Poţi să crezi în Dumnezeu fără să accepţi faptul că Adam și Eva au fost personaje reale? Unii se grăbesc să răspundă afirmativ, considerând că povestea din cartea Geneza este doar o alegorie. Trimiși cu multă insistenţă în zona miturilor, părinţii rasei umane reprezintă o provocare și astăzi, generând controverse cu privire la existenţa lor reală.

Un genetician explorează istoricitatea celor două personaje biblice într-un documentar recent, explicând că descoperirile moderne în domeniul geneticii confirmă învăţătura Bibliei că toţi oamenii au descins dintr-un cuplu originar, creat de Dumnezeu. Georgia Purdom a obţinut titlul de doctor în genetică moleculară la Universitatea Statului Ohio și a publicat lucrări în mai multe reviste știinţifice (vezi lucrările sale). Fostă profesoară de biologie, Purdom își concentrează acum eforturile pe cercetare, fiind în plus și speaker pentru site-ul Answers in Genesis.

În cea mai recentă lucrare a ei, Genetica lui Adam și Eva, examinează din perspectiva geneticii relatarea Genezei referitoare la originile omenirii, iar pe pagina sa de Facebook își exprimă satisfacţia că, prin cercetările ei, îi poate convinge pe oameni să creadă în autoritatea Bibliei.

Poziţia cercetătoarei

„Una dintre cele mai mari dezbateri în creștinismul de astăzi se referă la primii doi oameni. Au fost Adam și Eva reali? Sau sunt produsul unor mituri?” se întreabă Purdom într-un articol pe această temă. Într-un interviu acordat Christian News Network, Purdom a susţinut că existenţa istorică a lui Adam și Evei este imperativă pentru o bună înţelegere a Evangheliei. „Un Adam și o Evă ca personaje istorice și păcatul originar generat de ei sunt temelia Evangheliei”, susţine cercetătoarea.

„Una dintre dovezile genetice cele mai convingătoare în privinţa existenţei unui cuplu uman originar creat de Dumnezeu este cercetarea ADN-ul mitocondrial. Acesta arată în mod clar că strămoșul comun de sex feminin al rasei umane a trăit în intervalul de timp biblic de acum câteva mii de ani”, sună unul dintre argumentele oferite în sprijinul teoriei sale. Concluziile la care a ajuns contrazic în mod direct afirmaţiile evoluţioniștilor, fiindcă, în opinia ei, acest strămoș de sex feminin nu ar fi putut trăi cu sute de mii de ani în urmă. „În plus, genetica arată clar că rasa umană și cimpanzeii nu descind din același strămoș. Există multe, multe diferenţe în ADN-ul lor, care subminează complet posibilitatea unei origini comune în urmă cu câteva milioane de ani.”

Creștini în ceaţă

Dacă cercetătoarea americană este convinsă cu privire la concluziile pe care le expune, nu la fel se poate spune despre o parte a lumii creștine. Chiar și teologii sunt răvășiţi de tendinţa evaluării relatării creaţiei ca un simplu mit.

Acest aspect îl invocă și Purdom, fiind probabil factorul determinant care a motivat-o să caute explicaţii știinţifice într-o problemă fundamentală a creștinismului. „Cei care pretind că am evoluat pe parcursul a milioane de ani consideră că Adam și Eva nu deţin niciun loc în istoria omenirii. Ei susţin că știinţa geneticii dovedește că omenirea nu a putut descinde doar din două persoane. Mulţi creștini au acceptat această poziţie și mizează pe faptul că existenţa lor istorică este irelevantă pentru creștinism și Evanghelie.”

Un astfel de exemplu, dar nu și singurul, este cardinalul Bisericii Catolice, George Pell, care a descris pasajul biblic despre Adam şi Eva ca fiind un mit. El a făcut această afirmaţie în cadrul unei emisiuni TV, în compania lui Richard Dawkins. Cardinalul Pell a afirmat cu convingere că existenţa lui Adam şi a Evei trebuie percepută ca o relatare mitologică: „E o mitologie foarte sofisticată să încerci să explici răul şi suferinţa în lume”, a spus liderul catolic. „E o poveste spusă în scopuri religioase.”

