Expunerea timpurie la tehnologie îi determină pe cei mici să acumuleze rapid informaţia, deschizându-le noi căi de înţelegere a lumii înconjurătoare. În același timp însă, mediul online prezintă riscuri importante pentru cei mai vulnerabili utilizatori ai săi.

Navigarea pe internet, cu multiplele ei posibilităţi, stimulează dezvoltarea cognitivă și psihosocială a copilului, încurajează gândirea critică și rezolvarea de probleme, îmbunătăţește orientarea vizual-spaţială, timpul de reacţie și atenţia.

Însă, departe de a fi elementul pozitiv datorită căruia micile fiinţe aflate în plin proces de dezvoltare se bucură de acces la educaţie, la informaţii, divertisment și socializare, lumea virtuală abundă de pericole pentru viaţa privată, demnitatea și integritatea copiilor sau chiar pentru sănătatea lor fizică și emoţională.

Potrivit unui studiu din 2019 al organizaţiei Salvaţi copiii!, 27% dintre utilizatorii minori petrec peste 6 ore online într-o zi obișnuită de școală sau își verifică în mod constant dispozitivul de pe care navighează, 99,3% folosesc cel puţin o reţea socială, iar 96,1% accesează internetul de pe telefonul mobil.

Odată cu închiderea școlilor și digitalizarea învăţământului, elevii au ajuns să petreacă mai mult timp în spaţiul virtual decât o făceau înainte. Creșterea timpului alocat activităţilor online, fără un program bine structurat, poate expune copiii la un conţinut dăunător și la un risc crescut de hărţuire.

Capcanele navigării pe internet. Ce spun cifrele?

Apariţia dispozitivelor controlabile tactil, care le permit inclusiv copiilor mici să acceseze diferite conţinuturi pe baza indicilor iconografici, face ca expunerea la riscurile online să aibă loc la vârste din ce în ce mai fragede.

Conform raportului „Acces, utilizări, riscuri și oportunităţi ale internetului pentru copiii din România”, există o creștere constantă a experienţelor negative pe internet ale copiilor, de la 21%, în 2010, la 27%, în 2013, și la 33%, în 2018.[1]

Același raport arată care sunt capcanele întâlnite în spaţiul online de către copii și adolescenţi:

1. Hărţuirea online (cyberbullying)

Cea mai comună formă de cyberbullying este trimiterea de mesaje răutăcioase, jignitoare, obscene sau ofensatoare, prin care expeditorul urmărește să umilească, să ridiculizeze sau să ameninţe destinatarul. Nu mai puţin de 23% dintre copiii intervievaţi în cadrul cercetării s-au identificat drept victime ale acestui tip de abuz psihologic.

2. Discursul incitator la ură (cyberhate)

O treime dintre copii au luat contact cu o formă sau alta de discurs incitator la ură promovat în mediul digital. Se remarcă faptul că expunerea crește odată cu înaintarea în vârstă, de la aproape 1 din 4 copii de 9-10 ani, la 1 din 2 copii de 15-17 ani.

3. Sexting și ademenire (grooming)

Transmiterea pe telefon de imagini sau mesaje cu caracter sexual constituie o practică frecventă în a cărei capcană cad numeroși minori, manipulaţi de adulţi care încearcă să îi exploateze sexual. Din studiul întreprins în 2018 rezultă că 24% dintre copiii chestionaţi au primit mesaje cu conotaţii sexuale, băieţii în mai mare măsură decât fetele, și cei de 15-17 ani mai mult decât cei mici.

4. Conţinutul sexual explicit

Conţinutul sexual explicit este extrem de răspândit pe internet. Nu mai puţin de 36% dintre minorii intervievaţi au vizualizat un astfel de conţinut. Comparativ cu ceilalţi ani, se constată o tendinţă de creștere a expunerii copiilor la imagini indecente.

5. Întâlnirile cu persoane cunoscute online

Conform statisticii, 42% dintre copii au intrat în contact cu persoane pe care nu le cunoșteau anterior din viaţa reală, acest lucru fiind mai frecvent în cazul băieţilor și al copiilor mai mari; iar 60% dintre cei care au socializat virtual cu o persoană necunoscută s-au și întâlnit faţă în faţă cu aceasta.

6. Violenţa extremă

Jumătate dintre copiii incluși în cercetare au văzut imagini cu violenţă extremă în filme, clipuri, jocuri și în alte materiale nerecomandate minorilor. Aproximativ 30% au surprins discuţii despre experienţa altor utilizatori privind subiecte cu un puternic impact emoţional: consum de droguri, suicid, anorexie.

