţa domestică nu este o problemă atât de des menţionată, cât este violenţa cauzată de conflictele din regiune. Nici aici femeile nu au acces la educaţie și nu sunt capabile să se întreţină singure, multe dintre ele fiind sclave în propriile case sau vândute în reţelele de trafic sexual.

Cele mai mari probleme din Pakistan

Cea mai mare problemă pentru femeile din această ţară este că nu au acces la serviciile medicale. Acesta a fost un aspect menţionat de 100% dintre respondenţi. Violul este o problemă atât în cămin, unde femeile sunt abuzate fizic și mental, cât și pe stradă. Se mai regăsesc în Pakistan problemele căsătoriilor forţate, ale crimelor de onoare și ale atacurilor cu acid, cât și discriminarea pe plan economic și educaţional. Mai mult decât atât, toţi respondenţii și-au exprimat grija faţă de sclavia domestică și cea sexuală.

info 02

Cele mai mari probleme din India

În India se regăsește cea mai mare mortalitate la naștere și cele mai puţine cazuri în care li s-a făcut dreptate femeilor abuzate sexual. Atât abuzul domestic, fizic și mental este o mare problemă, cât și atacurile cu acid, căsătoriile forţate și infanticidul/feticidul feminin. Femeile care se nasc în India nu au acces la educaţie, la nutriţie adecvată, nu au drepturi financiare și sunt folosite ca sclave domestice și sexuale.

Cele mai mari probleme din Somalia

Femeile din Somalia, ca și cele din Congo, suferă cel mai mult pe seama violenţelor fizice rezultate din conflictele regionale. Violul este folosit ca armă de război, femeile sunt abuzate fizic și psihic în și în afara căminelor și nu au acces la servicii medicale și nici la educaţie sau nutriţie adecvată. Sunt dependente de soţii și familiile lor, sunt supuse operaţiilor inumane de mutilare genitală, iar copiii lor sunt forţaţi să se căsătorească.

Înainte de concluzii…

Nu este de mirare că citind asemenea rapoarte și văzând mereu la știri cazuri de violuri barbare din India, ne-am obișnuit să credem că asemenea acte sunt apanajul celor primitivi, pe când noi, vesticii, avem tendinţa de a se considera avansaţi, inteligenţi, stilaţi, superiori. De fapt, situaţia nu este chiar așa. Potrivit statisticilor oficiale, India, spre exemplu, se află, ca număr al violurilor per 100.000 de locuitori, mult în spatele Statelor Unite, Australiei, Europei şi Africii de Sud.

În 2010, în Statele Unite au fost raportate 85.000 de cazuri de viol, conform datelor ONU, însă Departamentul Justiţiei estimează că în jur de 300.000 de femei sunt violate în fiecare an, iar Centrul pentru Controlul și Prevenirea Bolilor estimează că totalul ar ajunge mai degrabă la 1,3 milioane. Tot pe parcursul anului 2010, în India au fost raportate doar 22.000 de cazuri, deși se suspectează că numărul real ar fi de 10 ori mai mare. Chiar și așa, ce trebuie avut în vedere este că populaţia Indiei numără 1,237 miliarde de locuitori, în timp ce Statele Unite are doar 314 milioane, de 3,9 ori mai puţin.

Europa nu stă nici ea mai bine la acest capitol. Suedia are cea mai mare incidenţă a violurilor de pe continent, cu 63,5 cazuri la 100.000 de locuitori, doar în 2010. De partea cealaltă a lumii, Noua Zeelandă trebuie să facă faţă unei creșteri de 15% a atacurilor sexuale în doar un an de zile (iar în cadrul școlilor, numărul s-a dublat în 2012).

Cu toate astea, India este cea recunoscută ca fiind „capitala mondială a violurilor”, în timp ce ţările dezvoltate sunt faimoase pentru avansul economic, tehnologic, știinţific, social și educaţional. Iată însă că educaţia sau inteligenţa nu ţin în loc de moralitate.