Afacerile nu au nimic de-a face cu morala este o afirmaţie aproape axiomatică în mentalul colectiv.
Morala aparţine teologiei sau cel mult filozofiei, unui domeniu teoretic în orice caz, în timp ce lumea practică a afacerilor este cel puţin amorală. Nu e loc pentru prohibiţii puritane în afaceri – acesta este mitul care face aproape inevitabilă paralizia etică în lumea afacerilor. Principiul evoluţionist al supravieţuirii celui mai puternic este considerat îndeobște motorul economiei de piaţă, deși teoreticienii eticii muncii afirmă că etica afacerilor este o cheie a dezvoltării lor sustenabile pe termen lung.
Ceea ce bănuiește consumatorul de rând și, uneori, ceea ce i se și demonstrează este însă o altă poveste. Marile companii au învăţat să creeze o interfaţă cu aspect uman, etic, în spatele căreia afacerile se fac tot în modurile tradiţionale, cu scopul sacru al maximizării profitului. După recenta tragedie din Bangladesh[1], cu greu mai poate să pretindă un om informat că nu este conștient de existenţa și implicaţiile sclaviei moderne sau de responsabilitatea pe care o avem toţi faţă de aceasta. Iar moartea celor peste 1100 de oameni în Bangladesh a fost doar vârful unui aisberg la care au contribuit, printre multe altele, chiar și companii admirate precum Apple sau Microsoft.
Ideea că afacerile sunt, dacă nu imorale, cel puţin amorale este aproape omniprezentă și, ca să creadă că acesta este un mit, oamenii au nevoie să vadă o afacere de succes, construită transparent, care să reziste în condiţiile respectării valorilor sociale.
Un olandez și echipa sa formată din mai puţin de 15 oameni și-au propus să le arate exact asta. Fairphone e numele unei iniţiative sociale care vrea să ducă demonstraţia până la capăt, adică să producă în serie un smartphone competitiv, cu ochii nu la profit, ci la valorile sociale.
Fairphone a început ca o campanie, în 2010, cu misiunea de a trezi conștiinţa consumatorilor cu privire la relaţia dintre minereurile din zonele de conflict și produsele electronice. Uriașa piaţă a electronicelor se bazează, în bună măsură, pe minereuri extrase de companii miniere, precum cele din Congo sau Ruanda, care finanţează conflicte armate sau abuzuri asupra drepturilor omului. În timp ce marii producători se spală pe mâini de responsabilitate, sugerând că este imposibil să controlezi cu totul abuzurile, Bas van Abel, fondatorul Fairphone, vrea să arate că dezideratul unei economii etice este perfect realizabil. Dacă echipa sa de 15 oameni poate crea un model economic care să ducă la producerea unui smartphone competitiv în cele mai etice condiţii din piaţă, atunci cu atât mai mult giganţii, care dispun de resurse incomparabile, pot face lucrul acesta, cu condiţia să dorească o asemenea abordare.
Fairphone a deja fost conceput și a intrat în producţie. Până în momentul scrierii acestui editorial, aproape 12000 de oameni au precomandat smartphone-ul, mulţumiţi de angajamentul Fairphone că le va explica transparent cum este cheltuit fiecare dintre cei 325 de euro plătiţi.[2] Există deci un public care vrea să cumpere o idee etică mai degrabă decât un telefon mobil garantat de numele producătorului.
Sper ca Fairphone să reușească, mai ales acolo unde mișcarea Fairtrade a fost criticată. Sper, în același timp, ca Fairphone să reușească să-și menţină viziunea și obiectivul și după ce se va fi transformat dintr-o iniţiativă socială într-o afacere de succes. Abia atunci demonstraţia lor va fi cu adevărat completă.
Norel Iacob este redactorul-șef al revistei Semnele timpului.