7. Securitatea pe internet și furtul de date personale

Contaminarea dispozitivului cu un virus informatic a fost raportată de 1 copil din 4, în vreme ce 14% au menţionat abuzuri de date personale (ca urmare a furtului parolei și a furtului de identitate). Riscurile legate de geolocaţie și înșelătoriile online au apărut în 8% dintre cazuri.

8. Dependenţa de internet

Utilizarea excesivă a internetului reprezintă pericolul cel mai des întâlnit în rândul utilizatorilor minori. În 2018, 2 din 3 copii își recunoșteau neputinţa de a sta departe de mirajul universului virtual.

9. Sharenting-ul

Aproape 3 din 10 copii au afirmat că atât prietenii, cât și părinţii au postat informaţii despre ei fără a le cere, în prealabil, acordul – 23% dintre aceștia s-au declarat deranjaţi de situaţie, iar 21% au reclamat urmări neplăcute ale postărilor făcute fără consimţământul lor.

10. Distribuirea fără acord a datelor personale ale copilului de către profesori

Nu mai puţin de 17% dintre subiecţi au afirmat că profesorii au publicat informaţii despre ei fără să îi consulte anterior.

Siguranţa copiilor în mediul virtual – realitate sau simplă utopie?

O situaţie alarmantă privind impactul negativ al lumii virtuale asupra celor mici se desprinde și din „Studiul privind utilizarea Internetului de către copii” (2019), potrivit căruia:

• 40% dintre copii navighează foarte des sau destul de des fără un scop precis;

• 31% renunţă la timpul dedicat școlii sau familiei pentru a sta pe internet;

• 28% încearcă fără succes să reducă din orele petrecute online;

• 13% preferă, cu o frecvenţă ridicată, internetul în detrimentul somnului sau al uneia dintre mesele zilnice;

• 23% nu se simt în largul lor când sunt nevoiţi să se deconecteze.

Același studiu arată că elevii dependenţi de internet tind să minimalizeze importanţa activităţilor de zi cu zi, sunt pesimiști în ceea ce privește viitorul, nemulţumiţi de viaţa lor din prezent, dar și de relaţia pe care o au cu părinţii, profesorii, prietenii.

Această dependenţă nocivă determină perturbări ale stării de sănătate fizică, tulburări emoţionale și modificări de comportament (schimbarea dispoziţiei, lipsa atenţiei, scăderea performanţei școlare, retragerea socială).[2]

Vulnerabilitatea celor mici se accentuează prin transparenţa practicată online (43% postează informaţii personale, precum fotografii, adresa la care locuiesc, locurile unde merg) şi prin credibilitatea acordată informaţiilor din spaţiul virtual.

Internetul constituie principala sursă de informare a copiilor și doar 50% dintre ei obișnuiesc să verifice valoarea de adevăr a celor descoperite dincolo de monitor.

Referitor la mesajele cu caracter sexual, datele din 2019 confirmă exacerbarea realităţii anilor precedenţi: 43% dintre minori afirmă că au văzut sau primit astfel de mesaje; 22% spun că frecvenţa expunerii a fost zilnică sau cel puţin săptămânală; 50%, că le-a fost trimis personal un mesaj cu acest tip de conţinut și aproape 20%, că li s-a cerut o fotografie sau un material video în care să își dezvăluie zonele intime.

De multe ori, copiii păstrează tăcerea în urma unei experienţe negative și, chiar dacă se declară deranjaţi de informaţiile sau de comportamentele din mediul online, numai 2 din 10 minori au o reacţie concretă (vorbesc cu cineva despre cele întâmplate sau încearcă să găsească o soluţie).

Paza bună trece primejdia rea. Recomandări pentru părinţi

Protecţia copiilor pe internet este o problemă complexă care nu poate fi tratată exclusiv cu programe antivirus sau cu aplicaţii de control parental. Adulţii sunt cei cărora le revine sarcina de a ghida, monitoriza și îmbunătăţi continuu experienţele micilor navigatori virtuali. În sprijinul acestora vin diverse platforme educaţionale, precum Ora de net (proiect derulat de Salvaţi copiii).

Educarea copiilor în spiritul unei utilizări echilibrate a internetului trebuie să pornească de la informarea corectă cu privire la oportunităţile și riscurile mediului digital.