De fapt, Pell este un exponent al unei categorii consistente de creștini care adoptă aceeași poziţie. Aceștia, în tentativa de a armoniza știinţa cu religia, ajung să renunţe la aspecte fundamentale ale Bibliei, conferindu-le interpretări alegorice. De exemplu, întrebat cât de probabil este ca rasa umană să fi descins din Adam și Eva, Dennis Venema, un biolog de la Trinity Western University, a răspuns că „asta ar fi împotriva tuturor dovezilor genetice pe care le-am adunat de-a lungul ultimilor 20 de ani”.

Venema este parte a unui colectiv de oameni de știinţă creștini care aspiră la o adaptare a convingerilor tradiţionale la cerinţele secolului XXI. Printre ei se numără și John Schneider, care a predat teologie la Colegiul Calvin, din Michigan. El spune că a sosit timpul pentru creștini să se confrunte cu dovezile știinţifice. Este mai mult decât convins că nu a fost niciun Adam și nicio Eva istorică, niciun șarpe, nici mere și nici o cădere care să anuleze starea de inocenţă a omului.

Implicaţii

Faptul că evoluţioniștii desconsideră relatarea din cartea Geneza este de înţeles. Mai greu de explicat este atitudinea teologilor care fac același lucru fără să ia în considerare implicaţiile la nivel general. Exilarea părinţilor rasei umane în zona miturilor implică, de fapt, reformularea unei mari părţi din teologia creștină. Albert Mohler, președintele Seminarului Teologic Baptist de Sud, din Louisville, este conștient de aceste bulversaţii, de aceea susţine că relatarea despre Adam și Eva nu are ca miez doar ieșirea din Paradis. El este convins că relatarea „pătrunde până în inima creștinismului. Fără Adam, lucrarea lui Hristos nu are niciun fel de sens”.

Unii nu văd însă nicio problemă din acest punct de vedere. Pentru aceștia, mai importantă pare să fie imaginea publică decât acurateţea credinţei. „Evanghelicii trebuie fie să ridice capul, fie să rămână cu el în nisip. Și, dacă recurg la varianta din urmă, vor pierde atunci orice respect și credit intelectual”, spune Dan Harlow, profesor la Colegiul Calvin. În momentul în care cineva se decide să abandoneze un punct de vedere teologic doar pentru a câștiga respectul celorlalţi, o „va termina și cu ortodoxia biblică, dar și cu respectul lumii”.

După cum ușor se poate sesiza, disputa rămâne deschisă, fiindcă atât creaţionismul știinţific, cât și evoluţionismul au multe puncte de divergenţă, dar și unul în care se intersectează. Ambele gravitează în jurul unor lacune. Dincolo de controversele aprige pe tema genezei, ceea ce se poate afirma cu precizie este că nu știm totul. Și dacă relatările biblice trebuie acceptate prin credinţă? Nu este vorba despre etalarea ignoranţei, ci despre asumarea faptului că Biblia nu este o carte de știinţă. În consecinţă, ea nu poate fi disecată cu instrumente știinţifice. Prin urmare, ar rămâne ca posibilitate (cu trimitere directă la relatarea despre Adam și Eva) invocarea așa-numitului pariu al lui Pascal (în formă rezumată: „Dacă Dumnezeu există și eu nu cred, am pierdut totul, dar dacă El nu există și eu cred, nu am pierdut nimic) ar putea lăsa o ușă deschisă și celor care conștientizează până la urmă că credinţa nu se poate baza în totalitate pe dovezi. Altfel ar trebui redefinit chiar conceptul de credinţă.

DISTRIBUIE: