Când SUA au fost lovite de uraganul Sandy, internetul, în special reţelele Facebook sau Twitter, au servit drept sursă de informaţii legate de cei afectaţi. În numai 24 de ore de la incident, au fost publicate câteva milioane de posturi cu eticheta #Sandy și zeci de fotografii pe Instagram, legate de uragan. În același timp, au început să circule pe internet și câteva poze inedite care înfăţișau, de exemplu, un scafandru în apele formate în Times Square sau un rechin întotând în apele adunate pe străzile din New Jersey. 

În vreme ce o parte din imaginile apărute în urma uraganului Sandy erau cât se poate de reale, altele nu aveau legătură cu situaţia reală, a descoperit jurnalistul Alexis Madrigal, de la The Atlantic. După ce a verificat o parte dintre pozele publicate, el a observat că fotografiile false erau fie imagini modificate prin programe specializate, fie poze reale suprinse anterior, fie o combinaţie a celor doua variante.

Păcălelile internetului

Lumea virtuală se extinde cu fiecare secundă scursă, iar răspândirea mesajului este realizată incredibil de rapid. Iar accesibilitatea la internet contribuie la propagarea cu ușurinţă a zvonurilor, a mesajelor false. Situaţia îngreunează posibilitatea utilizatorului de a face distincţia între o informaţie reală, adevărată și una mincinoasă.

De exemplu, în 2011, internetul a fost „zguduit” de vestea că Facebook se va închide, pentru că Mark Zuckerberg își dorește „înapoi viaţa lui de odinioară”, scrie Mashable. În final, zvonul s-a dovedit a fi fals. Larry Yu, directorul de comunicare corporate a companiei a negat această afirmaţie: „Răspunsul este nu, de aceea vă rugăm să ne ajutaţi să punem punct acestei prostii.”

Într-un alt exemplu, o tânără a publicat un mesaj pe Twitter în care anunţa că o persoană necunoscută a intrat în casa unde locuiește, notează Mashable. În același mesaj, ea făcea un apel la utilizatorii care îi urmăreau contul, rugându-i să sune la numărul de urgenţă. În urma acestui post, circa 34.000 de utilizatori au ajutat la răspândirea mesajului, iar 6.000 de apeluri au fost efectuate către serviciul de urgenţă pentru a anunţa incidentul. În final, s-a descoperit că tânăra și-a înscenat răpirea.

Exemplele nu se opresc aici. Unele dintre acestea au răspândit zvonuri false legate de vedete (precum pagina de Facebook denumită RIP Morgan Freeman) sau concursurile care le cereau utilizatorilor să ofere un Like și un Share unei pagini pe reţeaua de socializare pentru a câștiga premii constând în telefoane mobile.

Protejează-te de „ţepele” virtuale

Informaţiile pe care le citești pe internet trebuie privite cu scepticism, mai ales „dacă sună prea bine ca să fie adevărat, probabil că așa e”, scria Adam Pash într-un articol pentru Life Hacker. Dacă sursa nu pare credibilă sau informaţia nu pare reală, verificarea datelor devine esenţială. Pash recomandă site-ul Snopes.com în scopul de a afla dacă tocmai ai citit informaţii adevărate sau doar simple zvonuri, minciuni, legende urbane sau păcăleli. Cu toate acestea, el subliniază că și credibilitatea acestei surse trebuie pusă la îndoială.

Informaţia poate fi, de asemenea, verificată prin consultarea altor surse despre care știi că sunt credibile și în care ai încredere. Poţi apela, totodată, la surse cu o anumită reputaţie sau la părerile enunţate de experţi în respectivul domeniu (luând însă în considerare că specialiștii sunt și ei expuși riscului de a greși).

În ceea ce privește autorul unui material publicat online, este bine să urmărești și dacă există anumite interese pentru care acesta a scris și a împărtășit pe internet respectivul articol, subliniază experţii de la Universitatea Geroge Mason. „Vinde sau promovează un produs? Autorul își prezintă poziţia personală cu privire la un subiect social/politic sau este obiectiv?” sunt două întrebări propuse pentru a evalua interesele ascunse în spatele unui text publicat pe internet.

Totodată, specialiștii de la Universitatea din Wisconsin — Green Bay subliniază importanţa analizării domeniului unui site. Site-urile .com, .net sau.org pot fi achiziţionate de oricine. În cazul paginilor .org, acestea aparţin adesea unor organizaţii nonguvernamentale. Autorii recomandă acordarea unei atenţii sporite asupra informaţiilor publicate pe aceste site-uri, deoarece astfel de organizaţii ar putea încerca „mai degrabă să persuadeze decât să educe”. Cele mai credibile surse rămân .edu (dedicate, de regulă, universităţilor sau insituţiilor de învăţământ) și .gov (ale administraţiilor guvernamentale).

De asemenea, ei subliniază și importanţa aspectului și design-ului unui site pentru asigurarea credibilităţii sursei. „Poate fi foarte subiectiv, dar un site bine proiectat poate fi un indicator pentru informaţii demne de încredere.”

Nu în ultimul rând, dacă observi greșeli gramaticale în textele pe care le citești online, ar trebui să pui sub semnul întrebării datele parcurse pe site-ul în cauză.