Specialiștii le recomandă părinţilor să transforme navigarea online în activitate de familie, să îşi îndemne copiii să povestească ce fac atunci când sunt conectaţi și să traseze graniţe clare privind prezenţa lor virtuală.

Categoria 0-8 ani

Pentru copiii sub 18 luni, Academia Americană de Pediatrie descurajează vehement expunerea la ecranele dispozitivelor inteligente, care afectează dezvoltarea limbajului, precum și capacitatea de control mintal și autoreglare.

În cazul copiilor de peste 18-24 de luni, experţii recomandă o oră de conţinut pe zi, însă numai în anumite condiţii (nu în lipsa părinţilor sau nu în timpul mesei, spre exemplu).

După vârsta de 5 ani, restricţiile se pot relaxa, cu menţiunea ca utilizarea tehnologiei să fie supravegheată de către un adult, indiferent de tipul de activitate desfășurat online, iar accesul să fie limitat la o listă restrânsă de site-uri și platforme adecvate vârstei.

Părinţii trebuie să dea atenţie tuturor tipurilor de dispozitive electronice folosite de cei mici și să ofere, prin exemplu propriu, un model de utilizare responsabilă a internetului.

Categoria 9-13 ani

Curiozitatea specifică intervalului de vârstă 9-13 ani îi împinge pe copii să își testeze propriile limite, dar și pe ale celor din jur. Tendinţa de a evita controlul parental și abordarea naivă pe care preadolescenţii o au cu privire la tot ce este pe internet îi vulnerabilizează atât în faţa persoanelor rău intenţionate, cât și a entităţilor comerciale promovate în mod agresiv.

În această etapă de dezvoltare, scopul este ca cei mici să înveţe cum pot naviga în siguranţă în mediul virtual și cum pot beneficia de resursele lui fără a avea de suferit, cunoscând informaţii despre:

• descărcarea, în condiţii de securitate, a aplicaţiilor pe telefon;
• selectarea opţiunilor potrivite de confidenţialitate pe reţelele de socializare;
• rolul avertismentelor legate de vârsta minimă necesară pentru a accesa anumite tipuri de materiale;
• raportarea continutului potential ilegal sau dăunător;
• recomandările pentru utilizarea datelor personale;
• dezvăluirea aspectelor ce ţin de viaţa privată;
• socializarea cu persoane necunoscute.[3]

Totodată este bine ca părinţii să propună alternative de petrecere a timpului liber în afara interacţiunii cu telefonul, tableta sau calculatorul şi să negocieze împreună cu copiii un set de reguli convenabil ambelor părţi.

Categoria 14-18 ani

Adolescenţii simt cel mai acut nevoia de a se detașa de autoritatea adulţilor, de a lua propriile decizii privind comportamentul adoptat în online. Internetul le deschide un univers mult prea vast pentru a fi restricţionat de interdicţiile celor mari. În plus, capacitatea de a folosi tehnologia la un nivel înalt de competenţă îi face încrezători în ceea ce pot descoperi, realiza și deveni în spaţiul virtual. În egală măsură, dorinţa de autoafirmare și independenţă îi poate duce spre zone mai puţin sigure ale internetului.

Pentru această categorie de vârstă, reţelele de socializare, jocurile și aplicaţiile de mesagerie instantanee sunt parte integrantä a vieţii de zi cu zi, astfel că adolescenţii trebuie să fie extrem de selectivi cu privire la orice tip de informaţie postată și preluată din aceste surse, la opiniile și sentimentele exprimate în mod public, precum și la persoanele cu care vin în contact.

Concluzii

Măsurile privind protecţia copiilor în mediul online vizează respectarea, nu îngrădirea drepturilor lor.

Dreptul de a fi protejaţi de exploatare, dreptul la sănătate, la educaţie și informare, la identitate și confidenţialitate, la libertatea de exprimare, precum și toate celelalte drepturi recunoscute internaţional pot fi afectate de restricţiile impuse în relaţia minorului cu mediul digital, dar mai ales de lipsa unor direcţii călăuzitoare.

Libertatea neîngrădită atrage după sine multe pericole virtuale, cu efecte devastatoare în plan real, pericole transpuse uneori în comportamente de natură penală.

În acest context, nu doar părinţii sunt datori să îi apere pe cei mici. Familia extinsă, educatorii, cadrele didactice, specialiştii și autorităţile responsabile în domeniu trebuie să conlucreze eficient pentru menţinerea în siguranţă a copiilor care folosesc internetul.